Un scandal uriaş la vârful Armatei României

Acum, când pentru prima dată în istorie o armată practic învinsă, nevoită să se retragă de pe câmpul de luptă din Afganistan, îşi va sărbători "triumful", defilând pe sub Arcul de Triumf în prezenţa preşedintelui României, capii oştirii sunt subiectul unui uriaş scandal. Despre care am mai avut prilejul să scriu. Iar ştirea momentului este că, cercetat pentru mai multe fapte de înaltă corupţie, şeful spionajului militar a fost pus în libertate. Cum e posibil?

Generalul Cristian Iulian Gherghe, şeful Direcţiei Generale de Informaţii a Armatei (DGIA), deşi a săvârşit fapte de o gravitate excepţională, pe care de altfel le-a şi recunoscut, este, iată, liber. În nicio altă situaţie cât de cât comparabilă, celui vinovat nu i s-a dat posibilitatea să se mişte liber printre semenii săi. A trebuit să plătească cu vârf şi îndesat. Să ne amintim care sunt faptele, pentru a lămuri de ce am amintit de prezenţa preşedintelui Klaus Iohannis la falsa sărbătoare de sub Arcul de Triumf.

Generalul Cristian Iulian Gherghe a avut acces ani de zile la un fond strict secret, destinat remunerării spionilor militari ai României, care, în principiu, pot acţiona pe tot mapamondul. Sunt sume uriaşe de bani, din banii publici. Dată fiind destinaţia acestora, este de înţeles de ce era ţinută o contabilitate separată, la care nu putea să aibă acces decât reprezentantul financiar al serviciului secret, şeful serviciului secret şi ministrul Apărării. Fiind vorba deci de operaţii strict secrete, prin care spionii sunt nu numai plătiţi, dar şi protejaţi, împreună cu sursele acestora din statele spionate, adică persoane care au avut acces la informaţii extrem de sensibile şi care au decis ca, în schimbul banilor, să le devoaleze, este de înţeles de ce autorii jafului organizat au putut "lucra" într-o linişte desăvârşită ani de zile. Până când cineva a ridicat un colţişor al covorului, iar sub el a putut fi descoperită o parte a murdăriei. O mică parte. Dar în ce a constat murdăria?

Autorii - că sunt mai mulţi - ai acestei mizerabile operaţii de delapidare a banilor destinaţi apărării statului au inventat pur şi simplu informatori pe tot mapamondul. Cu alte cuvinte, sub aspect contabil, în acea contabilitate strict secretă, au confecţionat identităţi false de spioni ai României. Şi în numele lor şi invocând informaţii secrete, la care de fapt statul român nu a avut niciodată acces, au alocat sistematic mari sume de bani. Nu este aşadar vorba de o simplă delapidare. Este vorba de mai mult. Practic, într-o măsură mai mică sau mai mare, autorii acestor abjecţii au periclitat sistemul de apărare al României. Siguranţa naţională. Falsele informaţii furnizate de falşii informatori au fost puse sub forma unor sinteze, invocându-se desigur secretul absolut al surselor, sub nasul decidenţilor politici. Vă amintiţi? De curând, preşedintele Klaus Iohannis a rămas cu ochii pironiţi în soare. Tocmai când bătea în stânga şi în dreapta toba privind pericolul aproape iminent generat de Federaţia Rusă, care se pregătea, vezi Doamne, să atace printr-un război fulger Ucraina, preşedintele Vladimir Putin anunţa în mod oficial decizia de retragere a trupelor ruse de la frontieră, întrucât exerciţiul militar se încheiase. Iar preşedintele României, care mai organizase şi un summit la Buucreşti pe această temă, habar nu avea. A fost de râsul curcilor.

Întâmplător, exemplul de mai sus a devenit public. Astfel încât şi noi, jurnaliştii, l-am putut rostogoli. Dar oare câte asemenea exemple, câte asemenea informări false sau dezinformări nu s-au produs şi nu au stat la baza unor decizii total eronate, luate la cel mai înalt nivel al statului român?

