Telecomunicaţiile româneşti văzute de la Bruxelles

În 22 iulie 2014 Comisia Europeană prezenta un nou raport care analiza starea pieţei unice a comunicaţiilor electronice din UE, dar şi a celor 28 pieţe naţionale printre care şi a României. Raportul analizează aspecte normative: dezvoltarea şi reglementarea pieţei, programe şi finanţarea proiectelor privind accesul de bandă largă, autorităţi naţionale de reglementare, autorizări, gestionarea spectrului de frecvenţe, drepturi de trecere şi accesul la infrastructura pasivă, acces şi interconectare, aspecte legate de consumatori, serviciul universal şi neutralitatea reţelei, toate acestea fiind considerate în contextul evoluţiei pieţei, al competitivităţii şi al obiectivelor agendei digitale.

Câteva constatări ale raportului:

- veniturile comunicaţiilor electronice din UE au scăzut în 2012 cu 3,3% la euro323,6 miliarde, însă volumul investiţiilor a crescut cu 1,4% la euro42,1 miliarde. În schimb, veniturile din SUA şi Japonia au crescut.

- serviciile de telefonie fixă sunt tot mai puţin utilizate, pe măsură ce serviciile de internet (VoIP) devin tot mai populare;

- traficul de date creşte rapid;

- accesul de bandă largă continuă să crească, noii intraţi câştigând mai mulţi clienţi decât operatorii existenţi

- veniturile comunicaţiilor mobile, precum şi venitul mediu lunar sunt mai mari în SUA decât în UE.

Toate ţările UE, cu excepţia Ciprului, Greciei şi a României, au instituit programe pentru accesul de bandă largă, modul de finanţare a proiectelor naţionale pentru accesul de bandă largă variind de la o ţară la alta: fonduri publice naţionale, ajutoare de stat, fonduri structurale ale UE.

Capitolul din raport dedicat României remarcă faptul că stăm bine la viteza de acces, 24,5% din conexiuni având viteza de acces de minim 100Mb/s faţă de 5,3% media UE, fapt ştiut şi din alte statistici. Însă, la penetrare/utilizare România este printre ultimele - 18,9% faţă de media UE de 29,9%. (vezi grafic 1)

Raportul remarcă faptul că la noi competiţia în accesul de bandă largă se bazează pe platforme/reţele, cota de piaţă a fostului monopolist Romtelecom scăzând la 28% în ianuarie 2014, sub media UE de 42%, liderul de piaţă, RCS&RDS, având 45,5%. (vezi grafic 2)

Romtelecom rămâne lider de piaţă în telefonia fixă, deşi cota sa de piaţă după trafic a scăzut de la 64% în 2012 la 60,8% în 2013. În 2012 traficul vocal din reţelele fixe româneşti reprezenta doar 8%, restul de 92% revenind reţelelor mobile, faţă de media UE de 36%, respectiv 64%, semn al unei puternice substituţii fix-mobil. (vezi grafic 3)

În comunicaţii mobile, cota de piaţa după SIMuri a liderului, Orange, a continuat să crească de la 42,9% la 43,2% în 2013, ceilaţi operatori având cote de 29,2%, Vodafone, respectiv 22,9%, Cosmote şi restul. Se menţionează existenţa a 6 operatori din care doar 5 oferă servicii. (vezi grafic 4)

Raportul menţionează că în România nu sunt operatori de reţele mobile virtuale, deşi doi operatori de reţele (Cosmote şi RCS&RDS) s-au angajat să găzduiască operatori virtuali. Nu sunt prea multe ţările din UE fără operatori de reţele mobile virtuale - Bulgaria, Croaţia, Romania, situaţia de la noi datorându-se, pare-se, opoziţiei operatorilor de reţele mobile, ( RCS&RDS ar trebui să fie foarte interesat să-şi folosească reţeaua!), dar şi unui cadru de reglementare nestimulativ.

În raport se menţionează că strategia României pentru Agenda Digitală trebuia să fie finalizată de Ministerul Societăţii Informaţionale (MSI) şi trimisă spre consultare Comisiei. Tot MSI era responsabil şi cu elaborarea strategiei NGN, deasemenea nefinalizată, această strategie fiind o condiţie ex-ante noilor finanţări pentru accesul de bandă largă din Fonduri Structurale.

A fost menţionat şi proiectul RoNET, care conform raportului a fost "într-o fază incipientă timp de 5 ani", pentru ca în decembrie 2013 să fie rezolvat de către MSI. O mare parte, 68,5 milioane, din bugetul de 84 milioane va fi finanţată de European Regional Development Fund, restul de 15,5 milioane de la Bugetul de Stat. Proiectul a primit aprobarea pentru ajutor de stat de la Comisia Europeană în 12 dec 2013.

Este menţionată şi "taxa pe stâlp", introdusă prin amendarea Codului Fiscal din 14 nov 2014, industria apreciind-o ca inoportună, reducând fondurile pentru investiţii într-o perioadă de lansare a tehnologiei LTE şi mărind costurile.

România a inclus în sfera serviciului universal: serviciul telefonic la punct fix, Internet cu viteza de 144Kb/s, serviciul de informaţii abonaţi, cărţile de telefon şi telefoanele publice, dar nu a desemnat niciun furnizor al serviciului universal şi ca atare nu colectează contribuţia aferentă din anul 2006.

Urmare a unei sesizării a CE din 2011 asupra implementării regimului general de autorizare, ANCOM a remediat actul normativ printr/o decizie din dec 2012 evitând procedura de infringement.

Raportul menţionează autorităţile româneşti de profil, ANCOM şi MSI. Dacă ANCOM a fost menţionat cu o problemă rezolvată legată de autorizare şi cu altele mai mărunte, MSI a fost citat cu probleme de mare impact - neelaborarea unor strategii, etc. Se pare că MSI are probleme de vreme ce nu este în stare să elaboreze strategiile pe care toate celelalte ţări le-au elaborat. Problema poate fi una de personal dacă salariul mediu din MSI este sub media industriei de circa 3000 lei net pe lună. Cu salarii mici de-a lungul timpului, ministerul nu a reuşit să atragă şi mai ales să păstreze specialişti buni (de ce s-ar angaja la MSI când piaţa îi oferă un salariu mai bun?) capabili să elaboreze strategii, să atragă finanţare pentru acces de bandă largă. O dovadă în plus că MSI nu are cei mai buni specialişti este şi faptul că în calitate de reprezentant al statului român în administrarea Romtelecom, ministerul s-a văzut nevoit să desemneze ca reprezentant in consiliul de administrare al operatorului un specialist de la Ministerul Agriculturii. Un operator de calibrul Romtelecom merita respect, adică reprezentaţi de marcă, specialişti recunoscuţi, economişti renumiţi, gen Daniel Dăianu, capabili să înţeleagă despre ce este vorba şi să fie astfel în stare să reprezinte interesele statului român.