SUPLIMENT RSM Inovaţia face parte din business

Nu poţi să vorbeşti despre business fără să vorbeşti despre inovaţie; deşi aparent este o preocupare care a devenit populară în ultimii zece ani, inovaţia face parte (sau ar trebui să facă) din ADN-ul oricărei afaceri. O companie trebuie să aducă în mod continuu plus-valoare audienţelor sale, să vină cu o ofertă nouă sau cu una îmbunătăţită, la momentul potrivit. Altfel riscă să dispară de pe piaţă, să îşi piardă clienţii în favoarea competiţiei, a noilor jucători intraţi pe piaţă sau să îşi strice reputaţia. Inovaţia este, deci, un element vital al unui business care prosperă. Sigur că, dacă în trecut companiile aveau mult mai mult timp la dispoziţie pentru a inova organic, astăzi lucrurile stau foarte diferit. Viteza cu care se schimbă tehnologiile şi nevoile tuturor stakeholderilor este exponenţială, aşa că organizaţiile au nevoie de abilităţi specifice, de acţiuni deliberate şi (mai ales) de strategii concrete pentru inovaţie.

Inovaţia nu se întâmplă în absenţa gândirii creative (a creativităţii) şi există un deficit semnificativ de gândire creativă în business. Acum 5 ani, raportul Future of Work al World Economic Forum desemna creativitatea ca fiind unul dintre cele mai importante skilluri în 2020, şi îndemna companiile să îşi concentreze programele de training în această direcţie. În 2020, acelaşi raport ne spune că deficitul nu a fost acoperit.

Am putea să importăm astfel de abilităţi prin recrutare, dar problema este una sistemică: deşi ne naştem cu această abilitate, pe măsură ce creştem ne intersectăm cu structuri care ne inhibă creativitatea. Şcoala, cultura, primele organizaţii din care facem parte. Când suntem mici, ne folosim imaginaţia nestingheriţi. Apoi intrăm în sistemul de învăţământ, care ne învaţă să căutăm un răspuns corect şi ne predă un singur mod corect de a obţine acel răspuns. Nu ne învaţă să explorăm posibilităţi, nu ne învaţă să fim confortabili cu greşelile pe care le facem, şi nici nu ne obişnuieşte să discutăm deschis despre eşecuri ca să putem învăţa din ele. Şi ne pune în competiţie permanentă. Iar aceste obiceiuri le ducem mai departe, ca adulţi, în organizaţiile cărora ne alăturăm. Sistemul de educaţie trebuie reformat; însă el este o structură rigidă, a cărei transformare va cere mult mai mult timp şi efort (politic, social, financiar) în comparaţie cu o companie.

Foarte multe companii aleg mai degrabă să se gândească la rezultatul final când se gândesc la inovaţie. Dar rezultatele (fie că sunt produse, servicii, tehnologii) se nasc prin interacţiunea dintre oameni şi procese într-un anumit climat. Dacă aceşti trei factori nu sunt pregătiţi pentru creativitate şi, implicit, pentru inovaţie, atunci cum putem să sperăm ca rezultatul să fie unul inovator? Aceşti trei factori sunt linia de start; mai departe, nu există reţete. Putem facilita inovaţia dacă ne uităm la aceşti parametrii (oameni, procese, climat) şi identificăm modalităţi prin care să îi îmbunătăţim. Putem angaja experţi externi care să ne ajute să evaluăm şi să dezvoltăm un climat propice inovaţiei, putem apela la training, putem identifica agenţi ai schimbării în organizaţie. Un departament de inovaţie poate ajuta compania să inoveze continuu, atât timp cât i se dau flexibilitate şi independenţă. Soluţia potrivită depinde însă foarte mult de fiecare companie în parte, de realitatea de la care porneşte - companiile ar trebui să înceapă obligatoriu acest demers cu cercetare.

În sfârşit, companiile devin mai creative şi, implicit, mai inovatoare, doar prin eforturi constante şi coordonate. Gândirea creativă este asemeni unui muşchi, pentru a "creşte" ea are nevoie de exerciţiu deliberat, conştient. Implementarea unor unelte şi procese de lucru care stimulează gândirea creativă şi colaborarea este esenţială.

La fel de important este ca organizaţia să încurajeze creativitatea prin climatul organizaţional: să le permită oamenilor să fie curioşi, să le creeze un spaţiu sigur pentru a împărtăşi idei, pentru a experimenta, pentru a greşi.

Leadershipul are şi el un rol major în această transformare. Pe scurt, nu este suficient să organizăm câteva sesiuni de brainstorming sau 1-2 ateliere de Design Thinking; astfel de acţiuni pot servi cel mult ca inspiraţie, sau ca explorare. O abilitate nu se construieşte în două zile, sau într-o săptămână. Şi nu supravieţuieşte dacă nu are un mediu propice unde să poată fi exersată.