ECA: Agricultura europeană, departe de respectarea Green Deal

Există un decalaj considerabil între ce vor ţintele în materie de climă şi mediu ale Uniunii Europene şi ce spun planurile naţionale pentru agricultură, arată raportul special publicat aseară de Curtea de Conturi Europeană (ECA). Potrivit experţilor ECA, Politica agricolă comună (PAC) 2023-2027 a oferit statelor membre flexibilitatea de a reflecta obiectivele verzi ambiţioase ale UE în planurile lor, dar în realitate toate ţările au utilizat derogări de la condiţiile agricole şi de mediu, iar unele au redus sau au întârziat aplicarea măsurilor verzi necesare pentru a primi banii de la Bruxelles. Auditorii spun că, per ansamblu, planurile PAC nu sunt cu mult mai ambiţioase în aspiraţiile lor verzi, în condiţiile în care sectorul agricol reprezintă 13,1% din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) din UE-27, din care peste 50% provin din metanul emis de sectorul zootehnic, 31% din îngrăşăminte şi gunoi de grajd, iar 11% sunt rezultatul modificărilor destinaţiei terenurilor

Cu un buget de 378,5 miliarde de euro, PAC 2021-2027 îşi propune să asigure un sprijin pentru un venit echitabil al fermierilor, securitatea alimentară şi mijloace de subzistenţă în zonele rurale. În acelaşi timp, PAC urmăreşte să protejeze mediul împotriva pagubelor şi a schimbărilor climatice, care pot avea, la rândul lor, un impact direct asupra producţiei agricole (de exemplu, în urma unor fenomene meteorologice extreme).

Nikolaos Milionis, expert ECA şi responsabil pentru acest audit, a declarat: "Politica agricolă comună are acum o arhitectură verde mai solidă. Totuşi, nu vedem încă diferenţe majore faţă de trecut în planurile întocmite de statele membre pentru agricultură. Concluzia noastră este că ambiţiile UE pentru climă şi mediu nu sunt susţinute pe măsură la nivel naţional. În plus, lipsesc elemente care sunt esenţiale pentru evaluarea performanţei ecologice".

Pe de o parte, noua PAC a introdus mai multe condiţii pentru a beneficia de subvenţii de la UE. Pe de altă parte, ea a oferit statelor membre o mai mare flexibilitate în aplicarea anumitor reguli. O noutate în plus sunt eco-schemele, care recompensează practici agricole benefice pentru climă, mediu şi bunăstarea animalelor. Noua PAC a păstrat măsurile pentru dezvoltare rurală. Şi eco-schemele, şi măsurile de dezvoltare rurală vin la pachet cu cerinţa de a aloca un procentaj minim de fonduri pentru măsurile de mediu şi climă. Vestea bună este că toate statele membre s-au achitat de această sarcină. Partea mai puţin bună este că planurile PAC nu sunt cu mult mai "verzi" decât în perioada precedentă. În plus, pentru că unele condiţii nu mai sunt aşa stricte (de exemplu, rotaţia culturilor pentru a îmbunătăţi calitatea solului a devenit acum opţională), ca reacţie la protestele fermierilor din mai 2024, impactul planurilor asupra mediului riscă să fie şi mai redus. De exemplu, în pofida intenţiilor de a extinde semnificativ suprafaţa care beneficiază de sprijin în cadrul PAC 2023-2027, ţinta fixată de Pactul verde ca 25% din terenuri să fie cultivate în sistem ecologic până în 2030 pare foarte dificil de atins, se precizează în raportul citat, mai ales că Executivul comunitar se aşteaptă ca în 2027 să aibă doar 10% din terenurile agricole cultivate ecologic.

Auditorii ECA au mai constatat că planurile PAC nu sunt bine aliniate la Pactul verde, deşi vorbim aici de una dintre principalele politici ale UE pentru climă şi mediu. Statele membre nu au nicio obligaţie să includă în planurile lor pentru agricultură contribuţiile estimate ale PAC la obiectivele fixate de Pactul verde. Potrivit auditorilor, singurul aspect care poate fi măsurat este creşterea suprafeţei de teren cultivat ecologic. Obiectivul pe care Pactul verde îl stabileşte în acest sens pare însă foarte greu de atins. Analiza auditorilor arată că atingerea ţintelor Pactului verde depinde în mare măsură de acţiuni în afara PAC.

Cadrul de monitorizare utilizat pentru evaluarea performanţei ecologice a PAC a fost simplificat, recunosc auditorii, dar tot nu conţine anumite elemente esenţiale (de exemplu, rapoartele privind măsurile luate pentru a reduce emisiile nu ne spun dacă emisiile chiar au fost reduse). Auditorii recomandă un cadru mai solid, care să conţină obiective clare şi indicatori de rezultat pentru a măsura progresele.