STUDIU Este necesar un program coerent de reformă a cheltuielilor bugetare

Rata anuală de creştere a numărului de disponibilizaţi în economie este cea mai abruptă de după 1992: în numai 18 luni, de la jumătatea anului 2008, numărul acestora a crescut cu mai mult de 100%, ajungând la 741 mii persoane, reiese din studiul "Măsuri sociale anti-criză privind piaţa forţei de muncă", realizat de Laurian Lungu.

Studiul face o analiză a situaţiei curente de piaţa forţei de muncă, a situaţiei angajaţilor din sistemul public, precum şi a măsurilor anticriză adoptate în România.

Potrivit raportului, cauza acestei creşteri a numărului de şomeri în economie este diferită faţă de cea existentă în cele două episoade, oarecum similare, anterioare, 1997-1998 şi 2001-2002: "Atunci, creşterea şomajului s-a datorat cu precădere efectelor politicilor pre-electorale şi/sau crizei financiare autohtone. De această dată, cauza este cu preponderenţă externă, efectul crizei economice mondiale reducând puternic cererea externă şi expunând un sector productiv autohton necompetitiv".

Analistul mai arată că sectorul public este supradimensionat atât în termeni relativi, vis-a-vis de alte ţări membre UE, cât şi raportat la condiţiile economice din România: "Proporţia angajaţilor din sectorul public raportat la totalul angajaţilor din economie depăşeşte 32%, faţă de alte state UE: Italia: - 19%, Marea Britanie: - 21%, Polonia: - 26,5%."

În plus, şi ponderea cheltuielilor salariale pentru angajaţii din sistemul public raportată la totalul cheltuielilor bugetare este crescută faţă de alte state UE: România - 26,5% faţă de media europeană de 22%.

Studiul arată că succesul măsurilor anticriză asupra pieţei muncii a fost limitat: unele dintre ele au fost aplicate tardiv (plata pentru 6 luni a obligaţiilor fiscale restante ale agenţilor economici), altele au fost exagerate prin prisma fondurilor efectiv cheltuite (investiţiile de capital), iar altele au avut un impact economic de-a dreptul negativ (impozitul forfetar).

Din punct de vedere macroeconomic, măsurile de stabilizare fiscală - reducerea salariilor din sectorul public cu 25% şi creşterea TVA cu 5% - ar putea corecta o parte din dezechilibrele existente, însă modul lor de aplicare poate accentua dezechilibrul social într-un moment dificil pentru economie, este de părere Laurian Lungu: "Măsurile de reducere a salariilor (şi eventual, ulterior, al pensiilor) ar trebui să ţină cont de asimetriile existente în nivelul veniturilor din cele două sisteme. Menţinerea puterii de cumpărare pentru cei cu venituri mici ar trebui prezervată, altfel efectul indirect al măsurilor adoptate poate creşte puternic".

Teoretic, economisirea anuală la buget ca urmare a măsurilor de stabilizare fiscală ar putea ajunge la 4,25% din PIB. În realitate însă, aceas-tă cifră va fi mai mică datorită efectelor adverse ale creşterii TVA sau reducerii puterii de cumpărare în economie, reiese din studiul citat.

• Recomandări ale studiului:

Laurian Lungu face şi câteva recomandări în analiza sa:

- Pentru un succes real al politicilor de eficientizare a sectorului public este necesar ca diferenţialul de salarii între administraţia publica şi media pe economie, care se află la sfârşitul anului 2009 la 150%, să se micşoreze. Astfel, va exista o motivaţie crescândă a angajaţilor din sectorul public pentru migraţia către sectorul privat.

- Pe termen lung este necesară reducerea numărului de angajaţi în sistemul public şi nu reducerea salariilor. Aceasta din urma are un impact direct şi imediat asupra motivaţiei angajaţilor, fără a adresa de fapt problema de fond de o manieră sustenabilă.

- Efectele reducerii aparatului adminstrativ trebuie analizate în perspectivă - ele trebuie complementate cu un set de alte măsuri care să asigure funcţionarea eficientă a administraţiei publice cu un număr de angajaţi considerabil mai redus.

- În paralel cu introducerea măsurilor de austeritate, guvernul ar trebui să înceapă un program coerent de reformă a cheltuielilor bugetare. Reforma sistemul de pensii, în sănătate şi educaţie este necesară pentru asigurarea fluxurilor financiare necesare în anii ce vin.

- Elaborarea unui program coerent, pe termen lung, de investiţii în infrastructură care să poată asigura un număr importat de locuri de muncă. Cheltuielile publice de capital au scăzut anual cu peste 13%, în 2009, or este ştiut că în perioadele de criză asemenea investiţii sunt în creştere, limitând efectele recesiunii.