Studiu Ipsos: România are cea mai scăzută calitate a sistemului educaţional

Ţara noastră are cea mai scăzută calitate a sistemului educaţional, arată un studiu de specialitate, întocmit în 30 de ţări.

Studiul Ipsos relevă preocupări majore privind starea educaţiei în România, cu un nivel ridicat de îngrijorare legat de programa depăşită, lacunele în pregătirea profesorilor şi deficienţele sistemului educaţional, comparativ cu alte ţări participante la studiu.

Studiul Ipsos arată că doar 11% dintre români consideră calitatea educaţiei din România ca fiind "bună", cea mai scăzută pondere dintre toate ţările participante, sub media globală de 33%. Aproape 47% dintre respondenţii globali între 25-74 de ani consideră că educaţia a devenit mai slabă decât în perioada lor şcolară, iar în România, 73% dintre participanţi împărtăşesc aceeaşi opinie. De asemenea, 51% dintre români consideră că programa şcolară este învechită, cea mai mare proporţie din toate ţările incluse în studiu, faţă de media globală de 29%.

Astfel, 45% dintre români menţionează pregătirea inadecvată a profesorilor ca o problemă majoră, comparativ cu media globală de 27%. De asemenea, 36% dintre români consideră abandonul şcolar o problemă reală în societatea românească şi poziţionează România în topul ţărilor cu provocări educaţionale. Un alt aspect semnificativ este dezvoltarea abilităţilor creative ale elevilor, pe care 7 din 10 români o consideră insuficientă în şcolile din ţară. În plus, 60% dintre respondenţi consideră că programa şcolară nu pregăteşte adecvat elevii pentru viitoarele lor cariere.

Pe de altă parte, România câştigă teren la capitolul siguranţă. Studiul Ipsos evidenţiază mai multe aspecte importante ale sistemului educaţional din România şi din alte ţări. România se situează pe locul 8 din 30 de ţări în ceea ce priveşte asigurarea unui mediu şcolar sigur, 48% dintre respondenţi considerând că şcolile din ţară reuşesc să prevină violenţa şi hărţuirea. De asemenea, 52% dintre români apreciază că şcolile sprijină diversitatea şi reduc diferenţele dintre elevi.

Un aspect semnificativ este preocuparea Generaţiei Z pentru starea de bine (wellbeing), 51% dintre tineri considerând că acest subiect ocupă prea puţin spaţiu în programa şcolară. În schimb, alte generaţii sunt mai preocupate de lipsa încurajării gândirii critice în şcoli.

În ceea ce priveşte impactul tehnologiei şi inteligenţei artificiale în educaţie, 30% dintre români cred că progresele tehnologice vor avea un impact negativ asupra educaţiei. De asemenea, există o împărţire a opiniei cu privire la utilizarea instrumentelor de inteligenţă artificială în şcoli: 39% susţin interdicţia, în timp ce 31% sunt împotriva acesteia. De asemenea, 50% dintre români susţin interzicerea smartphone-urilor în şcoli.

Referitor la educaţia sexuală, studiul relevă o discrepanţă semnificativă între ţări: în unele ţări, precum Suedia sau India, cetăţenii consideră că educaţia sexuală trebuie să fie asigurată de profesori, în timp ce în România, doar 1 din 3 respondenţi crede acest lucru, iar majoritatea consideră că responsabilitatea este a părinţilor. De asemenea, 7 din 10 români consideră că sănătatea mentală a elevilor trebuie să fie în responsabilitatea părinţilor, nu a profesorilor.

Percepţiile asupra sistemului educaţional variază semnificativ între generaţii. Generaţiile mai tinere, care au avut o interacţiune mai recentă cu şcolile, tind să aibă o viziune mai pozitivă asupra educaţiei, comparativ cu Baby Boomers, care sunt mai critici şi mai rezervaţi în a oferi răspunsuri favorabile. Aceasta sugerează o diferenţă de perspectivă între cei care au beneficiat direct de sistemul educaţional modern şi cei care au fost martori la evoluţia acestuia de-a lungul decadelor.