Un război limitat, politicos şi ieftin, pe care nimeni nu vrea să-l oprească

La începutul operaţiunii militare speciale din Ucraina, strategul american de origine română Edward Nicolae Luttwak scria pe contul său de Twitter că "Putin este terminat", deoarece "prin invadarea cu o armată mult prea mică a celei mai mari ţări din Europa, fostul jucător prudent de poker a devenit un jucător nesăbuit de ruletă".

Strateg şi istoric cu o largă recunoaştere internaţională, profesorul Luttwak a fost consilier în cadrul Pentagonului dar şi pentru numeroşi şefi de state şi de guverne.

Într-un editorial din martie 2022, publicat pe site-ul Unherd.com, Luttwak afirmă că, prin invadarea Ucrainei, "Putin a reuşit să facă puternică alianţa NATO".

La mai puţin de un an distanţă, declaraţiile de pe contul său de Twitter au început să "sufere" modificări semnificative. Profesorul Luttwak a scris în martie 2023 că "războiul Rusiei nu a avut succes, dar este sustenabil, în condiţiile în care Putin dispune de suficienţi soldaţi, armament şi susţinere politică".

De la convingerea că victoria Ucrainei este doar o chestiune de timp şi de susţinere din partea alianţei NATO, strategul american a trecut la apeluri privind soluţionarea conflictului prin negocieri.

Pe fondul unei declaraţii recente a Secretarului General al NATO, Jens Stoltenberg, conform căreia "lucrăm la un pachet de măsuri pe mai mulţi ani cu o finanţare substanţială", profesorul Luttwak afirmă că astfel "nu se întrevede niciun sfârşit al războiului, nici anul acesta, nici anul viitor şi nici după aceea".

În opinia strategului american, luptele continuă "din cauza unei virtuţi care este, de asemenea, un păcat", respectiv "războiul din Ucraina nu este un război total, ci unul limitat, cu ambasade americane şi ruseşti care încă funcţionează la Moscova şi la Washington, cu astronauţi americani şi ruşi care împart capsule spaţiale, cu telefoane îngrijorate ale directorului CIA atunci când Moscova este pentru scurt timp în agitaţie".

Faptul că "războiul din Ucraina este politicos şi limitat" reprezintă o veste bună pentru Edward Luttwak, în timp ce vestea proastă este că "atâta timp cât doar ucrainenii sunt sub focul inamicului, niciunul dintre ceilalţi protagonişti nu are un motiv puternic pentru a pune capăt luptelor", iar războiul "riscă să se prelungească cel puţin încă 500 de zile".

Dar mai sunt resurse materiale şi umane pentru acest orizont de timp, în special pe fondul recentelor informaţii din presa americană, conform cărora "contraofensiva Ucrainei nu îşi va atinge obiectivul"?.

Declaraţiile aparţin unor surse anonime din cadrul serviciilor secrete americane şi au fost citate recent de Washington Post, unde se mai arată că "evaluarea sumbră se bazează pe eficienţa brutală a Rusiei în apărarea teritoriului ocupat printr-o reţea de câmpuri minate şi tranşee".

Generalul Mark Milley, care va părăsi în curând poziţia de Şef al Statului Major al armatei SUA, a fost întrebat, tot de Washington Post, dacă Ucraina poate să învingă.

"Depinde ce înţelegeţi prin cuvântul victorie", a răspuns generalul american, iar apoi a declarat că obiectivul "unei ţări libere, independente şi cu teritoriul intact poate fi atins atât cu mijloace militare dar şi prin intermediul unor mijloace diplomatice".

Analistul militar Andrei Martyanov, fost ofiţer în marina militară a Uniunii Sovietice şi autorul cărţilor "Losing Military Supremacy: The Myopia of American Strategic Planning" şi "The (Real) Revolution in Military Affairs" îl ironizează pe comandantul armatei americane şi susţine că nu există mai multe definiţii pentru victorie.

"Victoria reprezintă un singur lucru, respectiv atingerea obiectivelor politice ale războiului", scrie Martyanov pe blogul său, iar "obiectivul politic cheie pentru Rusia este anihilarea Ucrainei ca vasal al NATO şi eliminarea regimului de la Kiev şi a sponsorilor săi".

Pentru unii, faptul că doar ucrainenii mor sub focul inamicului este o veste bună. Ce fel om ar spune aşa ceva? Poate cineva numit Andrzej Duda, care în prezent este preşedintele Poloniei?

