Momentul de stupoare trăit de liderii Uniunii Europene în faţa Referendumului grecilor care le-au înfruntat propunerile (înrobitoare, din perspectiva lor) pentru salvare financiar-bancară, s-a prelungit într-o situaţie de indecizie la negocierile ulterioare pentru sprijinirea Greciei, astfel că după o zi şi o noapte de dezbateri complicate, miniştrii de finanţe din Eurogroup nu au reuşit să ajungă la o concluzie comună şi drept urmare întrunirea Consiliului European programată pentru duminică a fost anulată.
Eurogroup şi-a reluat discuţiile, ieri, fără un rezultat clar, continuate ulterior de dezbateri ale liderilor zonei euro.
Ieri seară, la închiderea ediţiei rezultatele erau confuze.
De după uşile închise, a răzbătut că pentru ieşirea Greciei din Zona Euro s-ar pronunţa un număr de patru-cinci ţări, între care mai explicit se numără Germania, Finlanda şi Luxemburgul (Jean-Claude Junker, fost premier al Luxemburgului, actualul preşedinte al Comisiei Europene, a anunţat că a fost pregătit un scenariu complet pentru "Grexit"), în timp ce altele sunt mai moderate şi acceptă ideea susţinerii condiţionate a Greciei, eventual îmblânzind rigorile acordării de noi credite.
De la antagonism absolut, Guvernul Greciei şi liderii europeni au făcut paşi de apropiere, aparent pe măsură ce au realizat că Grecia nu este numai o problemă grecească, privitoare doar la propria ei bunăstare, ci a devenit o problemă a tuturor celor din Uniunea Europeană, mai puţin financiară, cât politică, geopolitică şi chiar geostrategică.
Referendumul organizat de Guvernul grec şi rezultatul său au reprezentat un punct de cotitură în discursurile oficialilor, de ambele părţi ale baricadei (Vezi tabelul "Etapele în care liderii europeni au devenit conştienţi că Grecia este o problemă a tuturor).
Într-un editorial recent pentru The Guardian (pe care îl publicăm in extenso, alăturat), fostul ministru de finanţe grec Iannis Varoufakis acuza că Wolfgang Schäuble, ministrul de finanţe german, îşi dorea un "Grexit" încă din 2012, considerând costurile Grexitului drept o «investiţie» care merită, ca modalitate de disciplinare a Franţei şi a celorlalţi".
Dincolo de spectaculosul ideii, ea nu pare prea verosimilă, decât dacă presupunem faptul improbabil că Schäuble dispune de un IQ de nivel scăzut (ori să dorească dezmembrarea Uniunii), căci Franţa nu poate fi ameninţată cu un "Franxit" (mai ales după ce va fi avut loc un "Grexit"), fără ca de Zona Euro să se aleagă praful.
Dar opinia lui Varoufakis că problema financiară a Greciei a devenit una politică a fost susţinută, recent, şi de Joseph Stiglitz, laureat al Premiului Nobel pentru Economie, potrivit căruia disputa pe datoria Greciei este despre putere şi democraţie, mult mai mult decât despre bani şi economie.
Faptul că poziţia negociatorilor greci este consolidată de votul poporului (care, în definitiv, este un popor al Uniunii Europene) obţinut prin forma democraţiei directe a Referendumului, ridică problema politică a negociatorilor europeni care i se opun, a căror legitimitate devine relativă, atât timp cât ei sunt numiţi (desigur, un Referendum în Germania ar ilustra că nemţii nu vor să sprijine Grecia, dar, pâna una-alta, aşa ceva nu a fost organizat).
De altfel, grecii au lansat ideea că Uniunea Europeană trebuie să decidă asupra Greciei printr-un Referendum european.
Analiştii economici au spus, în repetate rânduri, că impactul unui "Grexit" asupra restului zonei euro ar fi minimal, că băncile europene îi pot face faţă, respectiv că riscul de contagiune este mult mai redus decât în 2012, ceea ce confirmă, din nou, că negocierile au, de fapt, un temei politic.
Devine evident că problema este una politică, a întregii Uniuni Europene, complicată de agresivitatea militară a Rusiei, în Ucraina şi interesul american ca Grecia să rămână ataşată Europei şi alianţei NATO (unde capacitatea militară a Greciei o situează pe locul al patrulea printre membri), ca să nu fie ispitită la a bascula spre ruşi, nici cât să le ofere cel mai mărunt cap de pod în Mediterană.
