STUDIUL "NET ZERO E-CONOMY 2050": Accelerarea decarbonizării asigură mai multe investiţii eficiente şi beneficii economice

Accelerarea introducerii politicilor care favorizează tranziţia energetică şi trecerea la o economie cu emisii zero până în 2050 va permite, pe lângă consolidarea independenţei şi securităţii energetice a continentului european, mai multe oportunităţi de creare de valoare şi locuri de muncă faţă de scenariile mai puţin ambiţioase, arată studiul "Net Zero E-conomy 2050" realizat de către Fundaţia Enel şi The European House - Ambrosetti, în colaborare cu Enel, şi prezentat astăzi, la Forumul The European House - Ambrosetti, conform unui comunicat de presă remis Redacţiei.

"La doi ani de la izbucnirea pandemiei de COVID-19, cu implicaţiile sale semnificative asupra economiei globale, războiul din Ucraina a făcut ca preocupările privind sustenabilitatea actualului sistem energetic să fie mai urgente ca niciodată. În condiţiile în care doar nevoia de a aborda aspectele legate de schimbările climatice este mai mult decât suficientă pentru a justifica tranziţia energetică, vulnerabilitatea economiilor noastre dependente de petrol şi gaze a făcut ca această urgenţă să fie mai presantă ca niciodată", a declarat Francesco Starace, CEO şi general manager al Enel. "Acest studiu evidenţiază foarte clar dependenţa excesivă de gaze a unor economii din ţările UE, cum este şi dependenţa semnificativă a Italiei, şi avantajele foarte clare pe care o reducere accelerată a utilizării energiei pe bază de combustibili fosili le poate aduce tocmai celor care o folosesc în mod excesiv astăzi", a mai adăugat acesta.

Potrivit sursei citate, creşterea continuă a emisiilor globale de CO2, care au atins un record negativ de 36,3 miliarde de tone în 2021, a evidenţiat mai mult ca oricând necesitatea regândirii sistemului energetic actual. Pentru a face faţă acestei provocări, UE şi-a propus obiectivul de a deveni "neutru din punct de vedere climatic" până în 2050. Atât în Italia, cât şi în Spania, există însă unele puncte critice în procesul de tranziţie energetică. În special, performanţa în ceea ce priveşte emisiile de gaze cu efect de seră este insuficientă atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung. În 2050, diferenţa dată de tendinţa de inerţie şi ţintele strategiilor naţionale respective pe termen lung este de aproximativ 151,2 milioane de tone de CO2 în Italia şi de 136,9 milioane în Spania.

Actuala criză energetică, cu creşterea accentuată a preţurilor pe pieţele internaţionale de energie şi cu izbucnirea conflictului dintre Rusia şi Ucraina, a evidenţiat şi mai mult vulnerabilitatea şi dependenţa energetică a UE de combustibilii fosili importaţi. Europa este dependentă în proporţie de 57% de importurile de energie, iar în perioada de 20 de ani 2000-2020 această pondere a rămas practic neschimbată. Italia ocupă locul 2 în indicele de dependenţă de gazele naturale în rândul ţărilor UE. Prin urmare, procesul de decarbonizare este un instrument cheie pentru a obţine independenţa energetică. În ultimii 10 ani, reducerea dependenţei energetice în Italia şi Spania (-9,1 p.p. în ambele ţări) a fost însoţită de o creştere a ratei de electrificare (+1,5 p.p. în Italia şi +3,3 p.p. în Spania) şi în răspândirea energiilor regenerabile (+2 p.p. în Italia şi +4,7 p.p. în Spania) în consumul final de energie, se precizează în comunicat.

O accelerare mai intensă a decarbonizării ar necesita mai puţine resurse decât un scenariu mai puţin ambiţios. Scenariile "Net Zero" identificate pentru Italia şi Spania prevăd investiţii de 3.351 miliarde de euro, respectiv 2.215 miliarde de euro în perioada 2021-2050, mai mici decât investiţiile necesare pentru scenariile "Ambiţie scăzută" (3.899 miliarde de euro în Italia şi 2.761 miliarde de euro în Spania).

