Summitul european de mâine şi vineri va da, în lipsa vreunei surprize, undă verde candidaturilor Ucrainei şi Republicii Moldova pentru aderarea la UE, dar impactul acestei perspective de extindere a blocului comunitar asupra funcţionării, echilibrelor şi ambiţiilor geopolitice ale UE ridică numeroase întrebări, scrie astăzi France Presse, conform Agerpres.
Cele 27 de state membre au ajuns la ''un consens total'' asupra acestor candidaturi la o reuniune a lor ministerială dinaintea summitului aşteptat să le aprobe joi în unanimitate; un acord de neimaginat până recent, dar care s-a impus în rândul statelor UE odată cu războiul pe care Rusia îl duce împotriva Ucrainei de aproape patru luni.
''Va fi o decizie foarte importantă din punct de vedere simbolic, dar aceasta nu înseamnă că Ucraina va intra în UE într-un an, sper că ucrainenii nu-şi fac iluzii'', subliniază un diplomat european.
Ucraina şi Republica Moldova vor trebui să realizeze reforme în materie de combatere a corupţiei şi de independenţă a justiţiei, înaintea primei evaluări a candidaturilor lor ce va fi efectuată către sfârşitul anului.
Potrivit politologului Hendrik Vos, de la universitatea belgiană Gand, ''este foarte dificil de imaginat o extindere (a UE) atât timp cât Ucraina este în război. Înainte de a deschide negocieri de aderare, va trebui să existe o formă de soluţionare a conflictului''.
Unii analişti se tem de repercusiunile chiar asupra securităţii blocului comunitar, în condiţiile în care conflictul de la uşa sa ar putea ''să dureze ani'', conform atenţionărilor NATO, şi circa 20% din teritoriul Ucrainei se află în prezent sub control rusesc.
''Dacă Ucraina s-ar alătura UE fără a fi şi membră a NATO, atunci riscul unui război viitor între Rusia şi UE ar creşte considerabil'', avertizează la rândul său istoricul olandez Luuk van Middelaar. Statele care au fost membre ale Pactului de la Varşovia au aderat mai întâi la NATO şi ulterior la UE, iar Finlanda şi Suedia doresc să devină acum membre ale NATO tocmai pentru a beneficia de clauza apărării colective a acestei organizaţii.
Pe de altă parte, acceptarea candidaturilor Ucrainei şi Republicii Moldova ar putea oferi un nou elan, dorit mai ales de Germania, aderării ţărilor Balcanilor Occidentali, blocate de ani în anticamera UE sau care nici măcar nu au primit statutul de candidat.
De asemenea, o lărgire, chiar şi într-un orizont de timp mai îndepărtat a Uniunii Europene cu două, patru sau şase state ''va avea consecinţe grele asupra funcţionării UE, cu un risc de paralizie în lipsa unei schimbări instituţionale'', în special una care să elimine regula unanimităţii în adoptarea deciziilor de politică externă a unei Uniuni Europene ce şi-ar dori să-şi afirme rolul geopolitic pe scena mondială, crede Luuk van Middelaar.
''Este dezolant să constatăm că prea adesea Uniunea rămâne tăcută, pentru că nu a reuşit să găsească o poziţie care să întrunească unanimitatea'', şi-a justificat marţi preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, cererea ca la nivel european să poată fi luate decizii de politică externă obligatorii pentru toate statele membre doar cu majoritate calificată, adică 15 din cele 27 de state membre şi care să însumeze cel puţin 65% din populaţia UE.
O nouă extindere a UE către Est ar putea conduce şi la ''un alt echilibru al puterilor'' în cadrul UE, şi anume ar deveni mai dificil pentru ţări precum Franţa, Germania sau Italia să-şi impună în interiorul blocului comunitar abordările în chestiuni precum mediul sau statul de drept. Aşa cum arată exemplele Poloniei şi Ungariei, astfel de preocupări pot fi văzute foarte diferit în estul şi în vestul Europei, remarcă Hendrik Vos.