Dar, desigur, în spatele declaraţiilor prietenoase prin care îşi oferă ajutorul Greciei, Rusia nu pare dispusă să facă asta, pentru că ar însemna să rezolve problema Uniunii Europene, care, de fapt, îi convine.
Faptul că întrunirea de ieri a Consiliului European a fost anulată şi că deci, nu a fost adoptată o hotărâre ca Grecia să fie sau să nu fie sprijinită financiar, pare să fi lăsat situaţia în coadă de rândunică, dar nu este aşa, pentru că nu ne aflăm într-un joc video, ca să-l putem reseta pentru şansa altui început, ci în viaţa reală, unde ceasul nevoilor omeneşti ticăie, iar procesul lor este neîntreruptibil.
Începând din această săptămâna, în lipsa sprijinului financiar european, îngheţat de BCE, la 29 iunie, (şi care nu ar fi putut veni la timp, oricum, chiar în cazul adoptării deciziei de sprijin european, pentru că, din partea Germaniei, ca să fie validat, trebuie aprobat şi de Parlamentul său), băncile greceşti, aflate în pragul insolvenţei, îşi vor fi epuizat cu totul lichidităţile şi devine evidentă necesitatea emisiunii unei monede proprii a Greciei (eventual, drahma), cu care să fie plătite salariile bugetarilor şi pensiile, în paralel cu tranzacţiile comerciale în euro.
Ceea ce, conform unuia dintre multiplele scenarii din presa internaţională, n-ar semnifica un "Grexit", ci Grecia ar dobândi un statut simetric celor ale Muntenegrului şi Kosovo, care au adoptat moneda euro, fără să fie admise în Zona Euro.
Dar, odată încercată durerea devalorizării accelerate a "drahmei" (care este previzibilă) pe spinarea bugetarilor şi pensionarilor, se deschid două posibilităţi concomitente, între care ieşirea Greciei din Zona Euro este cea importantă pentru Uniunea Europeană; cealaltă este răsturnarea Syrizei de la putere, fără vreun câştig imediat în bunăvoinţa liderilor europeni, aşa cum demisia lui Varoufakis nu a contat.
Între schimburile verbale tăioase dintre părţile în negociere, rămâne în memorie faptul că Varoufakis a fost numit drept "gambler", ceea ce nu seamaănă a nălucire, doar că Europa şi FMI par să fi fost absorbite în partida lui de poker fără câştig.
Situaţia arată că UE poate distruge o ţară, ceea ce nu-şi poate permite moralmente, fără să se spună că a devenit Uniunea Sovietică; la rîndul său, FMI spune că datoria Greciei este nesustenabilă şi implicit, aşa cum susţin şi grecii, afirmă că ea trebuie restructurată, dar nu acceptă restructurarea în privinţa datoriilor pe care Grecia le are de plătit către chiar FMI, însuşi.
Trei bucăţi - UE, BCE şi FMI - contra unui full de drahme; contează care este mai mic?
Înainte de referendum, limbajul folosit la Bruxelles a fost unul diplomatic, însă el conţinea, în substrat, comentarii despre ideea de "Grexit" şi sugera că, în mod categoric, un "Nu" la referendum înseamnă un "Nu" Zonei Euro.
Donald Tusk, preşedintele Consiliului European, a vorbit despre un "Grexident", iar Wolfgang Shaeuble, ministrul german de Finanţe, a spus că alegerea la referendum este între a păstra euro şi a rămâne temporar fără el.
Din partea Atenei, însă, mesajele erau anti-austeritate şi pentru o restructurare a datoriei, solicitare pentru care a militat ministrul de finanţe Iannis Varoufakis, sacrificat imediat după Referendum, ca sa netezească terenul negocierilor, eliminînd asperitatile antipatiilor interpersonale ale negociatorilor, care l-au numit "gambler", în timp cel el i-a facut "terorişti".
Pe măsură ce referendumul se apropia şi de atunci încoace, Alexis Tsipras a ţinut-o una şi bună că Grecia trebuie să rămână în Zona Euro.
