Suntem victime fiindcă ne place aşa!

Altă explicaţie nu am. În schimb, am primit două argumente puternice din direcţii total diferite, care ar putea să stea la baza afirmaţiei din titlu. Adrian Severin şi autorităţile de la Kiev. Primul face o demonstraţie de forţă şi propune resetarea relaţiilor româno-americane. Autorităţile de la Kiev ne trag pe sfoară la vedere, în timp ce autorităţile române se fac că nu văd.

Adrian Severin, care în materie de politică externă are una dintre cele mai importante expertize şi care a participat efectiv la momente istorice cruciale, cum ar fi încheierea parteneriatului româno-american şi demersurile pentru intrarea României în Uniunea Europeană şi în NATO, face un bilanţ, pentru noi extrem de dureros, al modului în care au evoluat sau poate au involuat, depinde din ce perspectivă citim, relaţiile noastre cu Washingtonul. Chintesenţa demersului său, făcut sub forma unei scrisori deschise pe care am publicat-o AICI, este tratamentul de colonie la care am fost şi ne-am lăsat supuşi de către Statele Unite. Prin intermediul ambasadoarei extraordinare şi plenipotenţiare, doamna Kathleen Kavalec, Adrian Severin solicită Washingtonului o schimbare radicală de poziţie în abordarea raporturilor cu Bucureştiul. Şi bine face. Chiar dacă scrisoarea este redactată în termeni foarte duri. Ceea ce însă omite Adrian Severin, poate cu bună ştiinţă, poate nu cu bună ştiinţă, este că solicitarea sa nu poate fi în niciun fel onorată, atâta timp cât autorităţile de la Bucureşti rămân în poziţie de ghiocel. Atâta timp cât nu avem oameni politici cu un comportament de oameni de stat. Atâta timp cât suntem dispreţuiţi pe bună dreptate şi nu numai de Statele Unite pentru lipsa noastră de verticalitate. Pentru slugărnicie. Pentru obedienţă. Pentru comportament de yesmeni.

Şi, iată, simultan suntem în cel mai înalt grad insultaţi de către Guvernul de la Kiev. La doar o zi distanţă după ce România a decis ca, alături de alte state, pe lângă susţinerea pe care am acordat-o până acum şi o acordăm în continuare, să mai şi înarmăm pe cheltuiala noastră Ucraina cu muniţie. Şi la un an după ce practic la unison românii le-au deschis larg porţile năpăstuiţilor din Ucraina, iar în prezent îi găzduiesc pe bani grei, numai o parte dintre cheltuieli fiind asigurate de Uniunea Europeană. Şi la circa şase luni de când Parlamentul de la Kiev a votat o lege criminală, care discriminează practic toate minorităţile, inclusiv cea română. După care au început să-i alunge pe preoţii români din lăcaşele de cult.

Ei bine, la toate aceste afronturi extrem de grave, preşedintele Klaus Iohannis, care şi-a asumat rolul de cârmaci al politicii externe, a recomandat să răspundem exclusiv diplomatic. Ceea ce s-a tradus în lipsa oricărui răspuns. Şi a urmat balamucul cu Canalul Bâstroe.

Canalul Bâstroe, ceea ce se întâmplă acolo şi în general modul în care este atacat şi afectat ecosistemul Deltei Dunării are din nefericire legătură cu ambele teme pe care le dezbat acum. Pentru că, iată, aflăm cu multă întârziere că România a semnat cu mai mulţi ani în urmă cu Statele Unite o înţelegere, prin care să permită crearea şi funcţionarea a două baze militare americane în zona protejată a Deltei Dunării. Şi chiar în aceste zile se desfăşoară cele mai ample manevre militare maritime, inclusiv pe teritoriul Deltei Dunării. Dacă Statele Unite au considerat că este necesar să-şi creeze o portiţă juridică pentru a putea acţiona în forţă, la nevoie, în Marea Neagră, o zonă cu adevărat explozivă sub aspect geostrategic, puteau foarte bine nu să recurgă la acest subterfugiu de natură să-i dea acces la mare, ci pur şi simplu să-i împrumute României un număr considerabil de mare de vase de luptă, inclusiv cu personalul militar aferent. Sub pavilion românesc, ele puteau defila liniştite în Marea Neagră. Dar întrucât suntem "ghiocei", partenerii de la Washington nu au avut suficientă încredere în noi. Şi iată că, în paralel, fără să le pese de acodurile semnate la nivel european, fără să le pese de ecosistemul Deltei Dunării, din care nu deţin decât 10%, ucrainenii au săpat în secret, adâncind şenelul Canalului Bâstroe, în scopul de a putea transporta pe Dunăre, în direcţia Uniunii Europene, grâu neconform, tratat genetic şi nu numai. Şi probabil de a aduce din Europa centrală către Ucraina armament pe Dunăre. Expunându-ne astfel şi pe noi la o ripostă a Federaţiei Ruse.

După ce presa a făcut scandal, obţinând informaţii despre ceea ce se întâmplă, "partenerii" ucraineni s-au angajat ca împreună cu noi să facă verificările necesare şi să adopte soluţiile legale. Nu au respectat niciun termen. Şi-au bătut literalmente joc de autorităţile române. Şi, începând de ieri, ne-au montat o cacealma pe care noi am înghiţit-o cu undiţă cu tot. Se vor face în fine, după multe întârzieri, măsurători, dar doar cu aparatură ucraineană şi cu specialişti ucraineni, asistaţi de un singur român. O înşelătorie pe faţă. O mizerie care nu îi poate păcăli nici pe copiii mici. O nouă sfidare la adresa României.

Şi totul se întâmplă din acelaşi motiv. Nu avem coloană vertebrală. Suntem umiliţi pentru că vrem să fim umiliţi. Şi pentru că în fruntea statului am ales un om de paie. O slugă!