Speculaţiile - sarea şi piperul pieţei de capital (II)

Merită reamintit exemplul cu acţiunea (simbol IMP la Bursa de Valori). Într-o zi, câţiva brokeri de la una dintre societăţile de brokeraj cu care lucrez, văzând că acţiunea IMP scade şi scade, nu au cumpărat în speranţa ca preţul să ajungă la 0,62 lei. Nu a ajuns însă decât la 0,625 şi ei nu au cumpărat nimic. În acelaşi timp, o investitoare novice, probabil îndemnată de cineva, a venit decisă să cumpere acţiuni . Preţul momentului era de 0,63 lei în ordinele de cumpărare şi 0,6350 lei în ordinele de vînzare. Doamna a decis să ordone cumpărarea imediată şi a luat acţiuni IMP la preţul de 0,6350 lei de câţi bani avea.

A doua zi preţul acţiunilor a trecut de 0,725 lei şi astfel avea 800 lei vechi diferenţă de preţ pe acţiune, care ulterior a mai crescut.

De aici rezultă că nu trebuie exagerat cu speranţele. Recomandarea rezultată după ani de experienţă este să fragmentaţi ordinul de cumpărare şi să îl introduceţi în trepte.

Dacă faţă de preţul de referinţă (cel din ultima tranzacţie a zilei precedente), variaţia este pozi- tivă, sunt toate premizele ca preţul să crească. De aceea este recomandat să cumpăraţi din ask, sau în cel mai bun caz să se introducă ordinul în preţul bid, cu speranţa că acesta se va executa. Dacă trece timpul şi această speranţă nu se materializează, se schimbă tactica, existând chiar riscul să fiţi nevoit să daţi chiar 0,1180 lei. Pierderea potenţială la un ordin de 10.000 bucăţi este de 100.000 lei vechi, la fel şi câştigul, dacă aveţi noroc.

La o acţiune mai scumpă, precum un SIF sau TLV, unde pasul este de 100 lei vechi, pentru aceeaşi cantitate, diferenţa între preţurile cerute şi cele oferite este semnificativă dacă s-a pierdut trenul, cumse spune. Mai ales la acest nivel, cu atât mai mult este recomandată fragmentarea. Mai ales în zilele de relativă stabilitate se poate constata că tranzacţiile se fac la maxim două, trei sau patru preţuri. Să spunem 2,6 - 2,63 la SIF Moldova sau 2,97 - 3,00 lei la SIF Oltenia. Un ordin de cumpărare 10.000 acţiuni se poate fragmenta în trei, patru, sau chiar cinci tranşe, primul se introduce la nive- lul ultimei tranzacţii, preţ care poate fi cel din bid sau ask, iar următoarele mai jos, din pas în pas. Nu este rău să se introducă şi aşa zisele ordine obraznice. Mai mici cu 5 - 10 procente. Dacă se întâmplă o cădere intempestivă, foarte bine, dacă nu, nu este nicio nenorocire. Când se întâmplă este foarte bine, şi nu este necesar să fii informat operativ de către broker de schimbările din piaţă. Mai ales că febra pieţei te poate lăsa pe dinafară.

Atunci brokerii sunt foarte ocupaţi şi nu au timp să mai dea telefoane. Dacă stai în sala de vizionare sau în faţa calculatorului conectat la site-ul bursei, eşti mereu în temă, dar asta mănâncă timp. Dacă ai avut un ordin open în marja de tranzacţionare de 15%, nu numai că eşti acolo, dar de cele mai multe ori eşti primul la acel preţ, ordinul tău fiind cel mai vechi. Dacă te loveşte norocul, sau ghinionul, dacă scăderea continuă, trebuie însă să fii pregătit să acoperi cu bani tranzacţia în două zile de la execuţie, sau să fii informat şi să acoperi necesarul de bani printr-o vânzare echivalentă valoric, dar care a adus un câştig, sau la care se înregistrează cea mai mică pierdere.

În mod similar se procedează la vânzare. După ce o partidă de acţiuni a fost achiziţionată, dacă ea este făcută în scop speculativ, este recomandat să se adauge o marjă de profit, să spunem între 5 şi 10% şi acţiunile să fie puse la vânzare în trepte. De exemplu, dacă s-au luat 10.000 acţiuni cu 1,00 leu/acţiune, nimic şi nimeni nu ne împiedică să introducem la vânzare cinci ordine între 1,05 şi 1,10, sau chiar de 1,15 lei. Ordinele pot fi egale ca număr, de câte 1000 sau 2000 bucăţi, dar pot fi diferite, între 500 şi 5000 bucăţi.

Recomandarea este ca majoritatea să se plaseze în zona de mijloc a marjei, respectiv între 1,07 şi 1,12 lei pe buca- tă. Dacă preţul nu urcă mai mult de 5- 6%, măcar acelea se vând cu câştig. Funcţie de situaţie se poate fugi în sus sau în jos. Care este avantajul ? Dacă creşterea pe final este mai mare, la câştig minim au fost vândute mai puţine acţiuni şi este timp ca cele nevândute să fie valorificate mai sus, prin mărirea preţului. Dacă în schimb preţul nu atinge creşterea maximă dorită, măcar o parte dintre acţiuni au fost valorificate în câştig. Dacă o acţiune este foarte bună, chiar şi de păstrat pentru zestre, un ordin aşa zis obraznic de vânzare la variaţia maximă, poate aduce un câştig dacă preţul a făcut numai o voltă şi a revenit pe palierul de relativă stabilitate. Atunci nimeni nu ne împiedică să consemnăm norocul neaşteptat. Dacă se fac numai exerciţii de scenarii, rămâi cu scenariile. Câştigul, ca şi pierderea rezultă numai din tranzacţii. Tata care a fost băiat de cafegiu cu biliard şi joc de cărţi, a fost învăţat de către un şmecher care voia să-i ia banii, că pentru a câştiga la cărţi, mai întâi trebuie să pierzi. Desigur că pierderile, mai ales la început te determină să fii mai atent, mai curajos, mai calculat şi, în final, mai experimentat. Dacă înainte de a investi te străduieşti să te instruieşti cât mai bine şi cât mai rapid, nu este obligatoriu să pierzi la început, precum şi o experienţă foarte mare şi de lungă durată te poate face prea încrezător cu consecinţe neplăcute. Totul este să existe măsură în toate.