Un business început "cu nasul" printre plante

• "Poluarea solului a atins un prag alarmant şi este necesar să se revină la îngrăşămintele naturale"

Emil Constantinescu a început Facultatea de Drept, dar şi-a dat seama că nu i se potriveşte meseria de avocat, în prezent fiind şi student la medicină.

Cercetarea în domeniul vermiculturii a început-o în urmă cu mult timp, iar recent a demarat o afacere cu biohumus (n.r. biohumusul este rezultatul procesului de tranzit gastro-intestinal al râmelor).

Emil Constantinescu a achiziţionat terenuri în diferite zone şi a căutat să atragă cât mai mulţi fermieri spre curentul bio. Totodată, speră să înfiinţeze şi noi locuri de muncă pentru persoanele necalificate din mediul rural şi să contribuie efectiv la protejarea şi conservarea mediului.

Despre ideea unei asemenea afaceri, dar şi despre efectele biohumusului, am aflat dintr-un interviu cu tânărul antreprenor.

Reporter: Cum v-aţi gândit la această inedită afacere?

Emil Constantinescu: Fiind crescut la ţară, am participat activ la toate practicile agricole, mare parte din timp petrecându-mi-l "cu nasul" printre răsaduri, flori şi alte plante. Am învăţat că doar un pământ bogat şi sănătos poate oferi o plantă bogată şi sănătoasă.

Atunci am început să studiez râmele şi, ulterior, să produc acest humus de râmă.

După mult timp petrecut alături de aceste vietăţi, am ajuns să cunosc toate aspectele legate de vermicultură - cum se numeşte acest domeniu de activitate.

Reporter: La ce ajută biohumusul?

Emil Constantinescu: Chiar dacă vi se pare hilar, aceste dejecţii reprezintă, poate, cel mai bun îngrăşământ natural, acest aspect fiind cunoscut încă din antichitate. Charles Darwin şi-a dedicat 45 de ani din viaţă studiului râmelor. Şi-a concluzionat cartea sa numită "The Formation of Vegetable Mould, through the Actions of Worms, With Observations on their Habits (1881)" prin a spune că fără humus de râmă, pământul ar fi sterp.

Reporter: Ce conţine el?

Emil Constantinescu: Biohumusul are toate elementele necesare creşterii plantelor. Pe lângă un bogat complex NPK (azot, fosfor şi potasiu), biohumusul conţine şi microorganisme benefice, microelemente, dar şi, cel mai important - humusul de râmă!

Reporter: Ce rol are biohumusul? Căror plante le oferă cel mai mare ajutor?

Emil Constantinescu: Am experimentat pe diverse culturi proprii, de la salată, roşii, ceapă până la grâu, porumb, flori sau chiar smochini.

Rezultatele au fost spectaculoase chiar si în vreme de secetă, dată fiind capacitatea mare a biohumusului de retenţie a apei.

Plantele au fost ferite de anumite boli şi ciuperci caracteristice, au crescut mai repede şi recoltele au fost mult mai bogate. O "reţetă" aparent simplă, pe care sunt gata să o ofer oricui este preocupat de a cultiva natural, sănătos şi de ce nu, mult mai profitabil.

Reporter: Care sunt sistemele de producere şi care sunt beneficiile?

Emil Constantinescu: Biohumusul este produs în mediul natural de către râme, într-un mod constant. Această "producţie" se poate eficientiza dacă creştem râmele într-un mediu controlat, cu o umiditate şi o temperatură constantă. Apoi, mai este vorba şi de hrana acestora, "felul principal" fiind bălegarul învechit, la care adăugăm şi alte resturi vegetale, în anumite cantităţi şi în anumite perioade.

În esenţă, pentru a produce humus de râme este nevoie în primul rând de... râme - foarte multe râme. Acestea trebuie adăpostite, hrănite şi îngrijite pentru a oferi un humus de calitate - deoarece calitatea depinde de hrana dată râmelor şi chiar de timp -, la fel ca şi în cazul vinului.

Un humus ţinut mai mult "la macerat" va oferi mai multe elemente nutritive şi mai multe microorganisme.

Reporter: Acest produs are un termen în care trebuie folosit?

Emil Constantinescu: Biohumusul nu are termen de valabilitate, poate fi folosit oricând este nevoie, în toate etapele de dezvoltare a plantelor, oferindu-le toate elementele necesare, adausul de îngrăşăminte chimice nemaifiind necesar.

În final, totul se regăseşte în sănătatea noastră!

Reporter: Câte deşeuri organice sunt necesare pentru un kilogram de biohumus?

Emil Constantinescu: În general, pentru a obţine o tonă de biohumus pur avem nevoie de aproximativ 2,5 tone de deşeuri animaliere şi vegetale.

Reporter: Biohumusul este împărţit pe mai multe categorii? Care sunt acestea?

Emil Constantinescu: Biohumusul poate fi solid sau lichid. Cel solid se aplică ca atare, iar cel lichid (sau cum ar spune colegii englezi - "worm-tea") se poate achiziţiona gata preparat sau folosind o instalaţie ce nu necesită costuri mari, fiind gata în 24-48 ore, proaspăt de aplicat.

Reporter: Cum văd românii acest produs?

Emil Constantinescu: Din păcate, în România piaţa este încă reticientă. Se folosesc masiv îngrăşăminte chimice, necunoscându-se beneficiile acestui produs minunat. Cel mai cerut este pe piaţa din afară, de unde vin comenzi ce nu pot fi onorate, din cauza cantităţilor imense cerute. Unii sunt mult mai preocupaţi decât noi - în Ghana, spre exemplu, se desfăşoară un proces de transformare agricolă, folosindu-se exclusiv acest humus de râmă. În alte state, este deja numit "aurul negru" şi producţia de humus este în continuă creştere, la fel şi cererea.

Reporter: Colaboraţi cu cineva?

Emil Constantinescu: Da. Cu ingineri de mediu, ingineri proiectanţi, constructori şi arhitecţi profesionişti, pentru a putea oferi o gamă largă de servicii, de la produsul propriu-zis până la implementarea şi elaborarea sistemului complet de vermicultivare şi compostare.

Reporter: Ce proiecte aveţi pentru viitor?

Emil Constantinescu: Sunt în discuţii şi cu alţi colegi vermicultori din ţară şi chiar din Africa, Asia sau Europa, vizând un proiect internaţional de conştientizare, deoarece poluarea solului a atins un prag foarte alarmant, fiind impetuos necesar a se reveni la îngrăşămintele naturale.

Este nevoie de o asociaţie a vermicultorilor, însă suntem doar în fază de discuţii şi pe această temă.

Reporter: Vă mulţumesc şi vă doresc succes!