Statul nu este o fecioară pentru Vântu

Vântu a declarat în ultima sa intervenţie că într-o prietenie nu urmăreşte avantaje, şi că, fiind prieten cu Geoană, nu urmăreşte sa obţină avantaje personale din asta şi că, de altfel, nu a făcut niciodată afaceri cu statul.

Îi reamintesc domnului Vântu două afaceri ale sale cu statul.

Afacerea "Sanevit": fabrica de seringi cu care s-a pricopsit în 1995, în urma unui plasament garantat nereuşit, fabrica care producea ace de seringă cu defect (erau pline, nu dispuneau de canalul prin care să fie injectat serul) şi care s-a salvat în urma unor contracte cu statul pentru mari cantităţi de ace surde.

În sine, "Sanevit" a fost o afacere dezastruoasă în economia reală, de care Vântu s-a scăpat printr-o combinaţie la Bursa de Valori Bucureşti, băgând-o pe gâtlejul "guguştiucilor", în ultimul trimestru al acelui an, primul trimestru al proaspăt inauguratei Burse (brokerii erau naivi).

Afacerea FNI: (nu este nevoie să înscriu decât cinci cuvinte - "contractul de fidejusiune cu CEC-ul") - este o afacere care s-a bazat pe manipularea creşterilor, combinată cu garanţia statului că investitorii nu îşi vor pierde banii.

Poate că Vântu este sincer când spune că nu face afaceri cu statul, dar asta este valid, probabil, pentru perioada actuală, care, eventual, ar cuprinde ultimul deceniu.

Poate că memoria domnului Vântu funcţionează ca prescripţiile din justiţie.

Dar asta nu înseamnă deloc că năravul nu i-ar permite să speculeze statul într-o situaţie avantajoasă, iar prietenia cu Geoană, deşi poate fi sinceră, nu l-ar împiedica nicidecum să profite de ea, dacă Geoană ar deveni preşedinte.

De altfel, Vântu i-a devenit ostil preşedintelui Băsescu, la momentul când acela a blocat privatizarea celor 8% din "Petrom" datoraţi salariaţilor, unde şeful sindicatului era Liviu Luca, partenerul de afaceri al "mogulului".