Studiul evidenţiază modul în care scenariile "Net Zero" din Italia şi Spania sunt asociate cu beneficii sociale, economice, de mediu şi de securitate energetică semnificative. Scenariul "Net Zero" generează un impact economic mai bun decât scenariul "Ambiţie scăzută". Având în vedere investiţiile estimate, acest lucru se traduce, pentru Italia şi Spania, în 328, respectiv 223 de miliarde de euro în ceea ce priveşte rentabilitatea economică, mai mare comparativ cu un scenariu în care nu ar fi adoptate astfel de măsuri, şi în mai multe locuri de muncă create (2,6 milioane faţă de 2,1 în scenariul "Ambiţie scăzută" în Italia, şi 1,8 faţă de 1,7 în Spania). Economiile legate de reducerea răspândirii bolilor, îmbunătăţirea productivităţii şi reducerea deceselor premature, posibile prin limitarea poluării în scenariul "Net Zero" se ridică la aproximativ 614 miliarde de euro în Italia şi 317 miliarde de euro în Spania (comparativ cu economiile de 495 miliarde de euro şi 205 miliarde de euro în scenariile "Ambiţie scăzută" din Italia şi Spania).

În ceea ce priveşte economiile la costurile cu combustibilii fosili, în perioada 2021-2050, beneficiul în scenariul "Net Zero", în comparaţie cu un scenariu în care nu ar fi adoptate astfel de măsuri, ar fi de 1.914 miliarde de euro (faţă de 851 miliarde de euro în scenariul "Ambiţie scăzută") în Italia şi de 1.279 miliarde de euro în Spania. Scenariul "Net Zero" ar permite şi o reducere semnificativă a intensităţii gazelor raportat la PIB, care în Italia ar putea scădea cu 94% faţă de cifrele actuale (faţă de -76% pentru scenariul "Ambiţie scăzută" în 2050) şi în Spania cu 92% (comparativ cu -56% pentru scenariul "Ambiţie scăzută"). În cele din urmă, scenariul "Net Zero" ar permite o reducere suplimentară a indicelui de dependenţă energetică în comparaţie cu proiecţiile planului naţional, de la 73,5% în 2020 la 0% în 2050 în Italia (31,3% în scenariul "Ambiţie scăzută") şi de la 67,9 % până la 13% în Spania (52% în scenariul "Ambiţie scăzută").

Pentru a accelera tranziţia către o economie cu emisii zero, studiul s-a concentrat pe două premise şi cinci propuneri de politici: o propunere acoperă toate sectoarele economice analizate, în timp ce celelalte patru sunt iniţiative specifice sectorului. Prima condiţie prealabilă este necesitatea de a asigura stabilitatea, transparenţa şi coerenţa politicilor şi măsurilor energetice europene, naţionale şi locale; în acelaşi timp, este crucial să se sprijine producţia industrială în modernizarea tehnologiilor verzi existente, dezvoltarea de noi soluţii ecologice şi eliminarea subvenţiilor pentru combustibilii fosili. În ceea ce priveşte propunerea transversală, aceasta presupune o cooperare mai puternică şi un grad mai mare de armonizare în guvernanţa tranziţiei energetice la nivel european, arată sursa citată.

În ceea ce priveşte propunerile sectoriale, în sectorul energiei electrice recomandarea priveşte simplificarea procedurilor de autorizare pentru centralele regenerabile, facilitarea lucrărilor de infrastructură energetică, promovarea managementului consumului de energie, implementarea de instalaţii de stocare şi soluţii de flexibilitate.

Pentru a promova decarbonizarea în transport, este nevoie de simplificarea procedurilor de construire a infrastructurilor de încărcare, consolidarea colaborării între toţi actorii din domeniul mobilităţii electrice, promovarea interoperabilităţii, optimizarea timpilor de conectare la reţea şi promovarea electrificării Transportului Public Local (LPT).

Pentru sectorul industrial, cadrele legale ar trebui adaptate pentru a sprijini trecerea tehnologică spre soluţii mai ecologice, pentru a crea laboratoare de transfer tehnologic pentru soluţii de electrificare directă şi indirectă, şi pentru a încuraja dezvoltarea sistemelor de echilibrare a reţelei prin managementul consumului de energie, se mai arată în comunicat.