VA REUŞI BEN BERNANKE SĂ REPARE SISTEMUL FINANCIAR MOŞTENIT DE LA BEN BERNANKE? Transparenţa terorizează sistemul bancar american

Optimismul verii pare tot mai greu de susţinut pe pieţele financiare internaţionale. Nici măcar reconfirmarea lui Ben Bernanke în fruntea băncii centrale americane nu a reuşit să schimbe semnificativ sentimentul inves­titorilor.

Este şi greu, în condiţiile în care numărul falimentelor bancare din Statele Unite a ajuns la 84, iar FDIC (Federal Deposit Insurance Corporation) şi-a mărit lista băncilor cu probleme la 416, conform raportului pentru trimestrul al doilea din 2009. După cum scrie Reuters, sistemul bancar american a înregistrat o pierdere agregată de 3,7 miliarde dolari, după un profit de 7,6 miliarde în primul trimestru, iar fondul de garantare a depozitelor a scăzut cu circa 20%.

Unde sunt bursele acum? În stratosferă! Pe baza raportărilor a 97% dintre companiile incluse în S&P 500, indicatorul PER a depăşit pragul de 127 la sfârşitul primului semestru (vezi grafic). Media indicatorilor PER trimestriali din perioada 1937 - 2008 este 15,98. Una dintre cele două componente, preţul acţiunilor sau profiturile, trebuie să se "ajusteze" în această toamnă. Care scenariu este mai probabil? Prăbuşirea indicelui S&P 500 sau creşterea vertiginoasă a veniturilor companiilor?

În aceste condiţii, nu este de mirare că Jan Hatzius, economistul-şef pentru Statele Unite de la Goldman Sachs, a declarat pentru Bloomberg Radio că bilanţul Fed-ului poate creşte până la 4 trilioane de dolari pentru a susţine redresarea economică.

Pe lângă faptul că raportează ştirile financiare şi oferă date de piaţă prin intermediul terminalelor sale, Bloomberg a încercat să contribuie şi la creşterea transparenţei programelor Federal Reserve de susţinere a sectorului bancar.

După ce i-a fost refuzat accesul la statisticile privind numele băncilor care au beneficiat de aceste programe şi calitatea garanţiilor acceptate de către Fed, compania Bloomberg LP a chemat banca centrală a Statelor Unite în instanţă, iar judecătorul Loretta Preska i-a dat câştig de cauză în cursul săptămânii trecute (n.a. cazul Bloomberg LP v. Board of Governors of the Federal Reserve System, 08-CV-9595, U.S. District Court, Southern District of New York). Verdictul impunea Fed-ului să publice documentele relevante până la sfârşitul lunii august.

Ce a făcut Federal Reserve? Deoarece nu a dorit, probabil, să strice bucuria şefului său (n.a. reconfirmat în funcţie exact în aceeaşi zi de 25 august 2009), Fed-ul a tăcut, iar a doua zi a cerut amânarea termenului final de publicare a documentelor, în scopul prezentării cazului şi în faţa Curţii de Apel din New York. Campioană a transparenţei declarative, cea mai puternică bancă centrală a lumii îşi arată aici adevărata faţă.

Cererea de amânare a fost însoţită şi de o declaraţie din partea Clearing House Association, cea mai veche asociaţie bancară din SUA, care include, în prezent, ABN Amro, Bank Of America, The Bank Of New York, Deutsche Bank, HSBC, JP Morgan Chase, US Bank şi Wells Fargo.

"Experienţa industriei bancare a arătat că atunci când clienţii şi investitorii aud zvonuri negative despre o bancă, apar inevitabil şi consecinţele negative", se arată în documentul de la Clearing House Association. Investitorii involuntari (n.a. aşa sunt numiţi contribuabili americani de către Bloomberg) chiar nu mai au drepturi deloc, mai ales că transparenţa este cea care poate să contribuie cel mai mult la înăbuşirea zvonurilor?