În cadrul unui interviu acordat cotidianului Washington Post, Duda a fost întrebat de ce americanii de orientare conservatoare ar trebui să sprijine Ucraina. "Este foarte simplu. În acest moment, imperialismul rusesc poate fi oprit ieftin, pentru că soldaţii americani nu mor", iar "dacă nu punem capăt agresiunii ruseşti acum, va fi un preţ foarte mare de plătit", a răspuns preşedintele Poloniei.

Oare Duda crede că soldaţii polonezi sau ai altor vasali din flancul estic al NATO reprezintă tot carne ieftină de tun în confruntarea cu Rusia?

Pentru colonelul Douglas Macgregor, fost comandant de tancuri în cadrul Războiului din Golf şi fost consilier în cadrul Departamentului Apărării din SUA, războiul limitat din Ucraina nu mai poate dura prea mult, deoarece "am ajuns în cel mai periculos punct al conflictului, cel în care regimul de la Kiev se poate prăbuşi şi dezintegra în orice moment".

Aceste punct de vedere este împărtăşit şi de Michael Vlahos, istoric şi strateg militar, fost profesor la Naval War College şi fost preşedinte al Center for the Study of Foreign Affairs din cadrul Departamentului de Stat american.

Într-un articol recent din Compact Magazine, "The Ukrainian Army Is Breaking", profesorul Vlahos susţine că armata Ucrainei este pe cale să treacă pragul care desparte o armată înfrântă de una distrusă, în condiţiile în care numărul pierderilor raportate la populaţie după mai bine de 500 de zile de război se apropie de nivelul înregistrat în Germania în Primul Război Mondial într-un interval de circa 1.500 de zile.

În opinia profesorului american, trei factori majori completează această rată catastrofală a pierderilor şi forţează apropierea de pragul distrugerii. Primul este reprezentat de faptul că "războiul a început cu mari speranţe, iar acum pare imposibil de câştigat", urmat de lovitura suplimentară reprezentată de imposibilitatea de mai mai nega faptul că "sprijinul extern din partea prietenilor şi aliaţilor începe să se evapore".

"Acesta este un factor negativ deosebit de acut, dacă sprijinul aliat este fundamentul emoţional al credinţei armatei în victoria finală", subliniază Michael Vlahos.

În al treilea rând, "cei care au promis victoria şi au jurat că lumea va sprijini armata până când va fi obţinută victoria, indiferent cât de mult va dura, sunt văzuţi din ce în ce mai mult ca mincinoşi şi înşelători", iar "armata şi întreaga naţiune consideră că au fost trădate de conducători". Vlahos accentuează faptul că "toate acestea au căzut asupra Ucrainei în ultimele şase săptămâni".

"Atacurile reciproce asupra infrastructurii nu vor conduce la rezultate. Acum, pe fondul eşecului ofensivei Ucrainei de a modifica harta, deoarece armata Rusiei a devenit mai puternică, a venit vremea unui plan de pace din partea SUA", a scris recent profesorul Luttwak pe contul său de Twitter, unde mai susţine că "Ucraina şi-a câştigat libertatea, este de ajuns".

În urmă cu câteva zile, Luttwak a revenit la ideea unei victorii a Ucrainei, conform declaraţiilor sale pentru ziarul german Die Welt, dar pentru aceasta este nevoie de trecerea la un "război total" şi mobilizarea a cel puţin 3 milioane de cetăţeni.

Se pare că nici reputatul strateg Edward Luttwak nu poate concepe că, în stadiul actual al luptelor, un plan de pace al Statelor Unite, cel puţin din partea actualei administraţii de la Washington, va fi acceptat de Rusia doar dacă se face la Moscova. Rămâne de văzut doar cum va arăta cererea de capitulare necondiţionată.

În ceea ce priveşte autorităţile europene, războiul din Ucraina prezintă şi alte "beneficii" incontestabile: este acoperirea perfectă atât pentru colapsul economic în derulare, alimentat de politici verzi iresponsabile, bazate pe ignorarea celor mai elementare legi ale fizicii, cât şi pentru marşul forţat către societatea totalitară.

Să fie război, atunci! Iar dacă rămâne şi politicos, cu atât mai bine, mai ales când carnea de tun este aşa de ieftină.