Un proces prea îndepărtat

Ar putea, foarte bine, să fie vorba despre recent încheiatul proces al lui Dragnea. Întins pe nişte ani buni, cu hotărîrea finală amînată de Înalta Curte pînă...! Nu, nu pînă la calendele greceşti, ci doar pînă după alegeri... aşa... ca să ştim şi noi, vorba Cetăţeanului turmentat, cu cine votăm! Noi, adică înalţii magistraţi, brusc şi decisiv iluminaţi de tabloul general al rezultatelor electorale. Altminteri, cum să îţi explici planificarea mult aşteptatei pronunţări, căutată cu lumînarea şi potrivită astfel, din condică şi condei, chiar prin deciziile curţii? Un verdict juridic venit să completeze actul politic semnat de milioanele de români care s-au opintit cu votul la urne, trăgîndu-i preşul de sub picioare ipochimenul cu apucături de vechil obişnuit să-şi odihnească biciuşca pe spinarea clăcaşilor, unul dintre numeroşii închipuiţi pe care i-a plămădit politica de gaşcă din România, visînd să "jupînească" după bunul plac, pînă la adînci, înavuţite şi liniştite bătrîneţi. Nu m-ar mira să aflăm într-o zi că, mai la fereală, pusese totuşi pe cineva să-i facă o schiţă-două, pentru proiectul monumentului care îl reprezenta în postura patern-eroică de "Părinte al Naţiunii Retezînd Toate Cele Şapte Capete ale Statului Paralel", operă menită să odihnească pentru eternitate, unde în altă parte, dacă nu în Piaţa Constituţiei. Sau, mă rog, mai modest, în inima domeniului de la Alexandria. Ce mai, un fel de Cromwell al României! Ei, n-a fost să fie... ghinion... ceasul rău... pisica "treişpe"! Istoria acestui proces ar trebui totuşi scrisă, cîndva, nu de alta, dar el reprezintă un punct pe o axă importantă a istoriei României moderne, cea formată de şirul "decizii juridice" care au schimbat macazul politicii, la noi, în ultimii o sută şi mai bine de ani. Ca dovadă, schimbările dramatice din PSD şi de pe întreaga scenă politică a României, survenite în cascadă, în doar cîteva ore şi zile, schimbări pe care politicienii şi instituţiile de care dispun nu au fost în stare să le opereze, în ciuda evidentei şi recunoscutei lor necesităţi, atîta vreme cît Dragnea s-a putut plimba liber prin cadru. Se vede treaba că, în societatea românească şi în politica ei, împotriva fricii, a comodităţii, a inerţiei şi a coeziunii de gaşcă, doar "justiţia" şi "marile accidente ale Istoriei" sunt capabile să opereze dislocări masive!

Bun, dacă nu despre procesul lui Dragnea este vorba, atunci al cui? Al altui politician! Unul cu ştaif, pedegree şi stofă, toate englezeşti. Johnson! Boris... Johnson. Fostul Primar al Londrei, fostul ministru de externe în Cabinetul May şi după părerea unui mare cunoscător la "oameni" cum este Trump, Preşedintele Americii, mai bun pe funcţia cu locuinţă asigurată la Downing Street nr. 10, decît Doamna de tinichea! Zielele acestea, omul dă din coate, tare, să se cocoaţe şi el Premier! Prin viclenia istoriei, însă, s-ar putea să constate că "n-a avut noroc". S-a trezit un ăla... un civil... Marcus Ball, să-i facă o plîngere la tribunal. Nu... nu, n-a furat, nici nu a constituit vreun "grup infracţional organizat", nici n-a luat paraîndărătul pe sub mînă de la cine ştie ce afaceri cu statul ale unor băieţi "dăştepţi", ori alte mărunţişuri de acest fel cu care se ocupă politicienii noştri. Nu, omul a făcut-o lată... lată de tot! A minţit public. A minţit publicul, din postura de persoană aflată într-o funcţie publică!!! Luat de avîntul lozincilor pregătite cu grijă de echipa de campanie brexit, s-a apucat să spună în gura mare, prin adunări publice şi pe la televizor, că Marea Britanie trimite la Bruxelles un bir de 350 milioane de lire sterline pe săptămînă (!!!!), bani cu care în doar două-trei luni s-ar recapitaliza întregul sistem de sănătate şi de asigurări de sănătate din Marea Britanie. Domnul... mă rog, individul ăsta Ball susţine că asta este o minciună gogonată, iar o persoană care din postura unei funcţii publice spune minciuni se cheamă că duce publicul în eroare şi prin aceasta se îndepărtează penal de la conduita cerută unei persoane aflată în funcţie publică. "Conduita reclamatului Boris Johnson a fost în egală măsură iresponsabilă şi neonestă. A fost, susţinem noi, criminală". Iar, ca să înţeleagă cineva cum merg treburile prin democraţiile acestea din "inima cea putredă" a Occidentului, trebuie spus că banii necesari acţiunii judecătoreşti, nu mai puţin de vreo 200.000 de lire sterline, au fost adunaţi printr-o acţiune de crowdfunding, pe net!!!

Morala este simplă! Şi ea, îi priveşte înainte de toate pe cei care zilele acestea se grăbesc să creadă şi să proclame pe toate tonurile că, iaca... România a devenit peste noapte, brusc şi dintr-o dată, doar prin dispariţia lui Dragnea, pus la popreală, şi stat de drept şi democraţie funcţională şi posesor de justiţie imaculată, oarbă şi eroică. Din acest gen de "entuziasme", tipice pentru "poporul" naiv ce născu "Republica de la Ploieşti" (vezi Caragiale!) s-au plămădit eşecurile crîncene şi sacadat repetate ale operei de construcţie instituţională şi politică. Operă de care România a avut atîta nevoie, încă de la naşterea ei întru modernitate şi de care, din păcate şi spre paguba noastră istorică, a tuturora, încă mai are disperată nevoie şi în ziua de azi!!!