Uşor din mahmureală lunecam

De unde mahmureala? Păi, cum de unde? De la beţia alegerilor. De mult nu s-a mai văzut atîta lume beată din apă chioară! Vorba lui Caragiale, toţi într-o egalitate! Liberalii sunt beţi de fericire că au învins... doar le-a spus-o chiar Preşedintele Iohannis: sunt cel mai mare partid din România. De ce o fi de laudă să fii cel mai mare partid este, pe undeva, un mister, dar cu durerea asta de cap, pe cap, nu e tocmai momentul potrivit să lămurim probleme atît de spinoase. Ciolacu şi ai lui sunt şi ei beţi de fericire... că de... au dreptul: au înfrînt la un scor pe care puţini combatanţi şi suporteri pesedişti îl mai sperau. Chiar dacă au pierdut la Bucureşti, au cîştigat "votul politic" şi au făcut faţă cu succes asaltului din ţară... mă rog, acolo unde au făcut. Cît despre alianţa USR-Plus, aici chiar sunt motive întemeiate de beţie: a treia forţă se mişcă cu aplomb pe teren, acreditată în două rînduri de alegeri, cu scoruri care îi promit să viseze realist la un viitor pas către guvernare. Preşedinte, premier, şefi de partide şi echipe de campanie... a mai rămas cineva care să nu fi împărtăşit starea de beţie după marea victorie? Nu prea. Nici măcar presa noastră, istoric şi tradiţional atît de "lucidă şi independentă", nu a putut scăpa de sindromul mahmurelii după efervescenţa entuziastă în care s-a scăldat zile la rînd, de dimineaţă pînă în crucea nopţii, relatînd fără odihnă rezultate presupuse, rezultate estimate, rezultate parţial parţiale şi parţial finale, bombe, răsturnări de situaţii, scandaluri şi contestaţii violente, miracole şi anti-miracole electorale, pe gustul fiecăruia. Paradoxal, dar nu atipic, am mai rămas doar noi, alegătorii... dar, aşa acum au stabilit politicienii noştri, de multă vreme, aceste alegeri nu sunt despre noi, ci despre ei. De altminteri, toate reacţiile de la închiderea urnelor şi pînă acum ilustrează cu asupra de măsură faptul că singura preocupare atît a cîştigătorilor-cîştigători, cît şi a cîştigătorilor-învinşi a fost să ne comunice cum se simt, ce regretă, ce nu regretă, ce au făcut sau ar fi vrut să facă şi eventual cu ce se vor îndeletnici ei de acum înainte. Peste tot un singur subiect: ei!

Per ansamblu, însă, noi alegătorii avem şansele cele mai mari să aluncăm cel mai repede afară din teritoriul ceţos al mahmurelii electorale. Nu de alta, dar pe noi vine prima dată să ne tragă de mînecă, de păr, de mînă sau de picioar, pîrdalnica asta de realitate care numai veselă nu este şi care, fie vorba între noi, după fiecare rînd de alegeri o ia din nou, nu după multă vreme, cum zice limba de lemn a sondajelor noastre... într-o direcţie greşită! Aşadar, ce se vede de aici din liziera mahmurelii electorale, în teritoriul nesigur al viitorului nostru politic? După ce am făcut bine ochii roată, pe mine m-a izbit relativa "încremenire în proiect" a peisajului. Ok, avem alte proporţii în care s-a împărţit plăcinta puterii locale, între partidele din România! Înseamnă asta că vom avea parte şi de altă politică la nivelul primăriilor şi al consiliilor judeţene, decît cea menită să umple buzunarele aleşilor şi ale găştilor arondate politic, de care a depins mai mult sau mai puţin direct materializarea mandatului noilor aleşi? Există cel mai mic indiciu că vom vedea primăriile dînd buzna în fondurile europene pentru modernizarea reală şi substanţială a localităţilor?

Pe ce ne putem baza speranţa că deşănţata sarabandă a îndatorării primăriilor şi a altor instituţii publice locale se va încheia sau măcar va da peste o stavilă solidă? Cînd va deveni modernizarea radicală a infrastructurilor critice din localităţile României prioritate absolută a mandatelor de primar? Cînd vom vedea alianţa naţională a primăriilor şi consiliilor locale declarînd public, la nivelul ţării, campania pentru igienizarea radicală a spaţiilor urbane, pentru oraşe şi localităţi curate, măcar în sensul condiţiilor minimale prescrise de normele legale ale igienei publice? Cine vrea să înţeleagă unde ne aflăm cu igiena locurilor publice este invitat, doar ca exemplu desigur, să viziteze singura parcare etajată din centrul capitalei europene Bucureşti, cea din spatele magazinului Unirea, o locaţie care fi trebuit de mult închisă de DSP pentru atentat grav la sănătatea publică, chiar şi dacă ar fi fost declarată în acte ca WC public!!! E prea în centru însă şi, de la primărie, nu a avut nimeni timp să o vadă timp de patru ani! Cine ştie, poate în mandatul abia inaugurat s-o găsi cineva! Cînd vom vedea, în loc de investiţii non stop în kilometri de borduri schimbate la fiecare şase luni, investiţii în spaţii publice inteligent-educative, în zone de sport şi refacere activă, în soluţii inteligente de rearanjare a marilor fluxuri de transport şi mobilitate intra-urbană? Se va gîndi cineva măcar din acest mandat la refacerea centurilor verzi şi de protecţie biologică a oraşelor şi localităţilor? Un proiect de cîteva mandate, este adevărat, dar de undeva trebuie început, nu? Dar cu sistematizarea localităţilor după macro proiecte urbane scoase la concurs şi elaborate de echipele cele mai bune de urbanişti şi arhitecţi de care dispune România, iar nu după puz-uri modificate la comandă de obscure comisii ale primăriilor pentru uzul diferiţilor "dezvoltatori" care au împînzit oraşele, Bucureştiul este din nou un exemplu năucitor, cu aberaţii urbanistice şi construcţii fără nici un dumnezeu, credeţi că se va ocupa cineva în aceşti patru ani care vin? Iar întrebările din această gamă pot continua aproape fără şfîrşit. Pentru că, realitatea deloc veselă şi liniştitoare care se vede dincolo de orizontul fiecărui ciclu de alegeri, locale şi generale deopotrivă, este una şi aceeaşi: agenda guvernării nu se întîlneşte decît rareori şi abia tangent cu agenda problemelor publice. Iar, unghiul de disociere nu dă deloc semne că ar vrea să devină ceva mai ascuţit. O ţine langa şi tinde ca prostul într-una către obtuz. Mă rog, din mahmureală putem să dăm o tură două şi prin cîmpul de optimism, dar vă anunţ că distracţia asta nu ţine niciodată prea mult, iar, de regulă, nu se termină niciodată prea bine!