Un proiect uitat: Fondul suveran de investiţii
Daniel Bojin
Ziarul BURSA #Investiţii Personale #Fondul Proprietatea / 16 octombrie 2009
• Una din măsurile anticriză importante, dar cunoscută foarte puţin şi mai ales uitată între timp: toate participaţiile statului trebuiau strânse în capitalul social al unui fond de investiţii suveran, în care ar fi urmat să intre şi CEC ca partener
• Mircea Ursache, fostul şef al AVAS, şi iniţiatorul acestui proiect explică, în premieră pentru BURSA, cum ar fi trebuit să arate acest fond, dar şi cum a ajuns Guvernul să sprijine industria petrochimică şi de ce este nevoie ca băncile să-şi pună cu realism problema creditelor neperformante şi preluarea lor de către AVAS
Ştiaţi că una din primele şi cele mai importante măsuri anticriză ale fostei coaliţii trebuia să fie chiar proiectarea unui fond suveran de investiţii? Adică, a unui megafond de investiţii controlat de stat, în care să fie vărsate toate acţiunile deţinute de ministere şi agenţiile guvernamentale.
Nici măcar foştii miniştri nu şi-au mai amintit, căci au uitat să mai avizeze proiectul de lege.
Participaţiile nu ar fi fost deloc de neglijat: vreo 20% din Petrom, aproape jumătate din Romtelecom, câte 20 sau chiar 30 şi ceva la sută din fostele Electrici şi Distrigaz-uri...
Şi asta sunt doar cele mai cunoscute, căci lista tuturor participaţiilor ar putea umple un caiet studenţesc. Sunt sute şi sute de companii pe care statul le-a tot privatizat (dar nu în totalitate) sau unde statul a redevenit apoi mic acţionar.
Fie că erau la Ministerul Economiei, AVAS, la Agricultură, Turism sau Transporturi, toate aceste părţi de capital la care statul încă mai figurează ca acţionar ar fi trecut în capitalul fondului suveran.
Iniţiatorul proiectului, Mircea Ursache (şeful AVAS până la retragerea PSD din Guvernul Boc) prezintă în exclusivitate în ziarul BURSA proiectul fondului, după ce, din data de 4 septembrie a tot aşteptat (mai bine de o lună) un răspuns de la colegii săi de Guvern, care trebuiau să avizeze proiectul, pentru ca apoi să poată fi trimis Parlamentului spre aprobare.
Nimeni nu a mai dat însă niciun răspuns, deşi, aşa cum spune domnul Ursache, proiectul figura pe poziţia a patra într-o listă a măsurilor anticriză agreate de cele două partide care au format fostul Guvern.
Demiterea Guvernului Boc şi tulburările politice din ultimele zile par să îndepărteze şi mai mult un astfel de fond de economia noastră, deşi marfă cu care să se închege este din belşug, chiar şi după ce am constituit Fondul Proprietatea.
Fondul este proiectat astfel ca Guvernul să vină cu participaţiile pe care le mai are în diverse companii, CEC-ul cu banii de funcţionare pentru început, iar BNR să aloce bani din rezerva valutară la capitalul fondului. În final, fondul ar fi putut strânge câteva miliarde de euro.
Marele avantaj, spre deosebire de ministere, este că un astfel de fond, poate intra şi ieşi uşor din orice afacere, iar decizia politică s-ar fi diminuat consistent. Adică ar fi mult mai flexibil şi mai rapid în a-şi valorifica oportunităţile, faţă de mecanismul greoi al agenţiilor guvernamentale sau al ministerelor. Iar administrarea fondului chiar dacă este delegată de la Guvern, poate fi mult mai puţin politizată decât sunt acum administrate participaţiile statului.
Când piaţa noastră de capital este în criză de treisprezece ani (de la înfiinţarea ei), când industria noastră a fondurilor de investiţii abia mai respiră ( după cele două valuri de falimente), când băncile noastre sunt controlate de cele străine într-o proporţie covîrşitoare, putem vorbi oare de oportunitatea unui fond suveran de investiţii?!
Sau cu atât mai mult, acum, un astfel de proiect ne-ar putea da forţa să trecem mai uşor peste criză şi să ne impulsinuăm piaţa de capital.
În Europa, dezvoltarea rapidă a industriei fondurilor suverane din ultimul deceniu (deşi ele există de prin anii" 50) a creat numeroase dezbateri cu privire la avantajele şi dezavantajele unor astfel de fonduri. Ba chiar, Comisia Europeană a comunicat anul trecut o abordare europeană comună în domeniul fondurilor suverane de investiţii.
La noi însă problema fondului suveran a fost trecută într-o listă de măsuri anticriză prea puţin cunoscută şi a fost rapid îngropată chiar de Guvernul respectiv, chiar înainte ca proiectul să mai ajungă în dezbatere în Parlament. Faptul că acum nu avem decât un Guvern interimar nu împiedică mai mult decât înainte o eventuală dezbatere pe necesitatea unui fond de investiţii suveran în România, căci el ar putea intra în dezbaterea Parlamentului, fără să mai fie iniţiativa Guvernului, ci a unor parlamentari. Oricum, înainte de orice, problema merită măcăr o dezbatere serioasă.
Deocamdată ziarul BURSA vă prezintă varianta proiectată a primului fond suveran de investiţii din ţara noastră.