Ţara lui "Cine Trebuie"

Au ţipat împotriva lui Mugur Isărescu. Pentru ca, în final, socialiştii să îl susţină pentru un nou mandat ca şef al Băncii Naţionale. Din 1990 încoace, Mugur Isărescu, despre care presa a scris că a fost informator al Securităţii sub numele de cod "Manole", este omul indispensabil tuturor regimurilor.

Ceea ce mă face să îmi pun întrebări. Fiecare instituţie are oamenii săi indispensabili. În ministere de regulă sunt doi. Primul este Secretarul General, un fel de factotum. Ştie tot ce mişcă. Plimbă sau blochează orice hârtie. Contrasemnează toate deciziile importante, care de regulă se iau la el în birou şi pe care le anunţă subordonaţilor, la telefon. Al doilea este şeful de la Cadre. Mai nou, directorul direcţiei "Personal" sau "Resurse umane". Pe aceştia doi nimeni nu îi clinteşte.

Cetăţenii votează. Se schimbă guverne. Însă "oamenii de bază" rămân. Ei păpuşează România.

Să nu se creadă măcar o clipă că partidele nu au nici o vină. Ele sunt curele de transmisie. Conduse de oameni slabi, lacomi, incompetenţi şi şantajabili, ele funcţionează precum pistele acelea de aterizare tăiate în junglă pentru avioanele traficanţilor de droguri. Se aprind luminile de semnalizare (campania electorală), aterizezi (iei mandatul), încarci marfa (mulgi Bugetul).

Cine sunt aceşti oameni? Cei mai mulţi sunt legaţi cu fire de serviciile secrete. De fapt, termenul de "servicii secrete" induce în eroare. Nu e nimic secret aici. Lumea ştie cine este Cutărescu. "E cu băieţii...". Nici Cutărescu nu se fereşte. Te "rezolvă" la vedere...

SRI şi SIE au fost întotdeauna ceea ce sunt acum. Grupuri de interese. La fel era şi Securitatea, coca din care au fost plămădite, în pripă, în 1990. Securitatea însă era ţinută în lesă de Secretarul-General al Partidului, care avea grijă să pună la Interne nişte oameni de casă, iar în funcţiile de execuţie nişte brute fără aspiraţii politice. După Revoluţie, această formă primitivă de control a dispărut.

Iar reţelele Securităţii au continuat să funcţioneze. Chiar când oamenii ieşiseră pe străzi să îşi ceară libertatea, agenţii Securităţii încă mai strângeau "informaţii". Câteva zile şi-au căutat stăpân. La sfărşitul lunii Decembrie l-au găsit.

Aşa s-a format Sistemul. Este o reţea de agenţi şi de colaboratori ai serviciilor secrete care controlează numiri şi resurse. Nu au o orientare ideologică anume. Majoritatea sunt populişti. S-ar regăsi în vorba lui Groucho Marx: "Acestea sunt principiile mele. Dacă nu îţi convine, am şi altele!". Îţi laudă regimul Ceauşescu, după care fac pe ultra-liberalii. Fac shopping la Paris, dar îţi explică de ce China e viitorul. Însă rar ajungi la capii Sistemului. Adesea tu interacţionezi doar cu "piţiflengeri" mărunţi, care te exasperează, dar peste care nu poţi să treci. Au "susţinere". Sunt "oamenii noştri".

SRI şi SIE nu au prins, în 30 de ani, nici un spion cât de cât important care să fi fost condamnat de către un tribunal. Sub nasul lor s-a făcut contrabandă cu ţigări, iar grupările de crimă organizată au speriat Europa. Cel mai grav e altceva. În timp ce ele, în teorie, asigurau "protecţia informativă", instituţiile Statului au fost acaparate de infractori analfabeţi.

Dar ce fac aceste instituţii cu "informaţiile" adunate? Păi... nimic normal. În anii în care am condus Cancelaria Preşedintelui (trei ani şi jumătate) şi în anii (cinci) cât am fost ambasador în Finlanda şi Estonia, nu am văzut nici măcar o jumătate de rând de la aceste servicii care să mă facă să deduc că cineva acolo face treaba pentru care este plătit. Şi cu toate că am interacţionat cu mulţi demnitari, nu am descoperit pe vreunul care să fi fost în mod legitim ajutat cu informaţii utile. Dimpotrivă. Mulţi oameni cinstiţi, rătăciţi o vreme prin funcţii de autoritate, mi-au mărturisit exasperarea lor.

"Informaţiile" adunate nu servesc la nimic altceva decât la întreţinerea reţelei de influenţă. Sunt infiltrate şi spionate instituţiile publice, presa, organizaţiile non-guvernamentale, firmele private. Ideea este să se ştie cine e cu cine. Iar după ce se află asta, se decide dacă Cutărescu este sprijinit sau nu. Nu trebuie să ajungă "la butoane" decât "cine trebuie"...

Aşa am ajuns o ţară administrată (nu spun guvernată) de un tip de individ. De "Cine Trebuie". Foşti generali sau colonei de Securitate. Informatori îmbogăţiţi dincolo de orice imaginaţie. Naţionalişti de cazarmă. Politicieni cu două feţe. Diplomaţi de la Băneasa. Funcţionari publici cu intrare la Partid. Afacerişti cărora li se spune "Să trăiţi!" la intrarea în ministerul unde dau şpagă.

Normal ar fi să nu avem jurnalişti cu contracte cu serviciile secrete. Normal ar fi să nu mai avem politicieni cu "dottorate" plagiate la "academiile de informaţii". Normal ar fi să deschidem arhivele Securităţii. Normal ar fi să nu mai existe licitaţii cu "dedicaţie" pentru firmele celor care orbitează în jurul SRI. Dar asta ar însemna să trăim într-o ţară normală, iar pentru ei tocmai asta este o problemă.