UNIVERSAL ROBOTS: România va pierde 2,7 milioane de muncitori până în 2050

Absenţa muncitorilor calificaţi planează de ani buni asupra producătorilor europeni. În 2019, trei din patru companii europene raportau că au avut probleme în găsirea lucrătorilor potriviţi, proiecţiile din România nefiind mai pozitive pentru viitoarea forţă de muncă, de care încă depind mulţi producători.

Fără nicio îmbunătăţire majoră în perspectivă, autorităţile şi companiile trebuie să aibă grijă în mod colectiv de forţa de muncă, oamenii fiind cea mai importantă resursă a economiei.

Cu peste 2,7 milioane de muncitori care sunt aşteapţi să părăsească forţa de muncă până în 2050 în România şi cu 91 de milioane în întreaga Europă, potrivit raportului UN Word Population Prospects, efectele penuriei forţei de muncă sunt deja observate pe tot continentul. În mai puţin de 10 ani, până în 2030, Europa va fi pierdut deja 13,5 milioane de muncitori, potrivit aceleiaşi surse.

Care sunt principalele cauze ale deficitului forţei de muncă?

Pe măsură ce generaţia baby boomer (adică bunicii noştri) iese la pensie, populaţia europeană generală îmbătrâneşte şi se pensionează mai devreme decât înainte, iar mai puţini tineri intră pe piaţa muncii. Potrivit unui studiu Eurofund, cele mai mari lipsuri sunt raportate în sectoarele producţiei şi construcţiilor, dar şi în cel al serviciilor, din Europa de Est, unde 39% dintre companiile din producţie şi 42% dintre companiile din construcţii indică lipsa forţei de muncă ca factor ce contribuie la limitarea activităţii. Acelaşi studiu arată că trei din patru companii europene au avut dificultăţi în a recruta lucrători potriviţi în 2019.

Care ar trebui să fie răspunsul la deficitul forţei de muncă

Jucătorii din industrie, factorii decizionali şi autorităţile încearcă să-şi dea seama care ar trebui să fie răspunsul la această schimbare demografică. Prima opţiune sunt şcolile profesionale şi universităţile care asigură flexibilitatea serviciilor de educaţie şi formare. Condiţiile tehnice îmbunătăţite pot pregăti studenţii şi cursanţii, îndrumându-i către locuri de muncă care aliniază nevoile unei companii în producţie cu abilităţile dobândite.

Ce pot face producătorii

Ce strategii pot urma companiile pentru a umple golurile pe care le au în prezent liniile lor de producţie? Dacă unele ţări nu pot atrage suficienţi lucrători calificaţi, răspunsul trebuie să fie păstrarea forţei de muncă existente. Mai mult ca oricând, companiile trebuie să-şi evalueze politicile şi cultura muncii pentru a-şi creşte atractivitatea ca angajatori. În plus, companiile trebuie să fie conştiente de faptul că salariul nu mai este factorul determinant pentru mulţi lucrători tineri. În schimb, aceştia sunt din ce în ce mai interesaţi de atractivitatea sarcinilor lor, de un program de lucru flexibil şi de îmbunătăţirea echilibrului dintre viaţa profesională şi cea personală.

În contextul unei tendinţe de accelerare digitală, împinsă de contextul social şi economic al pandemiei de COVID-19, producătorii trebuie, de asemenea, să investească în mod constant şi curajos în dezvoltarea şi extinderea noilor tehnologii. Majoritatea producătorilor îşi ajustează afacerea în noi moduri pentru a se dezvolta, deoarece produsele trebuie să ajungă pe piaţă mai rapid şi mai rentabil. Iar digitalizarea proceselor de fabricaţie favorizează automatizarea. Chiar şi automatizarea parţială poate atenua efectele schimbărilor demografice, poate creşte eficienţa şi fiabilitatea companiilor, permiţând în acelaşi timp producătorilor să continue să producă la capacitate maximă.

Lacunele urgente ale forţei de muncă pot fi completate prin automatizare colaborativă, deoarece coboţii pot fi livraţi în câteva săptămâni, îşi pot schimba poziţia şi rolul pe măsură ce apar lipsuri în linia de producţie. Automatizarea şi delegarea proceselor grele, repetitive, monotone şi posibil periculoase roboţilor colaborativi permite companiilor să ofere angajaţilor existenţi posibilitatea de a se dezvolta profesional, pentru a îndeplini activităţi mai valoroase şi mai satisfăcătoare, sporind în acelaşi timp atractivitatea locului de muncă.

Lipsa forţei de muncă calificate este o problemă complexă pe care trebuie să o depăşim. Efectele acesteia se răsfrâng asupra fiecărui aspect al societăţii şi, ca atare, trebuie abordată din unghiuri multiple, atât de factorii politici de decizie, cât şi de actorii din industrie. Prin acţiuni hotărâte, putem adapta industria şi putem încuraja dezvoltarea forţei de muncă, pentru a depăşi lipsa muncitorilor calificaţi.