STRATEGIA DE DEZVOLTARE A ROMÂNIEI " ÎNTRE ZONA EURO ŞI ZODIA LEULUI" EDIŢIA A III-A / NAPOLEON POP, ACADEMICIAN: "Este necesar un program strategic de convergenţă reală pentru următorii zece ani"

Ţara noastră nu a demonstrat capacitatea de a-şi asuma o strategie de dezvoltare credibilă, bine substanţiată şi racordată unui interes naţional, cu ţinte calitative şi cantitative de atins într-o perioadă bine descrisă, consideră Napoleon Pop, Economist, Cercetător Ştiinţific, Academia Română.

Domnia sa a declarat: "În această lume fluidă, în care globalizarea trece printr-o tranziţie de tip «stop and go», declanşată de Brexit şi de alegerile prezidenţiale din SUA, iar UE a sărbătorit 60 de ani de la întemeiere, cu povara unei despărţiri de unul din membrii săi cei mai importanţi, poate realizăm că trebuie să avem o strategie în cadrul căreia să punem 1-2 obiective majore".

În opinia domnului Pop, mandatul de stat membru cu drepturi egale şi depline, ca toţi ceilalţi membri ai UE, nu a fost valorificat deplin în interesul României, creându-se senzaţia mult comentată de analişti că suntem un "follower" al unei inerţii conduse de alţii şi care a adus UE în pragul celor 3D - dezmembrare, dezintegrare şi dispariţie. Napoleon Pop a continuat: "Nu o spun eu, ci politicieni şi chiar înalţi funcţionari ai UE. Astfel de scenarii, în condiţiile în care singura ipoteză de lucru a noastră este să contribuim la consolidarea procesului de integrare, ar trebui să ne îndemne la mai multă seriozitate privind o strategia naţională, cu atât mai mult cu cât am trăit istoric o anumită expunere regională despre care cred că avem mai multă experienţă decât alţi membri ai UE. Aici nu este vorba de temeri, ci de implicare, întrucât chiar UE a contribuit, prin politica de vecinătate, la antagonizarea acestei vecinătăţi înainte de a-şi întări economic graniţa de est.

Dacă avem în vedere cine sunt câştigătorii şi perdanţii globalizării, restructurarea inegalităţilor cu efecte sociale pe termen lung, pe de o parte, şi viitorul Europei asumat la Consiliul European de la Roma din primăvara acestui, pe de altă parte, cred că ar trebui să devenim imediat mai pragmatici".

Domnul Pop apreciază că ceea ce avem în faţă pentru o strategie a României este atitudinea noastră faţă de ceea ce se întâmplă cu adevărat şi nu speranţa că vom fi luaţi în seamă fără a ne spune cu tărie un punct de vedere la masa UE: "Avem de decis, dincolo de criteriile de la Masstricht, dacă în obiectivele noastre politice suntem bine ancoraţi în clubul UE şi dacă participăm la deciziile majore care ne afectează viitorul.

Din motive care, în opinia mea, nu au fost defrişate cu tăria unui membru al UE deplin şi cu drepturi egale, şi dincolo de recunoaşterea stabilităţii în termenii valorilor occidentale prin tratatul de aderare, după 10 ani de la aderare nu suntem parte a spaţiului Schengen, am ratat două termene asumate politic de adoptare a monedei unice, euro, iar imaginea ţării este formată negativ prin celebrele rapoarte MCV, un instrument care, după ani şi ani de folosire, îşi demonstrează caracterul discreţionar şi discriminatoriu al tratamentului României de către partenerii noştri, unii dintre ei luându-ne în alianţe care nu prea ne-au folosit. Mărturia celor 10 ani de la aderare o putem vedea foarte simplu în faptul că, în cadrul clasificărilor de poziţii pe cei mai mulţi indicatori economici şi sociali, România a rămas neclintită pe locul penultim sau ultim, iar această poziţionare ar trebui să ne dea de gândit apropo de principiile solidarităţii şi coeziunii la care am aderat de bună credinţă şi cu speranţă".

Napoleon Pop apreciază că o stategie pentru România ar trebui să fie un program de convergenţă reală, nu neapărat după indicatorii UE, ci după necesităţile cetăţenilor noştri care au avut mari aşteptări de la integrarea europeană: "Suntem în pragul în care euroscepticismul naţional poate deveni o piatră de moară care, în loc să ne adune, ne va dispersa punând în pericol un proiect naţional început şi nefinalizat în rezultate pentru cetăţenii noştri europeni.

Un program strategic clar de convergenţă reală pentru următorii 10 ani, din care să se decupeze programe de guvernare mai puţin pompoase, dar dedicate ţintelor convergenţei reale, care să ridice în mod real standardul de viaţă al românilor, indiferent de judeţul în care trăiesc, mi se pare cel mai firesc lucru de abordare pragmatică a ceea ce avem de făcut imediat".

Domnul Pop mai susţine că trebuie evaluate la rece costurile şi beneficiile de a fi în zona euro, dar nu cu o simplă balanţă de cifre, ci cu evaluarea efectelor acestei poziţionări proactive a României în planul geopoliticii europene şi a consecinţelor ei pentru perspectiva dezvoltării României întru-un climat propice: "Ar trebui să ne propunem să devenim o putere economică congruentă cu resursele naturale, populaţia şi suprafaţa geografică, într-o regiune bulversată de marile puteri globale tradiţionale (Rusia, SUA) sau emergente (Turcia) şi adiaceţa Orientului Mijlociu, în mare parte pulverizat de efectele «Primăverii arabe» şi mişcării ISIS, dar şi un loc de confruntări încă nesoluţionate tot între marile puteri globale".

O strategie de dezvoltare axată pe un program de convergenţă autentic poate avea ca finalitate o decizie politică privind adoptarea euro, moneda unică fiind înainte de toate un proiect politic, apreciază economistul, adăugând: "În dezbaterea publică, s-a lămurit problema de ce euro, ceea ce a rămas este de a răspunde la întrebările cum şi când. Strategia dezvoltării României în viziunea descrisă, axată pe programe succesive de convergenţă reală realiste este o garanţie economică de abordare politică a intrării în zona euro (...). Moneda unică nu este un scop în sine, ci instrumentul/vehiculul absolut necesar României pentru a se manifesta pe măsura potenţialului ei economic şi politic în cadrul UE şi în spaţiul regional unde se situează.

În ecuaţia pusă în discuţie, euro este o finalitate politică a strategiei de dezvoltare, care poate aduce beneficii economice şi de securitate pe termen lung, care sunt nu numai în interesul României, ci şi al UE".

Napoleon Pop a concluzionat că avem nevoie de mai multă voinţă politică şi energie politică consumată pentru viitorul României care se apropie de celebrarea Marii Uniri şi de preluarea preşedinţiei rotative a UE.