Somnul şi sănătatea

Deşi este caracterizat prin abolirea temporară a stării de conştienţă, somnul este un proces activ şi bine organizat. Se pare că somnul joacă un rol important în refacerea sistemului imunitar, secreţia de hormoni (în special hormon de creştere) şi reglarea temperaturii organismului. Adiţional s-a dovedit implicarea somnului în consolidarea memoriei şi menţinerea în limite normale a funcţiilor emoţionale şi sociale, prin odihna acelor părţi ale creierului care controlează emoţiile şi interacţiunile sociale.

Durata somnului variază în funcţie de vârstă. Pentru a-şi îndeplini funcţiile, se recomandă în cazul unui adult 7-8 ore de somn/ noapte, iar în cazul copiilor peste 9 ore de somn. În prezent, în medicina somnului (somnologie) sunt recunoscute 81 de afecţiuni ale somnului, printre care cele mai cunoscute sunt: insomnia, tulburările respiratorii în timpul somnului somnambulismul, paralizia în somn, bruxism (scrâşnitul din dinţi în timpul nopţii), enurezis.

• Care sunt cauzele tulburărilor somnului?

Somnul este influenţat atât de stresul acut cât şi de cel cronic. Dezvoltarea obiceiurilor legate de somn implică mecanisme complexe biologice şi psihosociale, toate vulnerabile în faţa stresorilor prezenţi în mediu şi care pot deregla rutina persoanei. De asemenea au fost identificate o serie de substanţe care pot influenţa somnul prin intermediul efectelor pe care le exercită asupra creierului. Băuturile şi medicamentele care conţin cofeină - cafeaua, băuturile energizante, unele medicamente utilizate în curele de slăbit - stimulează părţi ale creierului şi pot determina dificultăţi în adormire.

Marii fumători au un somn superficial şi o durată redusă a somnului REM (somnul cu vise, care se bănuieşte că este implicat în consolidarea memoriei). Consumul de alcool, deşi iniţial ajută la adormire, împiedică apariţia somnului profund, şi în consecinţă se asociază cu senzaţia de somn neodihnitor.

Tulburări de somn pot fi determinate şi de prezenţa altor boli care pot cauza dificultăţi în adormire sau menţinerea somnului, dar şi tulburări respiratorii în timpul somnului cu consecinţe mai grave.

• Consecinţele tulburărilor somnului

Alterarea somnului poate afecta toate aspectele vieţii: sănătatea fizică, relaţiile sociale, activităţile zilnice, performanţele şcolare sau la locul de muncă. Importanţa somnului rezultă şi din asocierea duratei şi a calităţii somnului cu hipertensiunea arterială, bolile cardiovasculare, cancer, obezitatea şi diabetul zaharat. Pe lângă aceste consecinţe, orice modificare a somnului pe termen mai scurt sau mai lung determină reducerea capacităţii de adaptare la diverse situaţii, reducerea atenţiei, memoriei, iritabilitate, agresivitate, comportament distructiv, depresie şi nu în ultimul rând somnolenţă în timpul zilei, una dintre cauzele accidentelor rutiere. În acest moment, datorită consecinţelor privării de somn sau tulburărilor res-piratorii în timpul somnului se recomandă ca evaluarea calităţii şi duratei somnului să fie parte integrantă a evaluării oricărei persoane.

• Metode de evaluare a somnului

Ca metode de evaluare iniţială se recomandă utilizarea unor chestionare care evaluează prezenţa sforăitului şi a somnolenţei diurne, calitatea şi durata somnului sau jurnalul de somn.

Confirmarea diagnosticului afecţiunilor somnului este posibilă numai în laboratoarele specializate în medicina somnului. Cea mai complexă metodă de investigare a somnului este polisomnografia, care înregistrează activitatea creierului, mişcările ochilor, activitatea inimii, pulsul, mişcarile membrelor inferioare, înregistrarea fluxului de aer oro-nazal, a mişcărilor respiratorii toracice şi abdominale, a sforăitului, formând alături de înregistrarea video inclusiv în infraroşu un complex de achiziţie de date, care este apoi prelucrat computerizat. Există şi posibilitatea înregistrărilor polisomnografice în ambulatoriu. Aceste înregistrări sunt utile mai ales în diagnosticul tulburărilor respiratorii în timpul somnului. Un astfel de aparat, numit poligraf, este fixat pe piept cu ajutorul unei centuri reglabile şi prin intermediul unei canule nazale, a unui pulsoximetru şi a unor senzori încorporaţi înregistrează în timpul somnului date referitoare la fluxul de aer nazal/oral, sunetul respiraţiei, frecvenţa cardiacă şi saturaţia în oxigen la nivelul sângelui arterial.

Şef Lucrări Dr. ADRIANA RUSU Universitatea de Medicină şi Farmacie "Iuliu Haţieganu" Cluj-Napoca