Unul mirolăie, altul mârâie

La o distanţă de 1.000 de kilometri unul de altul şi în timp de doar câteva ore, liderul Rusiei şi, respectiv, preşedintele Statelor Unite au rostit câte un discurs destinat, primul, cetăţenilor Federaţiei Ruse, iar cel de-al doilea, lumii întregi. Mesajul lui Putin a fost mai degrabă destinat menţinerii unui grad de acceptabilitate în rândul ruşilor, iar discursul lui Biden a avut în primul rând rolul de a-i lansa acestuia campania electorală pentru un nou mandat la Casa Albă. În esenţă, primul a miorlăit, iar cel de-al doilea a mârâit.

Un discurs fluviu, de aproape două ore, în Sala Congreselor din Piaţa Roşie, în care miile de participanţi au fost aleşi şi puşi cu penseta. Şi de unde au lipsit pentru prima dată în istoria Rusiei delegaţi de peste hotare. Probabil pentru a nu se observa un adevăr jenant: sunt prea puţine state care îl încurajează şi îl susţin pe Putin în acest război. Dincolo, în centrul Varşoviei, într-o piaţa arhiplină, o lume cât se poate de diversă, pestriţă chiar, care a creat cumva imaginea că s-a grupat spontan pentru a auzi ce are de spus octogenarul preşedinte al Statelor Unite.

Vladimir Putin a citit un text, compus probabil de birocraţii de la Kremlin, dând asigurări, cu o voce egală, lipsită de stridenţe, rând pe rând, tuturor categoriilor socio-profesionale, că în Federaţia Rusă lucrurile merg bine, că totul este sub control, că sancţiunile aplicate Rusiei nu au prăbuşit economia ci, dimpotrivă, au întărit-o, că "operaţiunea militară specială" merge ca la carte şi că Rusia va câştiga în cele din urmă un război transformat prin retorica de la Kremlin într-o cruciadă a ortodoxiei împotriva decandenţei lumii occidentale. Am perceput acest discurs ca unul de tip lacrimogen, prin care liderul de la Kremlin s-a autocompătimit şi s-a autovictimizat. Două accente, doar două, au stârnit în realitate reacţii în plan internaţional. Primul, perceput ca o ameninţare, a fost că cu cât Federaţia Rusă este mai îngrădită de baze militare NATO, cu atât Rusia va "înainta în graniţele lor". Cea de-a doua s-a vrut o adevărată bombă politică, dar s-a fâsâit aproape instantaneu. Vladimir Putin a declarat că Rusia se retrage din acordul nuclear. Numai că respectivul acord nuclear nu mai avea drept semnatari decât Statele Unite şi devenise în esenţa lui lipsit de obiect. Dacă Putin a încercat să-şi creeze imaginea unui lider puternic, al unui stat aflat în plină forţă, ei bine atunci discursul său, departe de a fi fost inspirat, aduce mai degrabă cu un ultim cântec de lebădă.

Dincolo, Joe Biden, într-un discurs aparent liber - în realitate a citit de pe cele două promtere plasate în stânga şi în dreapta lui - a asigurat planeta că se află în fruntea celei mai mari coaliţii din istorie care, conform socotelilor sale, numără în prezent peste 50 de state. Conform lui Biden, Ucraina este invincibilă, deşi Kievul nu a primit nici cele mai mici asigurări că, într-un termen relativ scurt, ar putea beneficia de armamentul necesar pentru a rezista unui eventual atac dezlănţuit al armatei Federaţiei Ruse. În timp ce Vladimir Putin este ferm în a afirma că poate transforma oricând într-o ţintă rezonabilă orice spaţiu aparţinând NATO, de unde Ucraina este aprovizionată cu armament sau unde sunt instruiţi militari ai Kievului, Statele Unite nu vor cu niciun chip să treacă peste o aşa-numită linie roşie, trasată tot de Moscova. Ucraina, pentru a se putea apăra eficient, are nevoie de o aviaţie performantă şi de rachete cu rază lungă de acţiune, pentru că şi pentru Ucraina bazele militare precum şi vasele de război de unde sunt declanşate atacuri ar trebui să constituie tot ţinte rezonabile. Până când acest lucru nu va fi înţeles, ucrainenii rămân carne de tun. Iar Federaţia Rusă îşi dezvoltă şi îşi modernizează într-o veselie, aşa cum Putin a anunţat, uriaşul complex militar de care dispune.

Ce Dumnezeu poate să iasă, atunci când ni se servesc două personalităţi politice de primă mărime şi două discursuri care ar trebui să fie istorice, în condiţiile în care ei ne provoacă practic la un dialog al surzilor, în care unul mirolăie, iar altul mârâie?