Subjugarea justiţiei, obiectivul coaliţiei PSD-ALDE

O decizie "arbitrară", "neclară" şi "vindicativă" au spus în cor social-democraţii la aflarea sentinţei din 21 iunie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care Liviu Dragnea a fost condamnat la 3 ani şi 6 luni cu executare. Sentinţa a fost pronunţată în dosarul angajărilor fictive de la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului a judeţului Teleorman, iar şeful PSD a fost condamnat pentru instigare la abuz în serviciu.

Vineri, 22 iunie, în discursul său, însuşi Liviu Dragnea s-a arătat mirat de modul în care a fost condamnat, dat fiind faptul că unul dintre cei trei judecători a dorit achitarea şefului PSD.

"Am ştiut atunci când am organizat mitingul că acea manifestare va mări presiunea pe completul de judecată - pentru că acel miting i-a speriat foarte tare. Mi-am dat seama că acel miting va contribui la condamnarea mea. Am văzut la o televiziune cum judecătorul, care a avut opinie separată, a fost ameninţat în direct", a declarat Liviu Drag-nea.

El a mai afirmat că social-democraţii au greşit având o atitudine procedural corectă în Parlament, iar de acum vor fi "mult mai fermi şi mai radicali" cu legile justiţiei.

Şi alţi lideri ai PSD şi-au exprimat nedumerirea în legătură cu condamnarea lui Dragnea. Cătălin Rădulescu - cunoscut sub denumirea de deputatul "Mitralieră", Codrin Ştefănescu şi Eug-en Nicolicea, la emisiunile de televiziune la care au participat imediat după pronunţarea sentinţei, au spus că aceasta este neclară şi nedreaptă atât timp cât un judecător din trei a dorit achitarea lui Liviu Dragnea.

Este curios faptul că social-democraţii folosesc argumentele în funcţie de situaţia care le convine cel mai mult.

În cazul Dragnea, ei susţin că o opinie separată din trei înseamnă ceva mai mult, dar în cazul Kovesi social-democraţii au altă părere. Pentru ei nu este important că, deşi decizia nr. 358/2018 a CCR privind revocarea lui Kovesi a fost votată de 6 judecători din 9, doar patru au motivat la fel hotărâ-rea luată. Trei au avut opinii separate şi doi au avut opinii concurente. Au motivat 4 din 9. Iar acest lucru nu îi deranjează pe social-democraţi care spun că decizia CCR e bună, dar în cazul sentinţei pronunţată de ÎCCJ aceasta nu mai este corectă în viziunea liderilor PSD pentru că un judecător a fost contra condamnării lui Liviu Dragnea.

• "Supermanii" din Parlament

De vineri seară, PSD pare a fi în stare de război faţă de justiţie. Social-democraţii vor să urgenteze procedura de modificare a Codului Penal, pentru a înlătura din lege abuzul în serviciu şi a-l scăpa de condamnare pe Liviu Drag-nea.

Pentru ei nu mai contează dezbaterea parlamentară, dialogul democratic, nu mai contează nimic. Atât timp cât au majoritatea în cele două Camere, Liviu Dragnea şi Călin Popescu Tăriceanu consideră că Parlamentul este instituţia supremă în stat, iar puterea legislativă este puterea supremă a României.

Lucrurile nu stau chiar aşa.

Conform art.1 pct. 4 din Constituţia României "statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale."

Constituţia vorbeşte despre echilibrul puterilor. Adică nici una nu este mai mare în comparaţie cu cealaltă şi nu există o putere supremă a Parlamentului aşa cum cred Dragnea şi Tăriceanu.

Această idee a celor doi lideri politici, care se cred supermanii Româ-niei, îşi are izvorul în interpretarea greşită a art. 61 pct.1 din Constituţia României, care prevede că "parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării".

Însă a fi organ reprezentativ suprem nu este acelaşi lucru cu a fi putere supremă. Este o diferenţă între noţiuni. Una este reprezentarea şi altceva reprezintă puterea. Organul reprezentativ suprem are puterea legislativă, dar nu o exercită în mod discreţionar, suprem, cum cred greşit Liviu Dragnea şi Călin Popescu Tăriceanu, ci în colaborare egală cu celelalte două puteri ale statului - executivă şi judecătoreas-că - pentru a menţine echilibrul prevăzut la art.1 din Constituţia României.

• CSM, garantul independenţei justiţiei

Deşi Parlamentul este primul îndrituit să legifereze, iniţiativa legiferării o poate avea şi Guvernul - adică puterea executivă, iar pentru foarte multe proiecte de lege este necesar avizul Consiliului Superior al Magistraturii - autoritate publică, parte a puterii judecătoreşti.

Principiul constituţional privind echilibrul puterilor este susţinut şi de art. 133 punct 1 din Constituţia Româ-niei care prevede: "Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei."

CSM este garantul independenţei justiţiei!

Păi atunci cum îşi permit Senatul condus de Călin Popescu Tăriceanu, Camera Deputaţilor condusă de Liviu Dragnea şi Guvernul României condus de Viorica Dăncilă să modifice pe repede înainte legile justiţiei, Codul de Procedură Penală şi Codul Penal, fără să ţină cont de avizele negative emise de CSM, adică de garantul independenţei justiţiei?

Din atitudinea din ultima vreme a liderilor coaliţiei PSD-ALDE reţinem un singur lucru: nu justiţia este arbitrară, nu justiţia este izvorul convulsiilor din această ţară, ci este arbitrar şi ilegal modul de comportament - sau mai bine spus modul de acţiune - al parlamentarilor puterii şi membrilor guvernului.

În aceste condiţii, Curtea Constituţională nu observă că politicienii încalcă rolul de garant al independenţei justiţiei care aparţine strict CSM. Tocmai CCR ar trebui să dea o decizie care să restabiliească echilibrul constituţional între puteri şi să arate până unde se întind competenţele fiecăreia, pentru că niciuna nu este putere supremă. Dar Curtea se pare că are alte obiective... politice.

Cine mai apără statul de drept din România?