Această idee a avut susţinere puternică şi în rândul liderilor europeni. Martin Shultz, preşedintele Parlamentului European (PE), care înainte de referendum considera că acesta se referă la menţinerea Greciei în Euro, a spus, după vot, că este în favoarea menţinerii ţării în Eurozonă.
În tot acest timp, Franţa, prin vocea preşedintelui Francois Hollande, dar şi a unor miniştri, a sprijinit Atena.
Ministrul francez al Economiei Emmanuel Macron a spus, pentru publicaţia germană Die Welt, că un pachet de "bailout" pentru Grecia trebuie să includă o reducere a poverii datoriei ţării, fapt care reieşise şi dintr-un raport al Fondului Monetar Internaţional, publicat, surprinzător, chiar înainte de referendumul din Grecia.
De ideea restructurării datoriei Greciei s-a apropiat şi Donald Tusk, care a sugerat că este posibilă, în cazul unor angajamente realiste din partea Greciei.
O astfel de idee întâmpină însă opoziţie imensă din partea Germaniei, iar cancelarul Angela Merkel se află între ciocan şi nicovală: ea a stăruit pe aceeaşi linie a declaraţiilor şi a rămas fermă asupra ideii că dacă "euro eşuază, atunci Europa eşuează", şi-a menţinut dispoziţia pentru dialog, dar s-a arătat contra restructurării datoriei Greciei, datorită presiunii politice si populare interne germane.
Angela Merkel trebuie să decidă între un nou program de susţinere a Greciei (în ciuda nemulţumirii nemţilor, care s-au săturat să îi sprijine pe greci), şi confruntarea cu urmările unui "Grexit" (care, ca esec politic al Uniunii Europene, ar împinge-o, poate, să iasa din prima linie a liderilor Europei si sa faca unui pas înapoi, pentru prima dată în istoria integrării europene).
Din acest punct de vedere, Financial Times notează că Angela Merkel este într-o situaţie "lose-lose".
Potrivit Zerohedge, exista un singur lucru care o ţine trează noaptea pe Merkel: "Nu este vorba despre plânsetele de disperare ale pensionarilor greci, nici despre chiorăitul stomacurilor portughezilor înfometaţi, nici despre ciprioţii fără un şfanţ, ci despre creşterea euroscepticismului şi posibilitatea ca imperiul ei să fie forţat să ducă, nu un război financiar, ci un alt tip de conflict".
Cancelarul german este în contradicţie şi cu ministrul său de finanţe Wolfgang Schäuble, după cum relatează cotidianul Bild, potrivit căruia Merkel vrea un acord un Grecia, însă Schauble consideră că planurile Atenei sunt insuficiente, pronunţându-se împotriva discuţiilor.
În acest context, Grecia a transmis creditorilor internaţionali un program de măsuri, în schimbul unui nou acord de "bailout", despre care presa a scris că seamănă izbitor cu cel pe care grecii îl respinseseră în urmă cu două săptămâni.
Alexis Tsipras a spus însă, în faţa Parlamentului care a aprobat planul, că, după Referendum, a obţinut "o afacere mai bună".
Potrivit lui Tsipras, noul program este pe trei ani, faţă de cinci luni, în cazul celui precedent, excedentul bugetar trebuie să fie de doar 17 miliarde de euro, faţă de 30 de miliarde de euro, în următorii trei ani, datoriile pe termen scurt se transformă în datorii pe termen lung, cu o dobândă mai scăzută, şi, în plus, s-a creat baza de discuţie pentru o posibilă restructurare a datoriei, premierul grec invocând raportul FMI în acest sens, dar şi declaraţiile lui Donald Tusk, care a sugerat posibilitatea restructurării datoriei.
Potrivit lui Tsipras acest acord poate pune capăt definitiv discuţiilor despre Grexit.
Însă, noua solicitare transmisă de greci, vineri noapte, care iniţial a fost primită cu optimism de instituţiile europene, s-a izbit de un val de neîncredere în rândul unor miniştri de finanţe europeni şi a creat disensiuni în Eurogoup şi în rândul liderilor statelor din Zona Euro.
Discuţiile despre "Grexit" s-au reluat, fiind şi mai înverşunate.
Sâmbătă, în contextul întâlnirii Eurogrup (miniştrii de finanţe din zona euro) despre planul de reforme înaintat de Atena, "Frankfurter Allgemeine Sonntagszeitung" (FAS) a publicat informaţia că ministrul de finanţe al Germaniei ia în considerare ieşirea temporară a Greciei din zona euro, pentru o perioadă de cinci ani.