După ce mai arată că informaţiile cerute Fed-ului nu doar vor stigmatiza băncile ci ameninţă chiar viabilitatea acestora, documentul de la Clearing House Association se încheie cu o frază demnă de "Blazing Saddles", celebra comedie regizată de Mel Brooks: "Cu respect considerăm că aceasta este o informaţie pe care toată lumea o consideră potenţial dezastruoasă".

În filmul din 1974, şeriful de culoare din Rock Ridge este ameninţat cu armele de cetăţeni la sosirea în oraş. Confruntat cu o situaţie aparent fără ieşire, şeriful îşi pune pistolul la tâmplă şi ameninţă că "dacă cineva face vreo mişcare, negrul o încasează". După ce toată lumea aruncă armele iar şeriful scapă de furia mulţimii, acesta afişează un zâmbet ironic în faţa camerei şi se autofelicită: "eşti aşa de talentat, iar ei sunt aşa de proşti".

Îşi va schimba Bernanke opinia despre transparenţă în noul său mandat? Greu de crezut, având în vedere că semnalele clare de redresare economică sunt încă invizibile, iar independenţa Fed-ului pare să fie folosită tot mai mult pentru plasarea băncii centrale americane deasupra legii.

Reconfirmarea lui Ben Bernanke la conducerea Federal Reserve, deşi a fost salutată unanim de celelalte bănci centrale, are şi o serie de critici importanţi, dar opiniile acestora vor fi trecute cu vederea.

Stephen Roach, preşedintele Morgan Stanley Asia, îşi prezintă "cazul împotriva lui Bernanke" în Financial Times. Roach crede că preşedintele Federal Reserve este asemenea unui doctor vinovat de malpraxis, dar care este lăudat pentru inventarea unui medicament miraculos. Lui Ben Bernanke i-au lipsit "intuiţia şi curajul pentru a rezista celor mai nesăbuite tendinţe din era excesului", după cum scrie preşedintele Morgan Stanley Asia.

Reacţiile bancherilor centrali în faţa crizei financiare arată de ce "lumea are nevoie de bancheri centrali care evită problemele, nu de cei care se specializează în limitarea pierderilor după criză", după spune Roach. El consideră că acesta este un motiv suficient pentru ca Bernanke să nu fie confirmat pentru un nou mandat în fruntea Federal Reserve.

Ambrose Evans-Pritchard îl compară pe Bernanke, într-un articol din cotidianul The Telegraph, cu un pompier eroic, care a salvat lumea de un incendiu devastator la a cărui aprindere a contribuit el însuşi. Evans-Pritchard consideră că Ben Bernanke a fost arhitectul intelectual al politicilor promovate de Alan Greenspan, fiind ales guvernator al Fed-ului tocmai pentru a oferi susţinere academică opiniei fostului preşedinte al Federal Reserve, conform căreia preţul activelor financiare nu trebuie să influenţeze politica monetară.

Aceeaşi atitudine critică faţă de decizia preşedintelui Obama o manifestă şi David Rosenberg, economist şef la Gluskin Sheff: "Nu înţeleg cum este posibil ca acelaşi bancher central, care pe parcursul unei decade a asistat la două masive bule speculative şi la explozia lor, poate fi văzut ca o forţă pozitivă pentru pieţe".

Vor încerca şi alte bănci centrale majore să utilizeze argumentul independenţei ca armă împotriva criticilor, după exemplul Federal Reserve? Groaza indusă autorităţilor guvernamentale la nivel mondial de actuala criză economică va permite, probabil, băncilor centrale să aleagă singure de care parte a legii se vor situa, în funcţie de circumstanţe.

Alegerea acestei căi nu va determina, însă, şi ieşirea uşoară din actuala situaţie economică. Parafrazându-l pe Miron Costin, putem spune că "nu sunt vremile supt cârma băncilor centrale, ci bietele bănci centrale supt vremi". Va fi prea târziu atunci când şi "infailibilele" instituţii monetare vor accepta adevărul acelei cugetări?