Unde dă statul şi unde crăpăm noi

S-a dovedit ştiinţifico-fantastic că diferenţa dintre teoria conspiraţiei şi realitate e o perioadă de vreo 4 luni.

Când am atras atenţia că ideea de a compensa cu bani publici facturile de utilităţi casnice este greşită (unu, pentru că va determina betonarea preţurilor şi tarifelor la un nivel de 4-5 ori mai ridicat decât înainte de plandemie şi be, pentru că statul nu are de unde să ia aceşti bani, plafonarea fiindu-i, totuşi, la îndemână) mi s-a spus că sunt gică-contra, că nu sunt pentru popor, că nu ştiu ce muncă deosebită depun minunaţii noştri birocraţi din energie şi finanţe etc. În treacăt fie spus, eu am propus încă de acum un an plafonarea preţurilor şi tarifelor, chestie pe care o fac acum mai toţi europenii şi care are şi efect anti-inflaţionist. Cîţu, desigur, nu a putut renunţa la creşterea din pix a PIB - ului (lucruri fantastice se întâmplă pentru toţi românii, gen), iar Ciucă nu a putut renunţa la impozitarea şi taxarea sumelor aferente facturilor energetice.

E, şi ce să vezi: Ministerul Energiei cere Ministerului Finanţelor aprobarea unei rectificări bugetare de 31 de mld lei (cca 6,2 mld euro), dar primeşte doar ... 2,4 mld.

Cele 6,2 mld euro sunt, pur şi simplu, facturile scadente rezultate din "compensarea" acordată de stat cu titlu de sprijin pentru populaţie - cca 10 milioane de persoane.

Deci, statul e dator furnizorilor de energie cu 6,2 mld euro, dar nu are cum să le plătească mai mult de 500 de milioane de euro...

Asta, stimaţi co-sinistraţi ai codului roşu la 23 de grade în august, înseamnă faliment generalizat al furnizorilor de energie şi gaz.

Chestia cu lipsa de finanţare a "marii" compensări era vizibilă încă de acum două luni - o vreme, furnizorii s-au descurcat cu credite de capital de lucru, acordate de bănci cu garanţia asupra facturilor (neplătite de stat încă). Până la un punct, însă, pentru că băncile s-au prins că statul nu are vani de acele facturi şi spus stop joc.

Notă intermediară: expunerile băncilor pe aceste facturi luate în garanţie sunt suficient de mari ca să le creeze dificultăţi, deci tre' să ne aşteptăm nu numai la ajutoare de stat pentru furnizori, ca să nu intre în colaps, ci şi la noi facilităţi pentru bănci şi la strângerea şurubului îndatorării consumatorilor de credite. Alţi bani publici aruncaţi pe fereastră, altă perioadă de haiducie pe invers - statul va lua de la săraci ca să dea la ultra-bogaţi.

Notă intermediară doi: până şi haiducia e pe invers în această lume cu fundul în sus.

Dacă furnizorii de energie şi gaz intră în faliment, nu mai e nevoie de "sobrietate" energetică. Penuria şi economisirea aferente vor rezulta "natural" din acest faliment sistemic. Nu o să mai risipim energie şi gaz pentru că, pur şi simplu, nu vor mai ajunge la noi. Buni sau rău -platnici, cum om fi... Particulari sau instituţii publice unde învaţă copiii şi studenţii, unde sunt îngrijiţi seniorii şi bolnavii, unde de judecă procese, unde se face instrucţie să ne batem de la egal la egal cu ruşii, unde se dau legi şi ordonanţe minunate etc. - nu va mai avea importanţă. Oameni care pot şi oameni care nu pot plăti facturi triple/cvadruple - respectul contractelor şi al regulilor nu va mai avea importanţă.

Notă intermediară trei: v-am spus că preţurile la energie şi faze rămân betonate, da? Este exact ceea ce "sugerează" gaspajiţa Kistalina Gheorghieva: statele UE să nu cumva să plafoneze preţurile la gaz şi energie, să le lase mari sau să le umfle şi mai şi, ca să îi oblige indirect pe consumatori să facă economie...

Consecinţa doi: dacă nu mai există furnizori, producătorii de energie nu mai au altă soluţie decât să o vândă la nemţi, francezi, italieni etc. Solidaritatea europeană pă energie şi pă gaz, "recomandată" de UE, se va impune "natural" la noi. O să închidem şi mai simplu centralele termo...

Deja avem cea mai mică producţie de energie pe cap de locuitor din UE: 3000 de Mw. Comparativ, Polonia produce 29.000 de Mw, iar Germania 45.000 de Mw, majoritar din cărbune şi gaz.

Iar gazul, la noi, aproape că nu se mai utilizează industrial: cu excepţia Oltchim, niciun alt combinat mare consumator de gaz nu mai funcţionează.

Notă intermediară patru: şi compensarea de 50 (25) de bani la litrul de carburant dispare zilele astea. Şi preţul la carburant ss betonează la doi euro pe litru. Şi mobilitatea individuală, şi micile biznisuri care folosesc automobile vor fi puse la pământ. Iobăgie, casa ta e România de la toamnă...

Notă finală:

Dacă vedeţi prostie crasă a "autorităţilor", a birocraţilor şi a "specialiştilor" în balada de mai sus, nu vă înşelaţi: chiar există prostie d-asta, cu duiumul. Dar mai e un tigru în odaie, care nu se vede, deşi e la vedere: conspiraţie, fraţilor, uneltire malefică împotriva omului de rând.

Despre foametea programatică, în episodul 3....