În plus, ministrul finlandez al Finanţelor Alexander Stubb a fost somat de către Parlamentul ţării sale să negocieze o ieşire a Greciei din zona euro (Grexit), a anunţat sâmbătă seara televiziunea publică Yle, relatează AFP în pagina electronică.
Oficial, însă, miniştrii de finanţe cipriot şi austriac au declarat că Grexitul nu a fost discutat la şedinţa de sâmbătă a Eurogrup, potrivit Kathimerini.
Reuniunea Eurogrup, reluată duminică, s-a încheiat fără o concluzie clară.
Preşedintele Eurogrup Jeroen Dijsselbloem a declarat: "Am parcurs un drum lung, am rezolvat o mulţime de probleme, însă unele importante încă rămân".
Dijsselbloem a menţionat că îi va informa pe liderii zonei euro şi ei vor decide cu privire la ultimele aspecte care trebuie rezolvate.
Potrivit Reuters, miniştrii de finanţe din zona euro vor ca Grecia să deruleze şi mai multe măsuri pentru a-şi reforma sistemul economic şi finanţele, înainte de a fi de acord să negocieze un nou program de bailout.
Premierul grec Alexis Tsipras a declarat, ieri, la sosirea la summit-ul zonei euro, că a venit pentru a ajunge la un compromis. "Le datorăm asta cetăţenilor europeni care vor o Europă unită, nu dezbinată", a spus Tsipras. El a menţionat că se poate ajunge la un acord duminică seară dacă toate părţile implicate vor asta.
Nu la fel de optimistă s-a arătat Angela Merkel, care a spus că cea mai importantă monedă, încrederea, a fost pierdută.
"Un acord nu va veni cu orice preţ", a spus cancelarul german.
În schimb, preşedintele francez Francois Hollande a declarat că Franţa va face tot posibilul pentru a ajunge la un acord duminică seară. "Nu este vorba numai despre Grecia, ci despre Europa", a declarat Hollande.
Potrivit oficialului francez, "nu există un Grexit temporar, ci este Grexit sau nu este Grexit".
Şi ministrul luxemburghez al afacerilor externe Jean Asselborn a declarat că Grexitul trebuie prevenit, avertizând că "ar fi fatal pentru reputaţia Germaniei în UE şi în lume".
Grecia nu trebuie lăsată să părăsească zona euro, a declarat duminică şi premierul italian Matteo Renzi, adăugând că va cere guvernului german să accepte acordul propus de executivul elen şi să nu umilească Atena, transmite Reuters.
După întâlnirea Eurogroup de ieri, ministrul austriac de finanţe Hans Schelling a declarat că Parlamentul grec trebuie să susţină luni toate măsurile pe care s-a ajuns la un acord, ieri, deoarece în caz contrar nu vor exista discuţii privind noul program de bailout.
Însă, austeritatea nu deschide Greciei posibilitatea să îşi plătească datoriile. Acceptând condiţiile creditorilor internaţionali problema devine imensă, ţara fiind împinsă într-un faliment dincolo de situaţia de azi, iar Grecia imparte responsabilitatea pentru asta, in mod egal cu Uniunea Europeana.
Potrivit ZeroHedge, după cel de-al treilea program de "bailout", datoria Greciei va urca de la 175% la peste 200%.
Site-ul reia declaraţia recentă a preşedintelui leton Andris Berzins: "Datoriei Greciei este atât de mare încât toată lumea înţelege că nu va fi plătită. Împrumuturile către Grecia doar au câştigat timp pentru ca liderii să nu fie nevoiţi să ia decizii. Este ca un joc: cine poate rezista mai mult fără să arate că banii au fost pierduţi ? Această povară a devenit mai mare şi evident nu există posibilitatea să fie plătită. Reducerea datoriei Greciei va veni după ce statul va da faliment".
Cu alte cuvinte, potrivit Zerohedge, noul program nu va face decât să amine falimentul Greciei cu câteva luni, în timp ce datoria ţării trece de la "doar nesustenabilă", la "cu totul ridicolă".
Este, probabil, motivul pentru care, ieri, Eurogroup s-a arătat indecis si a anulat întrunirea Consiliului European, căci ecuatia este prea largă şi nu a putut calcula cea mai putin dezavantajoasă hotârire.
