Timpul şi Lumea

Pare un stereotip, dar regina Elisabeta a II-a a marcat o eră: lumea postbelică nu poate fi înţeleasă - din orice colţ al lumii ai privi - fără rolul discret, dar esenţial al suveranei Regatului Unit. De aceea, odată cu Regina dispare o întreagă lume. Influenţa sa poate fi comparată doar cu cea a stră-străbunicei sale, Reginei Victoria, a cărei domnie de şaizeci şi patru de ani s-a încheiat în 1901 şi care, la rândul său, a marcat un secol: al XIX-lea. Nu întâmplător, cei şaizeci şi patru de ani ai domniei Victoriei au dat numele unei epoci: epoca victoriană. O epocă de linişte aparentă care a anunţat furtunile începutului tumultosului secol al vitezei. Regina Elisabeta a II-a, cu cei şaptezeci de ani de domnie, va rămâne in Istorie ca emblemă a lumii de după cea mai mare conflagraţie mondială pe care a cunoscut-o lumea până astăzi.

Fiica lui George al VI-lea, cel care a devenit rege datorită abdicării subite, în decembrie 1937, a fratelui său Eduard al VIII-lea, şi pe care nimic n-o anunţa la naştere sa - în 1926 - ca unul dintre jaloanele unui secolul al extremelor, a devenit un simbol al stabilităţii şi responsabilităţi într-o politică ce devenea din ce în ce mai superficială. Până într-acolo a interiorizat valorile victoriene ale monarhiei britanice încât şi în ultimele zile de viaţă simţul datoriei să o facă să treacă peste slăbiciunea fizică ce se instalase după îmbolnăvirea de Covid de la începutul anului şi să o primească pe Liz Truss, proaspăt aleasă preşedintele Partidului Conservator, pentru a o invita să devină prim ministră a Marii Britanii.

De altfel, între cei 15 prim miniştrii pe care i-a cunoscut ca şef de stat, doar trei erau femei: dar au fost singurele femei care să joace un asemenea rol în Regatul Unit. Probabil fără prezenţa sa la Palatul Buckingham acest lucru nu ar fi fost posibil. Iar primul dintre aceştia, Wiston Churchill, făcea legătura cu epoca victoriană, în care se formase ca politician şi pe care o continuase peste timp. Iar între femei, Doamna de Fier, Margaret Thatcher, care la rândul său a ilustrat o epocă şi, de asemenea, cea care a dus greul tranziţiei provocate de jocul de-a politica al "bărbaţilor" de stat, cea care a pregătit implementarea politică a Brexitului, Theresa May.

Moştenirea Elisabetei a II-a, cea ce se va numi probabil noua epocă elisabetană, a fost rezultatul unei istorii complicate care se întinde de la pierderea Imperiului colonial până la Brexit şi de la rolul paternal al lui Churchill până la lipsa de experienţă politică a lui Liz Truss.

Ca o demnă continuatoare a Reginei Victoria, Regina Elisabeta a II-a a fost o prezenţă discretă, dar energică. Fiul său, Carol al III-lea, va avea o misiune dificilă, aceea de a scoate monarhia britanică de sub semnul secolului al XIX-lea şi a o aduce în secolul al XXI-lea. Ceea ce nu va fi deloc simplu. Dar timpul şi lumea Elisabetei a II-a a trecut! Şi odată cu acestea şi epoca în care politica statului - pe care o încarna Regina - era dincolo de politica comună prin care oamenii îşi caută drumul spre Viitor şi ieşirea din Trecut.