Trump II
Reinventarea Americii

Lumea se grăbeşte. Nu mai e timp de aşteptat. Încă nu ştim nimic despre componenţa echipei de la Casa Albă şi a Guvernului cu care Trump va gestiona temele politice, economice, sociale şi de securitate ale celui de al doilea mandat. Discursurile de campanie, înecate în ideologie, propagandă şi retorică, nu sunt nici ele un ghid prea bun pentru a întrezări ceea ce va urma. Cu toate acestea, toţi vor să ştie, fie şi numai un minut mai devreme, ce se va întîmpla cu lumea aceasta în care Trump a fost "uns" din nou "cel mai puternic om". În ciuda atîtor imponderabile de care depinde viitorul imediat, există totuşi cîteva constante definitorii pentru Trump, ca personalitate, respectiv pentru Trump "actorul politic". Ele trasează un spaţiu destul de precis în care cel mai probabil se va juca piesa "Trump II". Un fel de Richard al II-lea, dacă doreşte cineva o referinţă "shakespeariană". Iar asocierea nu este deloc întîmplătoare. Un "rege" care îşi închipuie că ştie să împartă dreptatea. În loc de aplanarea tensiunilor, însă, deciziile sale nu fac decît să creeze noi surse de conflict. Un "rege" impulsiv şi indecis, dar care crede cu tărie că nimeni nu are şi nu poate avea vreodată o idee mai bună decît cea născocită de el, ori o soluţie mai bună decît cea pe care tocmai a scos-o, fără prea multă judecată, din mîneca tunicii sale. Un "rege" care pedepseşte neiertător, dar strîmb, care, pentru ambiţiile personale, lasă frîiele puterii pe alte mîini, încă şi mai slabe decît ale lui. Un "rege" care caută confruntarea, chiar şi atunci cînd şansele sale de izbîndă sunt inexistente. În felul acesta, se condamnă singur la dezastru, la înfrîngere şi în pierderea coroanei. Dumneavoastră, sunt sigur, l-aţi citit între rînduri pe Trump. Eu v-am oferit datele pe care Shakespeare le pune în joc pentru a face portretul politic al regelui Richard al II-lea.

Dar, să lăsăm literatura şi să vedem ce ar putea să însemne "reinventarea Americii" pe care Trump a promis-o în campanie şi pe care acum, odată ajuns din nou la Casa Albă, se va strădui, într-un fel sau altul, să o realizeze. Măcar parţial.

În plan intern, există puţine dubii asupra acţiunilor viitoarei Administraţii Trump II. Aşa cum a anunţat în nenumărate rînduri, în timpul mandatului petrecut pe tuşă şi în timpul campaniei pentru actualul mandat, Trump va proceda la o "reformă adîncă" a administraţiei. O formulă politicoasă pentru a desemna ceea ce va fi un fel de epurare politică a principalelor instituţii, de la Departamentul de Stat şi Departamentul Justiţiei, pînă la vîrfurile din Armată şi Servicii. Loiailiştii trumpişti vor umple pînă la refuz posturile cît de cît importante şi nimic nu se va mai mişca în maşinăria statal-federală altfel decît conform intereselor şi voinţei lui Trump. "Statul sunt EU" va deveni norma Administraţiei Trump II.

Al doilea aliniament politic va fi, desigur, emigraţia ilegală. Aici, exact ca şi în primul mandat, lucrurile se vor împotmoli repede. Nu văd cum sute de trenuri cu zeci de mii de imigranţi ilegali ar putea fi încărcate peste noapte şi trimise prin ţările vecine. Mexic, în principal. La urma urmei, Mexicul ar putea să închidă şi el graniţa, cel puţin pentru asemenea transporturi. Un nou război "Mexic-Statele Unite"? Diplomatic, politic şi retoric, foarte probabil. Împinse la ultima consecinţă, lucrurile nu vor duce neapărat la un conflict militar, ci la ceva mult mai rău pentru Statele Unite. La aruncarea Mexicului în braţele deschise ale "marii alianţe" anti-americane, condusă de axa Rusia-China. Dincolo şi pe deasupra tuturor acestor teme de agendă politică internă, Trump va face singurul lucru care îl interesează cu adevărat: va folosi oportunităţile oferite de funcţia prezidenţială pentru a face bani albi, mulţi, foarte mulţi bani albi pentru zile negre. Pentru el, pentru clanul său şi, desigur, pentru cei care l-au susţinut politic şi financiar în campania electorală. În rest, cît cuprinde, gargară. Despre succesele fără egal ale politicilor promovate de Administraţia Trump II şi despre mesianicul rol al "Izbăvitorului".