Mai sus am vorbit despre un singur personaj: fostul şef al serviciului secret al Armatei. Oficial, opiniei publice nu i-au fost comunicate numele complicilor acestuia. Ceea ce este destul de ciudat. O explicaţie pentru această omisiune există. Lanţul complicităţilor se duce din păcate până sus. Dar se duce şi în jos, şi în lateral. De contabilitatea fondului secret fraudat în mod repetat de-a lungul anilor s-a ocupat soţia actualului ministru al Apărării. Strâns cu uşa de către anchetatorii militari, fostul şef al serviciului secret al Armatei a devoalat şi numele altor persoane din acelaşi serviciu secret, care au fost complicii săi. Poate că nu pe toţi. Dar există o listă care, în sine, este scandaloasă. Cu atât mai scandaloasă cu cât se pare că, într-un fel sau altul, faptele lor au fost "acoperite" fie de procurori, fie de înalţi oficiali ai statului român, fie şi de unii, şi de alţii. Cine ar fi trebuit să controleze permanent utilizarea acestor fonduri secrete, tocmai pentru a nu ne trezi ca stat în situaţia că irosim fonduri publice pentru plata unor spioni fictivi şi a unor informaţii false, este nimeni altul decât minstrul Apărării, generalul Nicolae Ciucă. Dar cum să-l ancheteze procurorii miliitari pe ditamai ministrul Apărării?

Pe parcursul anchetei a mai scăpat o infomaţie pe cât de sensibilă, pe atât de senzaţională. O parte dintre banii fraudaţi de-a lungul anilor au ajuns în buzunarele făptuitorilor. Dar cu o altă parte, aceştia au creat un fond destinat protecţiei lor. Cu alte cuvinte, au dat şpagă mai sus. În accepţiunea codului penal, aceast şpagă se numeşte taxă de protecţie. Acestă taxă de protecţie a constat fie în bani cash, fie în cadouri oferite unor demnitari. Unul dintre beneficiari este Klaus Iohannis. Nu se ştie cât a primit în total. Şi nici câte produse i-au fost livrate. Dar în dosarul cauzei există în autodenunţul scris şi semnat al şefului contraspionajului militar şi informaţia conform căreia Klaus Iohannis ar fi primit o canadiană de firmă, pe care o utilizează frecvent în partidele sale de schi. Această informaţie a devenit publică în urmă cu luni de zile. De atunci până acum, preşedintele Klaus Iohannis nu a pus mâna pe foafecă pentru a face ferfeniţă această canadiană primită sub formă de mită. Şi nici nu a văzut "elefantul". Şi nici nu a vorbit vreodată despre el. În orice stat normal la cap, şeful Armatei ar fi trebuit să demisioneze instantaneu. Tot ceea ce s-a întâmplat

însă, a fost că soţia acestuia s-a extras, ieşind la pensie în luna decembrie a anului trecut.

Iar acum, cot la cot cu Nicolae Ciucă, Klaus Iohannis va oficia o defilare a tuturor combatanţilor, începând cu cei schilodiţi, pe sub Arcul de Triumf, în urma abandonării, printr-o decizie a Statelor Unite, a fronturilor de luptă din Afganistan. După ce ruşii au fost siliţi să se retragă de acolo, iată că acum şi trupele americano-române se află în aceeaşi situaţie. Cu singura deosebire că retragerea cu coada între picioare a trupelor sovietice nu a fost sărbătorită în niciun fel. Şi stau să mă întreb, cu convingerea că nu exagerez cu nimic lucrurile: oare unii dintre morţii României din Afganistan sau dintre cei rămaşi pentru toată viaţa cu sechele fizice sau psihice nu sunt victime indirecte ale nemaipomenitei fraude săvârşite la vârful Armatei şi prin care au fost generate informaţii şi rapoarte false şi decizii cu totul şi cu totul eronate?