UNIUNEA EUROPEANĂ A DESCHIS LARG PORŢILE INGINERIILOR BUGETARE Italia "reuşeşte" să pară solvabilă

A fost odată un "pact fiscal" european. Teoretic "tratatul privind stabilitatea, coordonarea şi guvernanţa în cadrul uniunii economice şi monetare" a intrat în vigoare în prima zi a acestui an.

Dar disciplina fiscală este deja de domeniul trecutului, în condiţiile în care guvernele europene reuşesc tot mai greu să se menţină peste linia de plutire, deşi au fost multe declaraţii referitoare la sfârşitul iminent al crizei.

Faliţii clasici ai Europei, cum sunt Grecia sau Portugalia, sunt ameninţaţi acum de "progresul" rapid al unor ţări considerate, încă, prea mari pentru a se prăbuşi.

Italia este una dintre acestea. Ultimele date oficiale arată o deteriorare accentuată a finanţelor publice. În primul trimestru din 2013, cheltuielile bugetare au crescut cu o rată anuală de 1,3%, pe fondul unei stagnări a veniturilor. Se pare că austeritatea este, şi în Italia, la fel de reală precum unicornii mitologici.

Deficitul bugetar a crescut cu o rată anuală de 9,3%, până la 27,4 miliarde de euro, iar ponderea acestuia în PIB a crescut până la 7,3%, de la 6,6% în T1 2012. O performanţă remarcabilă pentru economia Italiei, care este în recesiune din ultimul trimestru al anului 2011!

Dar asta nu este totul. Autorităţile continuă să afirme că ţinta deficitului bugetar pentru 2013 se menţine sub 3% din PIB. Miracolul este posibil şi prin "uitarea" arieratelor, practică devenită comună la nivelul Europei.

Într-un articol recent din La Repubblica, Flavio Zanonato, ministrul dezvoltării economice, a declarat că "ar dori foarte mult să plătească restanţele, dar nu ştie dacă este posibil".

Motivul "nu este rea voinţa, ci o problemă tehnică", a mai precizat ministrul Zanonato.

Problemă tehnică? Adică s-au pierdut registrele sau s-a stricat reţeaua informatică? Nici pe departe! Problema tehnică este, pur şi simplu, lipsa banilor. "A spune că datoriile administraţiei publice sunt dificil de plătit este evident şi adevărat", a recunoscut Zanonato.

Cu toate acestea au apărut noi promisiuni de accelerare a plăţilor restante către furnizorii de bunuri şi servicii începând din toamnă. Deocamdată plăţile restante urgente sunt de circa 40 de miliarde de euro. Dar mai ţine cineva socoteala, în condiţiile în care declaraţiile oficiale arată că nu se poate rezolva problema arieratelor până la sfârşitul anului?

În ajutorul Italiei şi al celorlalţi faliţi europeni a venit, însă, Comisia Europeană. Într-un articol din Financial Times se arată că "la Bruxelles s-a hotărât relaxarea regulilor privind deficitele bugetare, astfel încât să se ofere ţărilor mai multă flexibilitate pentru realizarea unor investiţii publice necesare reducerii şomajului şi reluării creşterii economice".

José Manuel Barroso, preşedintele Comisiei Europene, a declarat că "regulile bugetare vor fi interpretate astfel încât anumite cheltuieli publice pentru transport, energie şi alte lucrări de infrastructură nu vor fi incluse în deficitul bugetar din acest an şi anul viitor", conform informaţiilor din FT.

Premierul italian nu s-a abţinut să-şi manifeste entuziasmul pe Twitter. "Am reuşit!", a exclamat Enrico Letta, spre stupoarea puţinilor săi cititori. "Spuneţi-mi că este o glumă", scrie un cititor, în timp ce altul arată că "doar noi putem spune că am reuşit".

Ajuns prim-ministru în urma unei crize politice majore, Letta a ignorat condiţiile suplimentare impuse de autorităţile europene. Un oficial UE a declarat pentru FT că noile reglementări "nu ajută foarte mult ţările cu o datorie publică ridicată", principalii beneficiari fiind Ţările Baltice, România şi Bulgaria.

Asta înseamnă că noile decizii ale Comisiei Europene sunt benefice pentru noi? Nici pe departe! Sub impulsul disperării, Uniunea Europeană nu a făcut decât să deschidă larg porţile ingineriilor bugetare. Un stilou, o imprimantă sau contractele pentru înlocuirea bordurilor şi a florilor din sensurile giratorii vor deveni capitole strategice în bugetul statului, adică "investiţii publice" necesare depăşirii crizei.

De fapt, ele nici nu vor exista, pe hârtie, în contabilitatea datoriei publice, dar aceasta nu va schimba cu nimic faptul că datoria trebuie plătită.

În aceste condiţii, nu este de mirare că economistul şef de la Saxo Bank, Steen Jakobsen, îndeamnă clienţii băncii să se pregătească acum pentru noua criză europeană. De ce? Pentru că toate soluţiile oferite de autorităţile internaţionale nu au avut decât un singur rezultat: creşterea datoriilor, pe fondul unor progrese insignifiante la nivelul restructurării economice.

Jakobsen ne oferă, din nou, exemplul Greciei. După ce aminteşte că nu au fost îndeplinite aproape niciuna dintre cerinţele creditorilor internaţionali, economistul şef de la Saxo este convins că noua tranşă a ajutorului financiar va fi plătită, deoarece "ţările creditoare încearcă să-şi recupereze proprii bani prin oferirea de noi credite".

Se pare că Troika nici nu mai încearcă să acopere nuditatea schemei Ponzi derulate în Europa, care face, prin comparaţie, ca "alba- neagra" să pară un joc select pentru înalta societate.

Dar Enrico Letta este optimist în privinţa accelerării plăţilor către furnizori şi poate pleca liniştit în vacanţă, entuziasmat de faptul că Italia "reuşeşte", încă, să pară solvabilă.