Un general pentru liniştea noastră

Cum îţi dai seama când situaţia a devenit "albastră"? Când elitele politice fac apel la un militar. Şi nu doar pentru că asta arată că au rămas fără idei, fără credibilitate, şi fără resurse proprii. Ci mai ales pentru că, aproape garantat, un militar ajunge să strice totul, iremediabil.

România este un exemplu al acestei legi empirice. În 1918, generalul Alexandru Averescu a devenit (pentru nici trei luni) Prim-ministru. Dez­gustat, Argetoianu comentează în memoriile sale: "Averescu n-a avut pe lume decât două patimi: femeile şi galoanele... El era în stare să primească puterea oricând, de la oricine şi oricum".

În 1938 ajunge pe scaunul de Prim-ministru (oficial, titlul este de Preşedinte al Consiliului de Miniştru) un personaj cu adevărat grotesc: generalul Gheorghe Argeşanu (poreclit Ghiţă Soldatul).

Executant umil al ordinelor lui Carol al II-lea, el a organizat masacrarea extra-judiciară a legionarilor din închisori şi expunerea în pieţele publice a cadavrelor.

În 1940, din lac în puţ. În fruntea Guvernului ajunge un alt general, Ion Antonescu. A urmat una dintre cele mai negre perioade din istoria României, iar Antonescu însuşi ajunge să fie executat, drept criminal de război, în 1946.

Schema, aşadar, nu prea funcţionează. Dar cine a învăţat vreodată din greşeli? Vladimir Putin, de exemplu, niciodată. Ce se întâmplă în invazia Ucrainei ar fi comic, dacă nu ar fi tragic. Mor oameni, aşa că nu este de râs.

Dar considerate separat, deciziile liderului de la Kremlin par că sunt desprinse dintr-un film cu Fernandel.

Unu: invazia porneşte fără ca cineva să aibă idee despre cine comandă trupele. Din cât se înţelege din interceptările comunicaţiilor armatei ruse, nici măcar trupele nu ştiu cine le comandă. Rezultatul e previzibil. Ruşii se retrag cu coada între picioare din nordul Ucrainei, după ce suferă pierderi imense.

Doi: apelăm la general. Este adus un anume Aleksandr Dvornikov, supranumit "măcelarul din Siria". Evident, între arta militară şi aruncarea de butoaie cu clor peste populaţia civilă este o mare diferenţă, aşa că nu este de mirare că Dvornikov a eşuat în re-lansarea ofensivei în Donbas.

Trei. Acum devine cu adevărat interesant. Este detaşat pe front generalul Valeri Gherasimov. Este o mişcare foarte curioasă, pentru că Gherasimov este chiar şeful Marelui Stat Major. Probabil Putin nu mai are încredere în generalii din teatrul de război (oricum, un sfert dintre aceştia au fost deja ucişi de ucraineni), aşa că a trimis un general de birou din Moscova.

Gherasimov are, în Rusia, reputaţia unui fel de savant. Este autorul unei fel de salată de cuvinte numită "doctrina Gherasimov". Mai pe româneşte, Gherasimov ar fi descoperit că mijloacele de acţiune militare trebuie completate cu cele ne-militare, cum ar fi războiul informaţional sau acţiunea diplomatică. Cine s-ar fi gândit?... Azi am să dau o fugă la OSIM, să brevetez apa caldă de la robinet.

În parcul din cartierul în care locuiesc vine o familie simpatică de ruşi să îşi plimbe copilul. S-au stabilit de câţiva ani în Bucureşti. Au plecat îngroziţi de regimul lui Putin. Când ne intersectăm, mai discutăm ceva politică. I-am întrebat despre marele Gherasimov. Au râs. "Este o veste bună! Războiul se va termina în curând!".

Exact la asta mă gândeam şi eu. Gherasimov este unul dintre ştabii sub care armata rusă a devenit colecţia de brute indisciplinate care au năvălit acum peste ucrainenii paşnici. Şi unul dintre cei care au imaginat confruntarea militară cu Ucraina (şi, indirect, cu Vestul) în termenii unei campanii ideologice. Adică un motiv principal pentru care armata rusă nu are, de fapt, un obiectiv realist în Ucraina.

Staţi, că povestea mai are o întorsătură curioasă. Apar ştiri cum că Vladimir Putin este bolnav. Oficial, nu are nimic, face baie cu rechinii şi prinde ursul cu mânile goale, dar judecând după halul în care arată în ultimele apariţii televizate, înclin să cred că nu iese foc fără fum. Aşa că ultimele informaţii "pe surse" sugerează că Putin se va opera de cancer după parada din 9 Mai. Iar cel care va fi desemnat să îi ţină locul în timp ce este incapabil să conducă statul rus este... Aţi ghicit!... Un general.

Este vorba despre Nikolai Patrushev, actualul şef al FSB (succesorul KGB-ului). Abia atunci dezastrul va fi garantat. Patrushev este unul dintre cei care l-au convins pe Putin că Ucraina este plină de "neo-nazişti". Nu are experienţă reală în spionaj sau contra-informaţii, omul fiind un fost inginer care a ajuns, cumva, să conducă unitatea anti-corupţie din Sankt-Petersburg. Aţi citit bine, nu este o glumă, a luptat împotriva corupţiei în oraşul în care s-a născut, în acelaşi timp, nucleul dur al celui mai corupt regim din Rusia.

Ce va face Patrushev? Cam tot ce a făcut şi Andropov, alt general KGB ajuns în fruntea bucatelor. Nimic eficient. Societatea modernă nu e o unitate militară (da, nici măcar societatea rusă). Aşa că imperiul Moscovei îşi va continua declinul său necesar.