Institutul pentru Cercetarea Calităţii Vieţii al Academiei Române a realizat o anchetă sociologică având drept temă perspectiva opiniei publice asupra politicilor sociale din România, ce a evidenţiat un consens larg în privinţa unui rol mai activ al statului în redistribuirea resurselor către cei care au nevoi mai mari, în managementul riscurilor sociale şi în sporirea incluziunii sociale.
Potrivit informaţiilor din comunicatul furnizat de Institut, în opinia publică românească există o susţinere puternică (78-90% acord total sau acord) pentru politici sociale care să asigure: locuri de muncă (pentru fiecare), un nivel de trai decent pentru şomeri şi un venit minim garantat pentru cei nevoiaşi, precum şi reducerea inegalităţilor economice.
Dacă în privinţa rolului social al statului se observă consens social, opinia publică este divizată cu privire la cheltuielile cu ajutoarele sociale. Ceva mai mult de jumătate dintre români (52,8% acord total şi acord) cred că statul ar trebui să cheltuiască mai puţin cu ajutoarele sociale. Cetăţenii au o viziune critică asupra capacităţii administrative a statului român. Cei mai mulţi cred că statul "este cel mai prost administrator" (77,4% acord total şi acord) şi "creează mai multe probleme decât rezolvă" (84,2% acord total şi acord).
În contextul dezbaterilor privind reforma sistemelor de asigurări sociale, există un curent majoritar în opinia publică favorabil menţinerii sistemelor de asigurări sociale în întregime în sistemul public: 62% în cazul asigurărilor pentru şomaj, 57% pentru sistemul de pensii şi 55% pentru sistemul de sănătate.
Segmente minoritare semnificative ale populaţiei susţin un sistem mixt de asigurări sociale, în principal public, secundar privat (între 18-23%) sau în principal privat, secundar public (11-12%). Există şi un curent minoritar de opinie (8-9%) favorabil privatizării integrale a sistemelor de asigurări sociale.
Există un consens social în evaluarea critică a cheltuielilor publice sociale (70-90%) în mai multe domenii. Segmente largi ale opiniei publice consideră că statul cheltuieşte prea puţin cu sănătatea (89%), sistemul de pensii (83%), sistemul de învăţământ (83%), construcţia de locuinţe (82,5%), asistenţa socială (75%) şi asigurările pentru şomaj (69,5%).
Aproape 89% dintre români cred că statul cheltuieşte prea puţin pentru spitale, categorie urmată de programele de prevenţie a bolilor (87%), medicamentele compensate (87%), şi de programele de vaccinare a populaţiei (76%). Pentru salariile medicilor şi personalului medical, 72% dintre cetăţeni cred că statul cheltuieşte prea puţin, 18% cam cât trebuie şi 9,5% prea mult. În privinţa medicilor de familie, 61% dintre români cred că statul cheltuieşte prea puţin, 25% cam cât trebuie şi 13% prea mult.
Dintre componentele sistemului de învăţământ, cei mai mulţi dintre români cred că statul cheltuieşte prea puţin cu creşele şi grădiniţele (77-78%), iar circa 20% cam cât trebuie. În privinţa şcolilor generale şi liceelor, 76,5% dintre cetăţeni cred că statul cheltuieşte prea puţin, iar 21% cam cât trebuie. Pentru salariile profesorilor, aproape 76% dintre români cred că se cheltuieşte prea puţin, aproximativ 18% cam cât trebuie şi circa 7% prea mult. Suportul pentru cheltuielile aferente universităţilor şi facultăţilor de stat este cel mai redus: 66% dintre cetăţeni cred că se cheltuieşte prea puţin, 28% cam cât trebuie şi 5,5% prea mult.
Dintre diferitele prestaţii şi servicii de asistenţă socială, românii cred că statul cheltuieşte prea puţin cu alocaţiile pentru copii (90%), centrele pentru bolnavii neuropsihici (88%) şi centrele de plasament pentru copii abandonaţi (87%). La polul opus, doar 66% dintre cetăţeni cred că statul cheltuieşte prea puţin cu ajutoarele sociale (venitul minim garantat).