TEMELE MEREU UITATE ALE ANILOR ELECTORALI: Poziţia României în UE şi motivele pentru care trebuie nu doar să râmână acolo, ci şi să creeze plusvaloare democratică (II)

3. Excepţionalismul economic şi juridic, pe motiv de crize suprapuse, succesive, perpetue, a determinat segmentarea lumii în victime, duşmani şi salvatori. Punerea constituţiilor naţionale în umbră sau în stare de suspensie este un şocant răspuns birocratic la probleme reale create de crize regizate sau falsificate.

Potrivit art. 2 din TUE, societatea europeană este caracterizată, printre altele, de pluralism, toleranţă, justiţie şi solidaritate. Cu toate acestea, libertatea de opinie şi conştiinţă se întinde doar pe suprafaţa (naturală sau digitală) concesionată de autorităţile birocratice, iar pluralismul politic este permis doar acelor partide care sunt în linie cu direcţiile maniheiste ale "ordinii mondiale liberale bazate pe reguli". Drepturile şi libertăţile au fost preluate în proprietatea statului, prin mijlocirea birocraţiei, a ONG-urilor militante şi a exponenţilor corporaţiilor, fiind retrocedate doar cu pipeta şi doar celor care îndeplinesc "condiţiile", într-un demers de inversare a ordinii dreptului natural.

Este, desigur, un demers de sorginte totalitară.

Duşmanii nu au drepturi, partidele dizidente sunt puse în interiorul unui "cordon sanitar" şi devin de neatins. Ca în manualul propagandistului bolşevic, "cine nu este cu noi, este contra noastră", deci oponentul, dizidentul sau dubitativul este duşmanul, care determină apariţia victimelor şi, automat, a salvatorului.

Drepturile şi libertăţile individuale au fost treptat sacrificate în favoarea drepturilor colective şi a "valorilor" comunităţii (noţiuni incerte, fluide şi impuse de elite ne-alese de nimeni şi imune la răspundere).

Drepturile şi libertăţile cetăţeneşti sunt inviolabile. Nu există motive pentru reducerea lor, nici măcar temporară, nicidecum permanentă. Dreptul la liberă exprimare, la asociere, la participare politică nu pot fi îngrădite. Cenzura, sub orice formă, este interzisă, în presă, la televiziune şi pe internet. Este crucial să ne opunem mecanismelor de supraveghere a opiniilor "neconforme" manualului "corectitudinii" şi cenzurii pe motive ideologice.

Toleranţa ce se invocă insistent pentru acceptarea "diversităţii" trebuie să fie reciprocă. Ea trebuie să includă şi opiniile, valorile şi practicile credincioşilor creştini sau de alte religii. Atacurile la adresa creştinilor practicanţi, a Bisericii lor ca formă de organizare comunitară şi spirituală trebuie să înceteze.

Libertatea de opinie şi conştiinţă par azi a fi cvasi-anihilate în Uniunea Europeană. Sub impactul unei acţiuni cartelare din anul 2019, intitulată Trusted media initative, mass media main stream a impus regula anti-democratică a informării doar din surse oficiale, "verificate", ceea ce a determinat transformarea presei din "câinele de pază al democraţiei" într-o serie compactă de canale de difuzare a ideologiei de stat, într-un stil similar totalitarismului secolului XX.

În plus, au apărut activităţi sau chiar profesii noi, similare cu turnătorii Securităţii comuniste: acuzatorii privaţi, verificatorii faptelor, delatorii.

Mai grav este că populaţia a fost împărţită în "consumatori" de presă oficială şi dizidenţi, care sunt etichetaţi negativ şi, uneori, aruncaţi extra muros (peste zidurile cetăţii), adică excomunicaţi, în scopul prezervării "ordinii mondiale liberale bazate pe reguli".

Exerciţiul drepturilor şi al libertăţilor a fost condiţionat de supunerea faţă de regulile sau cutumele autoritare, sub sancţiunea pedepselor pecuniare, contravenţionale sau chiar penale (jawbonning/băţ). Această concesiune este acordată cu pipeta, numai condiţionat de statutul de supus voluntar acceptat şi numai îmtr-un spaţiu geografic/virtual redus (morcovul/privilegiile).

Cu toate acestea, drepturile sunt naturale, sunt de la Dumnezeu, care ne-a făcut după chipul şi asemănarea Sa. Nu este permis ca o entitate birocratică efemeră sau o mână de neo-feudali fals mesianici să acapareze drepturile şi libertăţile individuale pentru a ni le da înapoi, condiţionat, prin concesii parţiale şi provizorii

Acest gen de împroprietărire, urmată de concesionare condiţionată este, practic, definiţia tiraniei, tipul de organizare socială în care demnitatea umană este ştearsă.

4. În Tratatele UE sunt prevăzute patru mari valori la care societatea noastră secularizată nu s-ar mai putea aşteptat - familie, libertate, credinţă creştină, naţiune.

Naţiunea şi, implicit, conceptul de suveranism, sunt prezente în art. 4 alin.2 din Tratatul Uniunii Europene. Uniunea respectă "identitatea naţională [a Statelor membre], interentă structurilor lor fundamentale politice şi constituţionale". Pe această bază şi având în vedere sacrificiile aderării la UE, România nu îşi poate concepe viitorul decât ca stat membru cu drepturi depline şi egale al unei Uniuni a Naţiunilor Europene, naţiuni independente şi întemeiate pe propriile Constituţii.

Libertatea şi democraţia sunt valori fundamentale ale Uniunii Europene. Drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, prevăzute în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, sunt chiar principii fundamentale ale existenţei, organizării şi funcţionării UE. Alături de demnitatea umană, de egalitatea de destin şi de domnia legii, libertatea şi democraţia sunt valorile pe care se întemeiază Uniunea (art.2), Uniune care se constituie şi funcţionează ca un spaţiu al păcii şi justiţiei.

Credinţa creştină este, de asemenea, o valoare fundamentală a Uniunii. Din preambulul Tratatului Uniunii Europene (TUE), paragraful doi, rezultă că moştenirea culturală, religioasă şi umanistă a Europei este inspiraţia fondării Uniunii Europene, care respectă biserica, aşa cum rezultă din art. 17 din Tratatul de Funcţionare a Uniunii Europene (TFUE). Din această perspectivă, secularizarea programatică şi etichetarea negativă a bisericii, ca şi "anularea culturii şi a istoriei", sunt contrare şi TUE, şi TFUE.

Familia este evocată de principiul protecţiei vieţii private şi de familie, care rezultă din art. 8 din CEDO, dar şi de principiile privitoare la libertate, prosperitate, pace, egalitate între femei şi bărbaţi şi protecţia drepturilor copilului. Indirect, dar indubitabil, Curtea de Justiţie a Uniuni Europene a consacrat şi un drept la protecţia locuinţei familiale contra executărilor silite sau a evacuărilor forţate, mai ales pe motive economice sau de clasă socială.