(Adina ARDELEANU)
1. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 13.07.2015, 01:16)
Mesajul catre greci: va supuneti total sau nu ?
2. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 13.07.2015, 04:25)
Frumos efortul jurnalistic!
Multumesc!
3. Pokeristii-s altii
(mesaj trimis de Oarecare în data de 13.07.2015, 07:33)
UE, BCE, FMI, BM nu sunt gambleri, ci crupieri.
Eh, nu toti pot fi "carturari" adevarati.
Noi l-am avut pe Sadoveanu cu a sa lumina care vine de la rasarit, la greci inca nu s-a "remarcat" vreunul care sa spuna cu manie proletara: Lumina vine de la zenit :)
4. Zolotoi telenok
(mesaj trimis de MA în data de 13.07.2015, 08:10)
Ati inceput sa scrieti ca Ilf si Petrov, care la rindul lor scriau ca fratii Goncourt, unul alerga pe la editori, celalalt pazea manuscrisul sa nu-l fure cunoscutii?!?
5. Imbecil sau Intelept
(mesaj trimis de Virgil Bestea în data de 13.07.2015, 10:37)
Romanul nu vrea da intre, grecul nu vrea sa iasa din zona Euro. Cine o fi oare Intelepz😊
6. Solutia problemei
(mesaj trimis de Pribeagul în data de 13.07.2015, 15:28)
ar putea fi data de o idee mai veche, nascuta pe internet: scoaterea Germaniei din Eurozona si UE. Sa vedem, in aceasta situatie, cum s-ar descurca Germania cu datoria Greciei. Cum si-ar vinde produsele in cazul unui boicot/embargo total.
Zilele trecute un om instruit a lansat in eter urmatoarea formulare: Grecia ne-a dat democratia, Germania ne-a dat nazismul.
Eu, cu alta ocazie, am fost ceva mai retinut formulind: Germania ar trebui sa taca cel putin 5000 de ani!
E usor de a te pune mot ca tu faci ordine atunci cind iei de la lume mai mult decit ii dai.
6.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 6)
(mesaj trimis de anonim în data de 13.07.2015, 15:53)
Pai, Germania chiar a vrut sa iasa! Ca sa nu mai vorbim de neamtul de rand care a plans cand s-a trecut la euro si au trebuit sa schimbe marcile la paritatea de doua marci la un euro. Peste noapte li s-a injumatatit nivelul de trai, pentru ca aveau salariile in euro, adica jumatate din cat aveau inainte, iar preturile erau la paritatea 1marca per 1euro. Nici acum nu au revenit la situatia de dinainte de trecerea la euro!
6.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 6)
(mesaj trimis de anonim în data de 13.07.2015, 16:00)
Hai sa-i iertam de cativa ani, macar pentru ca ni i-au dat pe Bach, Beethoven, Brams, Kant,Hegel, Thomas Mann, Schiller si Goethe!
6.3. fără titlu (răspuns la opinia nr. 6.2)
(mesaj trimis de anonim în data de 13.07.2015, 18:05)
...Marx, Engels...
6.4. fără titlu (răspuns la opinia nr. 6.3)
(mesaj trimis de anonim în data de 13.07.2015, 21:53)
Einstein
6.5. fără titlu (răspuns la opinia nr. 6)
(mesaj trimis de Virgil Bestea în data de 13.07.2015, 22:04)
Imbecil
6.6. Germania, o tara sumbra (răspuns la opinia nr. 6.5)
(mesaj trimis de Pribeagul în data de 15.07.2015, 15:47)
Prefer Franta, Italia, Spania, Grecia...
Virgilica draga, un cunoscut povestea zilele trecute ca l-a intilnit pe Acropole pe incruntat-ineguratul Schäuble, sosit in permisie, direct din garnizoana Birkenau. Acesta ii explica insufletit unei doamne de bine cum a preluat el in administrare si stapinire “Stanca Sacra” a Atenei, in contul unor imprumuturi date de Germania Greciei in timpul WWII. Doamna, incintata de poveste, ii aproba spusele dind energic din cap, ca o iapa.
Draga Virgilica, mai usor cu pianul ala pe scari, ca-i posibil sa-l strici iremediabil.