SUPLIMENT ECO-ECONOMIE Sustenabilitatea - un deziderat de care depind atât sănătatea economiei, cât şi bunăstarea ţării

Pandemia globală de Covid-19 şi lockdown-urile din 2020 au expus o situaţie complicată în ceea ce priveşte dezideratul de reducere a emisiilor de dioxid de carbon (CO2): o reducere semnificativă a emisiilor poate fi realizată foarte rapid, însă doar printr-o prăbuşire a activităţii economice şi o creş­tere majoră a şomajului şi a tensiunilor financiare. Soluţia de mijloc este una lentă, ce presupune o regândire a lanţurilor de aprovizionare şi a sistemelor ce stau la baza activităţii economice. În mod evident, prăbuşirea economiei nu este nicidecum soluţia pentru problemele de mediu ale societăţii actuale.

O reducere "controlată" a emisiilor de CO2 are nevoie de consens - la nivel global China este de departe cel mai mare poluator în ceea ce priveşte emisiile de CO2 şi în acelaşi timp cel mai mare investitor în centrale noi pe cărbune -, de investiţii în capacităţi verzi, în stocare de energie, în reţele de distribuţie şi în inovare. La fel, pentru "întruparea" economiei verzi este în general nevoie de un acord că societăţile comerciale au o responsabilitate nu numai faţă de acţionari, ci şi de faţă de mediu şi de societăţile în care activează - implicit faţă de membrii acelei comunităţi, fie că ea se numeşte sat, oraş sau ţară.

Criza Covid-19 ne-a arătat în multe privinţe că "împăratul este gol". În ceea ce priveşte economia verde ne-a demonstrat cât de mult avem de muncă - inclusiv la nivel de percepţie şi principii - pentru a schimba modul de raportare la resurse. De asemenea, a aprins dezbaterea despre reactivarea anumitor resurse pe lanţul valoric, prin reciclare. Într-o lume care duce lipsă de multe resurse - de la ţiţei şi capacităţi de rafinare până la litiu, grâne, metale rare, gaze naturale şi capital uman - reactivarea resurselor, acolo unde se poate, ar trebui să fie o prioritate nu doar din perspectiva de protejare a mediului, ci din perspectiva valorificării lor.

În cadrul acestui supliment am abordat reprezentanţi ai unui număr mare de companii, din multiple domenii de activitate, care ne-au prezentat planurile lor de investiţii în economia verde. De asemenea, am discutat despre implementarea economiei circulare şi implicit despre cele mai bune căi de a împăca sustenabilitatea cu eficienţa economică, respectiv cu nevoia de a menţine profitabilitatea.

Concluzia este că sustenabilitatea economică reprezintă un ideal asupra căruia există consens în zona mediului de afaceri, iar progresul ultimilor ani este doar începutul. Pentru companii, una din principalele ţinte în ceea ce priveşte sustenabilitatea este atingerea ţintei de emisii nete zero - multe iniţiative şi investiţii gândite pentru atingerea acestei ţinte, paradoxal, au rolul de a creşte eficienţa economică şi profitul companiei. Pentru autorităţi, reaşezarea economiei europene pe baze sustenabile reprezintă şansa reindustrializării României, pe noi baze şi principii tehnologice.

"Linia" a fost trasată la nivel european, iar la nivel de ţară nu ne permitem să rămânem în urmă şi să implementăm "noua economie" cu întârziere. De această agendă şi de implementarea ei depind nu doar viitorul şi structura economiei naţionale, ci şi bună-starea cetăţenilor României. O spune chiar ministrul Economiei: "Vorbim despre strategia pe hidrogen, despre strategia pe competitivitate, despre strategia pe economie circulară, care trebuie să fie adaptate la specificul economiei româneşti, astfel încât să poată fi implementate cât mai repede posibil". Oficialul ne-a spus că viteza cu care vom acţiona şi cu care vom veni în sprijinul dezvoltării industriale va duce România în poziţie favorabilă la nivelul statelor membre, apreciind că avem resurse, avem energie, avem capital uman.