Statul nu va putea taxa suplimentar exploatările offshore prin Transgaz

În contextul dezbaterilor privind legea exploatărilor offshore, unii se iluzionau poate cu ideea că statul va putea recupera la un moment dat taxarea mult prea blândă a investitorilor. Adică dacă nu se adună suficient de mulţi bani din redevenţe şi taxarea veniturilor excepţionale (din cauza strategiilor de optimizare fiscală practicate de companiile internaţionale) s-ar mai putea salva lucrurile pe parcurs cu ajutorul Transgaz. Adică am putea să majorăm corespunzător tarifele de transport prin conductele construite de Transgaz, iar statul, care mai păstrează aproape 60% din acţiuni, s-ar alege cu grosul dividendelor rezultate din creşterea profitului. Ghinion, ar fi bine să ne luăm gândul de la asta. România tocmai s-a angajat să majoreze de 40 de ori capacitatea de export de gaze (de la mai puţin de 100 de milioane mc pe an până la 4 miliarde mc pe an) şi să nu ceară tarife de transport mai mari pentru livrările externe doar pentru cele interne pentru a evita o anchetă a Comisiei Europene care poate lega Transgaz de monitoriarea Gazprom.

Angajamentul privind volumul de gaze exportate ar putea fi îndeplinit după finalizarea completă a conductei BRUA, după prima fază capacităţile de transport urmând să fie deja majorate la 1,75 miliarde mc către Ungaria şi 1,5 miliarde mc către Bulgaria. Comisia Europeană poate adopta o decizie prin care angajamentul asumat de Transgaz devine obligatoriu din punct de vedere juridic, iar dacă societatea îşi încalcă angajamentele poate primi o amendă de 10% din cifra de afaceri. Motivaţia juriului? "Consumatorii de gaze naturale din întreaga UE trebuie să se bucure de beneficiile unei pieţe europene unice a energiei, integrată şi concurenţială. Analizăm dacă angajamentele propuse de Transgaz promovează fluxul liber de gaze naturale la preţuri competitive pe pieţele din Europa de Sud-Est, în special prin conectarea României la ţările vecine, Ungaria şi Bulgaria" (Margrethe Vestager, comisar european pentru concurenţă). Aceasta vine într-un context oricum delicat pentru Transgaz, care a primit, recent, o scădere de rating din partea agenţiei S&P, ce amenda "posibilitatea de diminuare a performanţei financiare a companiei în următorii doi ani, cu scăderea substanţială a raportului fonduri din activităţi operaţionale/datorii sub 30%", în contextul investiţiilor în secţiunea românească a conductei BRUA.

Să mai spunem că în eventualitatea că legea care reglementează încasările statului din exploatările offshore iese prost pentru bugetul public, pierderile vor fi pe mai multe planuri şi nu e vorba doar de Transgaz, care va încasa, iată, mai puţin decât se spera din tranzitul gazului extras. Vorbim şi de Romgaz, care va fi afectată de vânzarea unei jumătăţi din cantităţile extrase din Marea Neagră pe bursa de mărfuri din Româ­nia. Or, în condiţiile unei supraoferte, preţul se poate corecta uşor (nu prea mult însă, reperul va fi cotaţia internaţională), iar cantităţile vândute de Romgaz pot suferi la rândul lor (compania poate fi forţată să ardă surplusul de gaz în centrala de la Iernut, pentru a compensa veniturile mai mici, iar randamentul nu rupe aici gura târgului). Ca să nu mai pomenim de intenţia autorităţilor de a plafona preţul gazelor pentru o perioadă limitată, scenariu vehiculat la un moment dat de Darius Valcov, consilierul prim-ministrului. Pentru a-şi face pe deplin efectul electoral, măsura ar putea fi demarată în prima parte a anului viitor şi nici asta n-ar fi o veste bună pentru Romgaz.