V versus V

Meciul Vanghelie contra Videanu s-a desfăşurat cu stadionul gol, iar din cei trei arbitri regulamentari nu s-a prezentat pe teren decît unul! Rezultatul nu este o surpriză pentru nimeni: Videanu a cîştigat cu 1-0, golul victoriei fiind marcat încă înainte de începerea partidei. În ciuda sărăciei de entuziasm şi de suspans, evenimentul alegerii noului primar general al Bucureştilor este plin de semnificaţii.

Să notăm, înainte de orice, că un politician de "raftul doi", Adriean Videanu, în decurs de cîteva luni, a intrat în galeria primelor cinci personaje care contează cu adevărat în România. Videanu are un control mai mare asupra banilor şi a afacerilor derulate de primărie, decît are Tăriceanu asupra bugetului statului. Chiar dacă ordinul de mărime diferă, sumele au suficient de multe zerouri, nu doar pentru a face o nouă avere, ci şi pentru a "săpa fîntîni" de la care partidul şi fruntaşii săi se vor putea adăpa multă vreme cu "apa vie" a afacerilor locale. Acest Harry Potter al alianţei PD-PNL rămîne însă un învăţăcel la curtea "marelui vrajitor" de la Palatul Cotroceni. Nu el, ci Traian Băsescu este cel care a spus descîntecele, cel care a amestecat fiertura din care a băut noul ales, făcîndu-l invulnerabil la blestemele advesarului său, cel care a făcut şi a desfăcut ce era de făcut şi desfăcut pentru ca la Primăria Bucureştilor să se instaleze, în sfîrşit, "continuitatea". Cu alte cuvinte, pentru ca Traian Băsescu să poată simţi în continuare aproape cămaşa Bucureştilor, peste care şi-a tras între timp şi haina treburilor ţărişoarei noastre, România. În aceste condiţii, a fost absolut irelevant ce a spus şi ce a făcut Videanu pe la tot felul de talk-show-uri, dar un element merită totuşi consemnat. Gafa de trecut în toate manualele de marketing politic la capitolul: aşa să nu faceţi niciodată! Domnul Videanu ar avea un bun motiv să-şi explice lipsa de interes a bucureştenilor, pentru a-l vota, dacă se uită de două ori la panourile care au împînzit capitala, în care domnia sa, cu o faţă îngrijorată de entuziasmul concetăţenilor, încearcă să le domolească pornirile electorale, într-un gest care vorbeşte de la sine: "hoo nebunilor, că nu dau turcii, nu daţi buzna aşa!" Pentru acest panou, agenţia care i-a luat un car de bani să-i facă publicitatea ar putea fi suspectată de cooperare cu adversarul, ori de un cras neprofesionalism! Din punct de vedere politic, abia acum domnul Videanu are la dispoziţie uneltele pentru a-şi construi o carieră! Cîştigătorul nu este însă Alianţa, ci Partidul Democrat, pentru ale cărui interese va lucra zi şi noapte, neobosit, domnul Videanu, vorba lui Trahanache: "pentru că de la partidul întreg atîrnă binele ţării şi de la binele ţării atîrnă binele nostru...", adică al lor!

Cea mai mare neghiobie care s-a spus pe seama celuilalt competitor este că nu ar fi vrut să cîştige, or că partidul său l-a folosit ca pe o simplă marionetă într-un joc fără miză. Eroare stimabililor! Una din cele mai importante bătălii politice din istoria PSD s-a consumat cu ocazia acestor alegeri. Pentru partidul-stat ele consemnează înfrîngerea pe toate fronturile. PSD a fost redus la dimensiunea propriei neputinţe, a orgoliilor nemăsurate care îi opun pe liderii diferitelor facţiuni şi a incapacităţii de comunicare cu electoratul care are ochi de văzut şi urechi de auzit. Cupa amară a înfrîngerii abia acum va trebui băută pînă la ultima picătură. O victorie ar fi fost colacul de salvare pentru mulţi dintre cei care-şi vor vedea acum corăbiile, bărcile şi iahturile ducîndu-se pe fundul apelor învolburate ale competiţiei pentru supravieţuire. O victorie ar fi fost semnalul resurecţiei. Multe lucruri s-ar fi schimbat radical în bine pentru PSD, dacă Vanghelie ar fi reuşit să se plimbe pe culoarele Primăriei, uitîndu-se încîntat la proaspăt achiziţionata sa diplomă universitară şi încercînd fără succes să conjuge perversul verb a fi, la timpul prezent, diateza activă! Dar, n-a fost să fie! Pentru Vanghelie, pierderea nu este prea mare, dacă nu punem la socoteală bănuţii pe care a trebuit să-i scoată din buzunar pentru a-şi face campania. El se va întoarce la primăria sectorului său favorit, de unde va încerca să-şi compenseze cu vîrf şi îndesat cheltuielile aventurii politice în care s-a lansat. Suflarea necruţătoare a Videanului îi va fi în spate, dar se mai găseşte pe ici pe colo, prin orice poveste, ba un pieptăne pe care să-l arunci urmăritorului, ba un văl, ba una, ba alta, pînă o trece primejdia cea rea! Vanghelie ar putea avea, desigur, şi pretenţii politice mai serioase. Dacă logica şi politica ar face vreodată casă bună, mai ales la PSD, proaspăt învinsul candidat ar fi îndreptăţit să preia conducerea organizaţiei de Bucureşti. Spre deosebire de mulţi alţi "lideri de laborator" din PSD, omul poate să-şi arate rănile de pe cîmpul de bătălie pe care, chiar dacă învins, l-a părăsit cu capul sus. Are merite şi a făcut serioase sacrificii pentru Partid! Presupunînd că gramatica limbii române va rămîne un veşnic mister pentru el, a făcut dovada că gramatica politicii de cartier, cu tot cu componenta "economică", o stăpîneşte la perfecţie. Iar de la cartier la capitală, nu e decît un pas. Sub conducerea lui Vanghelie, liderul local PSD, Vanghelie candidatul la viitoarele alegeri ar avea mai multe şanse, decît sub oblăduirea personajelor ne-sărate care i-au "ocrotit" pînă acum cariera.

Meciul Vanghelie versus Videanu s-a terminat şi fiecare din combatanţi pare a avea mai mult de cîştigat. De pierdut, ca de obicei, pierde politica din România şi pe cale de consecinţă veşnic turmentatul nostru cetăţean.