Tichet dublu pentru un alt tramvai numit dorinţă

Convenţia Partidului Democrat i-a urcat pe Joe Biden şi Kamala Harris la clasa I-a cu speranţa că vehiculul lor electoral nu se va mai opri decît pe peronul Casei Albe. Singura problemă, celălalt tramvai numit "Dorinţă", închiriat şi călărit încă de la jumătatea mandatului de Preşedintele în exerciţiu al SUA şi candidat al Partidului Republican, Donald Trump.

Startul democraţilor nu este cîtuşi de puţin impresionant. Nu doar pentru că tradiţionala convenţie a fost trans­latată în spaţiul virtual, unde entuziasmul uriaşei adunări a susţinătorilor poate fi cel mult sugerat. Dacă este vorba despre resurse financiare, prea multe iluzii democraţii nu pot să îşi facă. Pînă la final, balanţa cu republicanii va fi mai degrabă echilibrată. Ici şi colo, în diferite momente ale cursei electorale, cînd un candidat, cînd celălalt a luat-o puţin înainte. Cu picătura sau cu milioanele, contribuţiile însă curg şi de o parte şi de cealaltă. Interesele sunt imense şi nu este timp pentru "economii" şi "reduceri bugetare". Costurile unei campanii prezidenţiale au devenit astronomice. Bătălia pentru mobilizarea acestor resurse este, de departe, una dintre cele mai importante în marea campanie pentru Casa Albă. Deloc întîmplător este şi aspectul ei cel mai puţin vizibil. "Totul pentru partid, totul pentru Casa Albă" este lozinca în spatele căreia zeci de mii de activişti vor lucra, la firul ierbii, zi şi noapte, pînă în ultima zi, pentru fiecare cec de 5, 10 sau 20 de dolari. În spatele lor, echipele specializate în acţiunile de mobilizare financiară a "donatorilor importanţi", unde ordinul de mărime este de zeci sau chiar sute de mii de dolari. În sfîrşit, în spatele tuturor, echipele pentru "operaţiuni speciale", cele care lucrează cu donatorii strategici, unde ordinul de mărime al donaţiilor este la nivelul milionului sau chiar al zecilor de milioane de dolari.

Prima categorie dă banii cu o singură speranţă: candidatul lor va ajunge la Casa Albă. A doua categorie are nu numai speranţe, ci şi cerinţe din partea viitoarei administraţii, dacă se alege candidatul pentru care au dat banii: un post, o funcţie, un sprijin politic pentru viitoarele alegeri, o investiţie federală etc. În sfîrşit, cu ultima categorie negocierile sunt mult mai complexe, dar, în acelaşi timp, foarte aplicate. Macro soluţii legislative pentru eliberarea sau accesul la importante resurse financiare, ori oportunităţi de afaceri rezervate, funcţii de prim rang pentru unul sau altul dintre oamenii "donatorului" etc. Dacă este adevărat că în America nu există "prînz pe gratis", atunci cu siguranţă nici donaţii importante pe daiboj nu există.

Din perspectiva "actorilor de pe scenă", echipa democrată este încă în urma lui Trump. Prezenţa Kamalei Harris este un uriaş cîştig. Dintre toate personalităţile democrate cu care Trump s-a ciocnit în confruntări publice, direct şi indirect, este singura care l-a pus la pămînt de fiecare dată, iar omul i-a cam luat frica. Din această perspectivă, democraţii ar fi făcut mult mai bine să o împingă pe Harris pe primul loc al tichetului democrat şi să îi lase lui Biden rolul de secund, care i se potriveşte mult mai bine şi pentru care chiar este calificat. Orgoliile şi regulile de precădere ale politicii, ca şi teama de a crea imaginea unui partid democrat "deviat" mult prea la "stînga" au hotărît, însă, invers, menţinînd astfel hadicapul cu care democraţii au plecat la drum, încă din faza preliminariilor. Trump versus Binden este un meci pierdut din start, între "un greu" şi "o muscă". Biden/Harris versus Trump este un meci ceva mai echilibrat, dar nici pe departe cîştigat din start.

Echipa greilor de susţinere pentru tichetul democrat, Obama, Barack şi Michelle, Hillary Clinton şi Pelosi, nu a făcut nici ea gaură-n cer. Aproape toate discursurile au ocolit punctele cu adevărat vulnerabile ale lui Trump, pentru a ataca aspecte mai mult sau mai puţin periferice ale personalităţii sale. Ciudat, dacă nu chiar... foarte ciudat! Fostul Preşedinte Obama i-a reproşat lui Trump că "nu a intrat în rol" şi a folosit cea mai înaltă funcţie publică din America doar pentru a îşi satisface orgoliile şi nevoia de atenţie din partea publicului; Hillary a vorbit in extenso, dar la modul general, despre "inadaptabilitatea lui Trump" la cerinţele funcţiei prezidenţiale, încercînd să lipească pe primul său mandat eticheta "eşec". Nimic despre modul în care Trump, Preşedintele, a călcat Justiţia în picioare, spre exemplu. Dacă în România, după ce procurorii ar fi formulat o soluţie care cerea instanţei vreo 10 ani de închisoare pentru omul de încredere al Preşedintelui, acelaşi Preşedinte ar fi ieşit public să spună că lui i se pare soluţia injustă, CSM-ul nostru ar fi luat foc! Dar, dacă după aia, însă, Ministrul de Justiţie ar fi intervenit în acelaşi dosar, astfel încît toţi cei 4 procurori care au instrumentat iniţial cazul şi-au dat demisia, iar cei care au preluat cazul au redus drastic cererea de pedeapsă? Cum s-ar fi numit asta în România!!!! Cred că siluirea cu perversiuni a Justiţiei şi ar fi urlat toată lumea, de la Comisia Europeană, la Consiliul Europei şi de la ong-urile "dedicate" pînă la ONU!!! Ciudat, dar nici pe Obama, nici pe Hillary Clinton, nici pe alţi vorbitori importanţi la Convenţia democraţilor, nu i-a interesat prea mult această plimbare a "elefantului Trump" prin magazinul de porţelanuri al Justiţiei americane!!! Iar, acesta este doar un exemplu dintre sutele care l-ar fi putut pune pe "Trump-Preşedintele republicanilor" într-o lumină nu defavorabilă, ci pur şi simplu "neagră", dar care au fost "ratate", ori ignorate de vorbitori.

Nu încape îndoială, startul democraţilor este unul împiedicat, fără zvîc, cu gloanţe şi obuze trase mult alături de liniile inamice şi, mai ales, departe de punctele sensibile ale centrului de comandă al contracandidatului republican. Deocamdată, sondajele generaliste dau încă în faţă tichetul democraţilor. Nimic însă nu este hotărît, iar bătălia va fi una de exterminare, dusă pînă în pînzele albe, inclusiv în ariergardă. Vezi acuzaţiile de falsificare a votului şi posibilitatea ca Trump să nu recunoască rezultatul votului, dacă el îi este defavorabil. În plus, să nu uităm, Trump încă nu a umblat la magazia cu muniţie incendiară! Desigur, mai este timp ca şi el să facă greşeli tactice importante, ori greşeli strategice care să îl coste în cele din urmă reînoirea mandatului de la Casa Albă. Toate acestea le vom şti însă, doar pe măsură ce vom vedea desfăşurată campania celor două partide. Două tramvaie care poartă numele "Dorinţa", dintre care doar unul va fi tras la peronul cu covor roşu în faţa Casei. Albe... desigur!