În plan internaţional lucrurile sunt ceva mai complicate. Logica acţiunilor lui Trump este şi va rămîne dominată de două obiective: să îşi cînte osanale pentru nemaipomenitele şi inegalabilele sale succese şi, desigur, să facă bani...mulţi bani...foarte mulţi bani pentru el, pentru clanul său....pentru....De aceea Trump va scoate repede la vînzare aseturile cu căutare. Europa, spre exemplu. Cu tot cu Ucraina, desigur! Păi, cine să o cumpere? Ori Rusia, ori China, ori un condominion format din cele două ţări. Ori America, de ce nu?, mai ales dacă o poate lua pe un preţ de nimic. Dacă Trump angajează acest curs politic, atunci următorii patru ani ar putea aduce o restructurare masivă pe Vechiul Continent. Tot ceea ce există şi s-a realizat pînă acum va dispărea sau va cădea într-o cvasi-totală irelevanţă. De la Uniunea Europeană, pînă la NATO şi de la OSCE pînă la OECD. Europa va avea de ales doar la care car de învingător să se lege, pentru a fi tîrîtă în lanţuri prin faţa mulţimilor: Rusia, China sau Statele Unite. Ucraina şi conflictul Rusiei cu această "neînsemnată provincie" va reveni în matca sa "naturală": o scărmăneală îndreptăţită, administrată de "Marele Vecin de la Răsărit", unui supus care a visat pentru o clipă de istorie că se poate elibera din lanţurile "binemeritatei" sale înrobiri. Pacea se va impune aproape de la sine. Desigur, după prăbuşirea regimului Zelenski. Toată lumea va răsufla uşurată! Nu tu război mondial, nu tu război nuclear, nu tu conflict european, nu tu...nimic. Preţul: dispariţia Ucrainei. Păi şi, cui îi pasă? Doar nu îl plăteşte nici Franţa, nici Germania, nici oricare altă ţară, în afară de Ucraina. N-are decît, dacă nu s-a priceput mai mult! S-au mai văzut cazuri, slavă Domnului, nu este prima dată!

Unde se va aşeza Trump în raport cu Rusia şi China? Aparent, noua Administraţie Trump nu ar trebui să aibă nici un fel de probleme, de vreme ce două dintre laturile triunghiului sunt deja bine sincronizate de o alianţă strategică Moscova-Beijing. Asta, doar aparent. În profunzime, însă, America lui Trump nu are cum să fie în acelaşi timp adversar strategic şi pentru Rusia şi pentru China, respectiv partener al ambelor la noua împărţire a lumii. Realităţile nu pledează deloc pentru o soluţie simplă. China este hotărîtă să devină, în mai puţin de două decenii, prima putere economică a lumii şi, articulat, dacă nu prima putere militară a lumii, atunci cel puţin să obţină paritatea strategică cu Statele Unite. Pînă să devină un triunghi de cooperare strategică, formula SUA-Rusia-China va rămîne multă vreme una a competiţiei acerbe pentru putere. Ca în orice triunghi de forţe competitive, instabilitatea este foarte mare, iar soluţia "doi contra unu" - coşmarul cel mai probabil în care formula iniţială va bascula. Cum ar putea Trump să-i impiedice pe Putin şi pe Xi Jinping să îl joace pe degete rămîne o întrebare la care, cu siguranţă, nu doar Trump nu are nici un răspuns! De unde rezultă că este cît se poate de probabil ca Trump să reinventeze America în politica lumii, doar că ceea ce va rezulta are puţine şanse să deschidă Americii o nouă eră de măreţie şi mult mai multe şanse să îi asigure doar un loc pe scară, la vagonul de clasa a II-a.

Pînă atunci, vorba orbului, om trăi şi om vedea!