Temperarea inflaţiei, doar o iluzie pe termen scurt?

Guvernatorul Băncii naţionale a României Mugur Isărescu a anunţat, încă de la prezentarea deciziei de politică monetară de la începutul săptămânii trecute, că vom asista la o scădere a inflaţiei.

Alţi oficiali ai BNR s-au grăbit să proclame că "în vara acestui an dezinflaţia a luat locul inflaţiei", pe fondul unor probabile scăderi lunare ale preţurilor şi în lunile următoare, în condiţiile în care "rata lunară, şi nu cea anuală, exprimă mişcarea curentă a preţurilor".

Mai trebuie să amintim şi modul triumfalist în care a fost primită de autorităţile guvernamentale această veste minunată?

După câteva zile, cu ocazia prezentării raportului BNR asupra inflaţiei, guvernatorul Isărescu ne-a asigurat, din nou, că "inflaţia vine în jos", cu două zile înainte de prezentarea datelor oficiale de la INS privind evoluţia preţurilor în iulie 2018.

Într-adevăr, indicele preţurilor de consum şi-a temperat creşterea anuală până la 4,56%, de la 5,4% în luna precedentă, în condiţiile unei scăderi lunare de 0,48%.

În ceea ce priveşte dinamica preţurilor până la sfârşitul anului viitor, guvernatorul Isărescu a declarat că BNR estimează o rată anuală de 3,5% în decembrie 2018 şi de 2,7% în decembrie 2019, iar temperarea va avea loc "pe fondul reducerii contribuţiei factorilor exogeni". În plus, alegerile de anul viitor, vor reprezenta, în opinia conducătorului Băncii Naţionale, un factor al reducerii inflaţiei.

Din păcate, Mugur Isărescu a lăsat o portiţă deschisă pentru "tolerarea" unui nivel semnificativ al ratei anuale de creştere a preţurilor de consum, când a mai declarat că "3% este o inflaţie rezonabilă pentru România".

De ce? Pentru că politica monetară ultrarelaxată a Băncii Naţionale din ultimii ani a condus la apariţia unor distorsiuni severe în economia naţională. Pentru corectarea lor este nevoie de o creştere semnificativă a dobânzilor, însă aceasta nu mai este posibilă, întrucât ar determina creşterea explozivă a datoriei publice, destabilizarea sistemului bancar, care deţine un portofoliu considerabil de titluri de stat, şi recesiune economică.

Dar cum poate fi rezonabilă o rată anuală a inflaţiei de 3%, când aceasta înseamnă dublarea indicelui preţurilor în 25 de ani?

Poate că "factorii exogeni" îşi vor atenua presiunea asupra nivelului general al preţurilor, dar cum rămâne cu factorii externi.

Conform datelor referitoare la principalele economii din Vestul şi Estul Europei, ratele anuale ale inflaţiei s-au stabilizat între 1% şi 3% în 2017, după o creştere accelerată în a doua jumătate a anului 2016, dar şi-au reluat creşterea în ultimele luni (vezi graficul 1).

După cum se observă, creşterea preţurilor de la noi s-a manifestat cu întârziere faţă de evoluţia din alte economii europene, iar fenomenul se va repeta şi în următoarea jumătate de an, mai ales pe fondul creşterii deficitului comercial şi chiar dacă nu vom asista la o depreciere semnificativă a cursului de schimb.

Mai sunt, apoi, presiunile de preţ care se vor transmite de la producătorii industriali. În majoritatea ţărilor europene, creşterile anuale au depăşit 3%, iar în unele, cum este Suedia, se apropie rapid de 10%. Preţurile industriale din Norvegia au crescut cu o rată anuală de peste 22% în iunie 2018.

La noi, preţurile industriale şi-au accelerat creşterea anuală până la 6,1% în iunie 2018, cel mai ridicat nivel din ultimele 68 de luni, de la 5,3% în luna precedentă şi 3,9% în ianuarie 2018.

Presiunile inflaţioniste cresc şi în Statele Unite, unde indicele preţurilor de consum a înregistrat o creştere anuală de 2,9% în iulie 2018, iar indicele core al preţurilor a crescut cu 2,4%, cel mai ridicat nivel din ultimii 10 ani.

În aceste condiţii, aşteptările pieţei arată că Federal Reserve va anunţa încă două majorări ale dobânzii de politică monetară până la sfârşitul acestui an, iar presiunea asupra dobânzilor la nivel global va creşte, mai ales la nivelul economiilor emergente, indiferent de acţiunile băncilor centrale.

Care sunt posibilele scenarii pentru evoluţia preţurilor de consum de la noi în următoarele 12 luni? Ultimul raport de la CFA Romania, cu privire la încrederea în economia ţării noastre, include prognoza pentru cursul euro de 4,72 lei în ianuarie 2019 şi de 4,77 lei în iulie 2019, când rata anuală a inflaţiei poate ajunge la 4,66%.

Dacă rata lunară medie a inflaţiei se va situa între 0,1% şi 0,4%, atunci rata anuală a inflaţiei din iulie 2019 se va încadra între 1,2% şi 4,9%, după o accelerare semnificativă în T2 2019 (vezi graficul 2).

În august 2018, rata anuală a inflaţiei va rămâne la nivelul de 4,56%, dacă indicele preţurilor de consum va înregistra un declin lunar de 0,2%, în timp ce o stagnare lunară va conduce la accelerarea ratei anuale a inflaţiei până la 4,77%.

Pentru o inflaţie de 2,7% la sfârşitul anului viitor, conform prognozei BNR din ultimul raport asupra inflaţiei, media lunară a creşterii preţurilor trebuie să fie între 0,2% şi 0,3% în perioada august 2018 - decembrie 2019.

În acest context, economia noastră are nevoie de mai multe miracole care să "acţioneze" concertat, astfel încât temperarea inflaţiei să nu fie decât o iluzie pe termen scurt.

Şi încă ceva: o rată a inflaţiei de 2% nu reprezintă sub nicio formă stabilitatea preţurilor, aşa cum susţin băncile centrale, pentru că o funcţie exponenţială cu exponentul 0,02 înseamnă o dublare a nivelului său iniţial după 35 de iteraţii.