Sugestii pentru un proiect de ţară (II)

• Viziunea proiectului de ţară

În societatea românească se produce un proces accelerat de degradare a valorilor, generat de imoralitatea şi iresponsabilitatea unei părţi din clasa politică, insuficient maturizată sau obedientă structurilor mafiote din societate. Acest proces este de natură să cauzeze leziuni posibil ireparabile în profilul individului şi în cel al instituţiilor şi să compromită pentru mult timp profilul ţării în concertul european şi mondial.

Această parte iresponsabilă a clasei politice va continua să se auto-reproducă şi va continua să submineze o dezvoltare sănătoasă a societăţii româneşti, dacă nimic nu i se opune. Ea însăşi nu se poate schimba din interior (este un proces firesc de feed-back pozitiv), de aceea este nevoie ca partea responsabilă a clasei politice, partidele politice dedicate interesului naţional pe termen lung, societatea civilă, intelectualii şi patrioţii autentici să constate starea de fapt, tendinţele periculoase şi costurile enorme implicate de cursul actual al lucrurilor şi, în consecinţă, să declanşeze un proces intens, generalizat, permanent şi continuu de asanare, vindecare şi punere pe un drum demn şi meritat a societăţii româneşti ca întreg.

Calea fundamentală de declanşare a acestui proces constă atât în lupta politică, desfăşurată de partidele responsabile, cât şi în organizarea unei dezbateri ample, la nivel naţional, în toate mediile profesionale, intelectuale şi culturale, în scopul de a pune în evidenţă starea deplorabilă în care ne aflăm, ca indivizi şi ca societate, precum şi punctul mort spre care se îndreaptă, în mod iresponsabil, societatea noastră. Acest demers va reuşi să conştientizeze un număr cât mai mare de cetăţeni asupra acestei stări şi asupra pericolelor pe care aceasta le implică şi să construiască o masă critică de votanţi care să schimbe, prin mijloa­ce democratice, această situaţie.

Punerea în mişcare a acestei acţiuni de însănătoşire a societăţii româneşti trebuie făcută din două puncte strategice: 1) de la vârful societăţii şi al statului - preşedinţia României; 2) de la vârful competenţei şi responsabilităţii sociale - Academia Română. Consecinţa pe termen lung va fi repunerea României pe drumul corect în Europa şi în concertul mondial.

• Cinci ţinte fundamentale

Atingerea a cinci ţinte fundamentale (vectori de generare cauzală) ar putea să întoarcă, în mod ireversibil, mersul societăţii pe un drum moral, european, prosper şi responsabil:

‣ ierarhia morală a valorilor: acţiunea umană este motivată de valori (orice obiectivare a intenţiilor este fundată pe valori). Dacă valorile sunt eronat ierarhizate (sau lista de valori general acceptată este eronată din pers­pectivă morală), atunci acţiunea socială (individuală şi de grup) conduce societatea în direcţii greşite care, pe termen lung, vor crea prejudicii chiar celor care au desfăşurat acţiunile în cauză. Ierarhizarea valorilor pe criterii morale reprezintă unica modalitate de a asigura "codul genetic" sănătos al societăţii;

‣ spiritualizarea societăţii: cei vechi spuneau, desigur, primum vivere, deinde philosophari, dar aceasta nu însemna deloc că economicul este valoarea supremă pe care trebuie s-o res­pecte individul, aşa cum se întâmplă astăzi (nu numai în România, desigur; nu trebuie să se ajungă în situaţia în care această valoare supremă este "contribuţia" cea mai însemnată a occidentului la civilizaţie şi cultură - ar fi dezastruos şi dacă orientul, aşa cum pare, tinde să preia acest model). Spiritualizarea societăţii înseamnă că, aşa cum spune dictonul menţionat, componenta materială, de civilizaţie, este doar un mijloc pentru atingerea unui scop mai înalt - trăirea spiritualizată, de natură culturală, care să asigure împlinirea personală şi nu un scop în sine;

