Acest editorial ar fi trebuit să se numească "Delirul de grandoare". Probabil că după ce ai fost zeci de ani de zile un ins oarecare, după care ajungi peste noapte, prin grija presei captive şi a televiziunilor de partid, "om mare" cu "funcţie", se întâmplă ceva misterios în capul tău. Totul începe cu un reflex condiţionat. Se aprind luminile, pornesc camerele, te apleci spre microfon. Şi vorbeşti. Orice, oricum. Preferabil ceva exagerat.
Iată-l pe Klaus Iohannis. Zborul până la Bruxelles durează aproape trei ore. Plicticos. Acolo nu ai prea mare lucru de făcut oricum. La hotelul de cinci stele ai mai fost. Nu este ca la Bucureşti, rişti să te întâlneşti la micul dejun cu vreunul care nu te cunoaşte şi nu te salută. Aşa că trebuie să compensezi. Înainte de decolare, arunci paltonul, chemi presa şi vorbeşti.
Dacă mă gândesc bine, sunt multe lucruri de spus când eşti Preşedintele României. Spre exemplu, despre deficitul bugetar catastrofal. Sau despre podul de la Brăila, o investiţie masivă în care au apărut crăpături doar la câteva luni de la inaugurare. (Ministrul Transporturilor pretinde că podul nu a fost recepţionat. Dar atunci de ce se circulă pe el?). Sau despre dezastrul din Educaţie.
Nu. Domnul Preşedinte a ales să ne spună că "Hamas trebuie targetat". Era să cad de pe scaun de râs. Cu ce? Cu corvetele a căror licitaţie a fost anulată de câteva ori? Cu avioanele F-35 pe care le vom cumpăra peste 10 ani?
Mai are actualul Preşedinte un departament de politică externă? Dacă da, nu se vede. Haideţi atunci să îi împrospătăm memoria. Acum ceva ani, când trei muncitori români care lucrau la construcţia unui gard în Israel au fost ucişi de Hamas, nu îmi amintesc ca autorităţile statului să fi "targetat" organizaţia teroristă. Nici măcar cu un dosar penal.
Îi sugerez actualului Preşedinte să iasă puţin la plimbare din reşedinţa sa din cartierul Primăverii. Să facă stânga pe bulevardul Eliade apoi dreapta pe strada unde se află "ambasada statului Palestina". La câteva sute de metri de piscina în care se relaxează. Va vedea acolo, afişate pe gardurile şi pereţii "ambasadei", nişte hărţi negre în care graniţele statului Israel sunt, efectiv, şterse. Altfel spus, care neagă existenţa Israelului ca stat.
Într-o ţară normală, prima care să fie "targetată" ar fi chiar această "ambasadă", ce ar fi trebuit demult desfiinţată. Oficial, nu există nici un stat numit "Palestina", aşa că nu există nici o justificare a existenţei unei ambasade. Aceasta are o adresă doar pentru că în Ianuarie 1989, Nicolae Ceauşescu, disperat să abată atenţia de la criza regimului său, a ridicat biroul de legătură al Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei (o organizaţie teroristă condusă de Yasser Arafat) la rang de ambasadă.
Suntem aproape unici în Uniunea Europeană pentru că menţinem această recunoaştere, lăsată nouă moştenire de Marele Cârmaci. Germania nu recunoaşte aşa-zisul "stat Palestina". Nici Franţa. Nici Statele Unite, Canada, Italia, Spania, Olanda, Belgia, Elveţia sau Grecia. Dar noi ne găsim vorbind...
Actualul Prim-Ministru, în schimb, "targetează" preţurile din magazine. Tocmai am revenit de la cumpărături. Am cheltuit echivalentul a douăzeci de euro. În plasă, aproape nimic. Probabil mai trebuie să exerseze "targetarea".
Mania grandorii nu se manifestă doar la politicienii din România, Despotul de la Ankara, Erdogan, este un caz binecunoscut. Dar chiar şi după standardele lamentabile ale dictaturii sale personale, ultimele sale declaraţii, de un anti-semitism visceral, sunt revoltătoare. Şi iresponsabile. Ultimul lucru de care are nevoie Orientul Mijlociu acum este ca preşedintele Turciei să toarne gaz peste foc.
Să revenim însă la ai noştri. După o serie de crime şi de accidente, politicienii au ieşit la televiziuni să anunţe că "targetează" drogurile. Sau pe drogaţi - nu am înţeles prea bine. Pe oricine ar fi "targetat" ei, vă asigur că respectivii sunt în libertate. Doar zilele trecute câţiva "influenceri" au fost prinşi la volan sub influenţa drogurilor. Au păţit ceva? Probabil nu, pentru că văd că dau şi ei declaraţii de zor. Unul spune că a "exagerat cu distracţia". Atât a înţeles.
Actualul ministru de Finanţe "targetează" pomii de Crăciun. Este nefiresc, crede omul, ca un pom de Crăciun "iluminat artificial" să coste peste 10.000 de lei. Eu credeam că este nefiresc ca infractori dovediţi să ajungă primari, dar ce ştiu eu?...
Guvernul, în schimb, "targetează" elevii care au luat nota 2. După ce unii dintre aceştia au luat burse de merit conform legilor făcute tot de Guvern. Acum vrea să schimbe legea. Nu am priceput cum. Probabil va introduce un barem minim. Măcar nota 3.
Nici organizaţiile non-guvernamentale nu stau degeaba. Pentru a îşi face simţită existenţa, unele dintre acestea semnează o scrisoare în care arată că România este "pe penultimul loc în Europa privind puterea politică a femeilor". Aici au dreptate. Pe vremea Elenei Ceauşescu eram pe primul loc. Ce declin! Soluţia ONG-urilor? Să "targetăm" bărbaţii de pe listele electorale. Presupun că în acest caz, am rezolva toate problemele curente. Ştiaţi că este atât de simplu?