‣ supremaţia legitimităţii: legalitatea (conformarea la un act normativ) este utilă şi conferă eficacitate în societate, dar cu adevărat necesară este legitimitatea. Prin legitimitate trebuie înţeleasă legalitatea morală: pot exista norme imorale dar legale (imunitatea parlamentarilor pentru delicte penale), după cum pot exista norme morale dar ilegale (revolta populaţiei în 1989). Idealul este ca normele legale să fie fundate pe preceptele morale, adică normele legale să fie, în acelaşi timp, şi norme legitime. Aşadar, nu legalitatea trebuie să domine în societate (asta se poate întâmpla şi într-o societate organizată totalitar!), ci legitimitatea;

‣ modernizarea statului: societăţile moderne sunt "dotate" cu stat. Indiferent de dezbaterile privind dimensiunea, funcţiile şi justificarea statului, imposibilitatea actuală a democraţiei participative, precum şi necesitatea bunurilor publice impun statul. Ca urmare, statul este "pilotul" societăţii, dar mandatul său este dat de societatea însăşi. Ca urmare, o societate modernă trebuie să aibă un stat modern. Modernizarea statului trebuie să se bazeze pe preceptul că nu societatea serveşte statul, ci invers. Pe baza acestui precept, cel puţin trei funcţii ale statului trebuie asigurate: 1) distribuţia dreptăţii în conformitate cu instituţiile legitime; 2) asigurarea securităţii societăţii; 3) asigurarea dezvoltării societăţii;

‣ responsabilizarea clasei politice: vectorul dinamicii societăţii este clasa politică, de aceea de calitatea acesteia depinde şi calitatea dezvoltării societăţii (şi, desigur, calitatea societăţii ca atare). Prin urmare, acest obiectiv devine crucial şi nici un efort, de nici o natură, nu este prea mare dacă este pus în slujba acestui obiectiv. Responsabilizarea clasei politice trebuie făcută atât prin mijloacele legale de constrângere (vezi acţiuni legale, în curs de combatere a corupţiei la nivel înalt), cât şi prin mijloacele morale de constrângere (propunerea de modele autentice în politică şi contrapunerea lor imposturii, iresponsabilităţii şi lipsei de moralitate).

• Agenţii schimbării

Agenţii care trebuie să coopereze la atingerea ţintelor care formează viziunea sunt:

‣ partidele politice care înţeleg că realizarea interesului privat legitim este efectul cert al realizării interesului social, comun şi nu invers;

‣ intelectualii, ca personalităţi-model pentru societate, prin implicare în agora, fără parti-pris-uri, ci doar cu interesul naţional pe termen lung drept director al acţiunii;

‣ sistemul educaţional, care trebuie reorientat de la dobândirea preponderentă de cunoştinţe şi aptitudini, spre construirea preponderentă de atitudini, în primul rând a atitudinii patriotice şi a atitudinii responsabile;

‣ societăţile filosofice, ştiinţifice şi profesionale, care trebuie să creeze focare de difuzare a valorilor în societate;

‣ ONG-urile şi alte structuri ale societăţii civile dedicate proiectării şi obiectivării binelui comun;

‣ Academia Română, care nu trebuie să aibă ţel mai înalt decât acela de propăşire a societăţii româneşti;

‣ structurile instituţionale constituţionale de prevenire şi represiune a corupţiei şi de asigurare a legalităţii comportamentului în societate;

‣ mass-media, care trebuie să promoveze şi să cultive modele autentice, valoroase, pentru toate domeniile şi să asigure circulaţia liberă, ne-prelucrată tendenţios, a informaţiei necesare şi utile societăţii;

‣ oamenii politici care au rezistat la a se înregimenta în categoria profitorilor promiscui ale unei societăţi încă nestructurate instituţional şi confuze moral;

‣ tinerii care ştiu sau simt că nu doresc să urmeze drumul nedemn al atâ­tor contemporani seduşi de facila îmbogăţire materială ilegală sau doar imorală.