Valori de avangardă

Auzit-aţi de Binoche et Giquello? Dacă nu aţi auzit, cu siguranţă aţi citit. Aţi citit chiar aici, în acest colţ, la această rubrică, când tratam centenarul naşterii lui Cioran şi mai ales licitaţia de la Paris în care se vindeau documente de început şi manuscrisele lui de tinereţe, primele sale cărţi, totul legat de România şi prea puţin sau deloc de Franţa, unde s-au vândut. Binoche et Giquello este casa pariziană de licitaţii specializate care a organizat vânzarea Cioran în care tot felul de patrioţi români s-au luptat pentru o bucăţică, reuşind doar să îi ridice preţul mult mai pragmaticului George Brăiloiu, care a luat totul, dar la de patru ori estimarea, şi a donat Academiei Române aceste hârtii esenţiale pentru demnitatea şi istoria gândirii româneşti. Fiind singurii care au aruncat un ochi şi în catalogul licitaţiei, am descoperit un univers la îndemână, tot felul de minunăţii de-ale marilor nume ale suprarealismului, la loc de cinste fiind acest fenomen pe care nu îl înţelegem şi-l demonetizăm de câte ori îl prindem prin ograda noastră, avangarda românească. Cu vreo două săptămâni în urmă, firma cu nume de cuplu de detectivi poznaşi din filme cu succes prin anii '70, Binoche et Giquello, a avut două seri succesive de vânzări în care abundă nume ca Gherasim Luca, Victor Brauner, Ilarie Voronca, Jules Perahim, egali în drepturi de posteritate cu alţi prezenţi, Apollinaire, Aragon, Andre Breton, Giorgio de Chirico, Jean Cocteau, Dali, Marcel Duchamp, Paul Eluard, Max Ernst, Man Ray, Miro, Mucha.

S-au vândut multe cărţi şi publicaţii pentru că avangarda are această trăsătură mediatică, savoarea publicaţiilor aparte, făcute dintr-o nebunie de grup, ca o rupere de zăgazuri, de o genialitate vecină cu inocenţa copilăriei. O colecţie de excepţie a revis-tei "Alge", celebra "revistă de artă modernă" din perioada 1930-1931, primele 7 numere, adică prima serie completă, s-a vândut cu 21 de mii de euro. Publicaţia are un colectiv redacţional conform definiţiei avangardei româ-neşti - Baranga, Perahim, Gherasim Luca, Paul Păun - cu ilustraţii de Perahim, atunci Saul, mai târziu Jules, şi Mattis-Teutsch. Fiecare literă, ca să nu mai vorbim de desene, este istorică. Chiar şi afişul pentru numărul 6 al revistei "Alge", singurul cunoscut, realizat de Perahim, a fost vândut cu aproape o mie de euro. După care s-a luat, cu 15 mii de euro, celebra revistă cu nume de penis, dar cu ă la final, nu cu a, cum se tot spune. Deşi în franceză se traduce prin bite, noi ar trebui să spunem sau chiar să scriem bip, când pronunţăm numele acestei reviste autodeclarată " de bip modernă". A fost scoasă, revista respectivă, la 1 octombrie 1931, de grupul de la "Alge", la finalul primei serii, cea vândută cu două poziţii mai devreme cu 21 de mii de euro. A fost un singur număr, după care s-a lăsat cu arestări. Cât despre tiraj, aflăm că "Azi, 1 octombrie 1931, s-au scos treisprezece bip", cu e la final, că e vorba de plural. Cu delicateţea recunoscută, francezii menţionează că este o revistă erotică, cu texte erotice. Piesa provine, ca multe altele, din colecţia Saşa Pană, din care se pare că s-au rătăcit piese şi pe la licitaţiile din România, unde au fost primite cu preţuri mici şi interes modest. Licitatatorul francez ţine să menţioneze că această revistă mitică este de negăsit, nu se află în nicio bibliotecă şi sunt cunoscute doar două exemplare, unul fiind cel din vânzare.

O altă revistă extrem de rară, de avangardă şi din care a apărut doar un număr se numeşte "Muci", şi a văzut lumina zilei acum 80 de ani. Autori sunt aceiaşi Baranga, Perahim, Gherasim Luca, Paul Păun. Ca să nu piardă ceva din savoarea realizării, cumpărătorul a primit o traducere integrală în franceză a celor scrise în paginile sale nemuritoare care au avut şansa să fie citite, printre primii, de Poliţie sau Siguranţă. Şi erau oameni citiţi, pe atunci, în aceste servicii prestate de stat publicului votant. Deşi mai mult greţoasă decât erotică, revista s-a dat cu 7 mii de euro.

Oferta Binoche et Giquello din 5 şi 6 aprilie are o parte serioasă de Gherasim Luca, cam aşa, dar ceva mai puţin decât avea Cioran în vânzarea de anul trecut. De la început, organizatorii ne anunţă că "toate lucrările care ţin de Gherasim Luca şi de Suprarealismul din România au fost prezentate în 2009 la muzeul Kunsthal din Rotterdam, în expoziţia Suprarealismul în România, 1928-1947".

Absolut încântător sună eticheta uneia dintre oferte: portretul lui Gherasim Luca de Jules Perahim, reunind numele şi destinul a doi monştri sacri ai avangardei artistice mondiale, plecaţi din România, unde gândirea îndrăzneaţă, fără zăgazuri interioare, era la ea acasă. Realizat acum 80 de ani, în 1932, portretul în ulei pe carton pare a fi singurul portret realizat de pictorul dispărut în anii 2000. Interesant este că Perahim a publicat un portret gravat al lui Gherasim Luca în numărul al doilea al revis-tei "Alge". Pictura, vândută cu 22 de mii de euro, este numită, fără rezerve, "operă-far" a avangardei române, vine dintr-o perioadă cu puţine lucrări de Perahim, răzvrătitul, iar acesta a aparţinut lui Freddy Goldstein. În exclusivitate pentru cititorii noştri, patronul de la ziarul "BURSA" susţine că nu a avut niciodată pseudonimul Freddy, ci doar cel mult mai cunoscut, aproape mitic şi el, cu siguranţă nepreţuit, de MAKE.

Tot din colecţia Saşa Pană au fost scoase şi prezentate în licitaţie multe obiecte şi documente ce ar fi stat cu mândrie în vreun muzeu "dâmboviţean" al avangardei româneşti, care, la Paris, au rămas neadjudecte. Ceva sub 800 de euro se cereau pe o fotografie originală, cu săruri de argint, de prin anii '40, reprezentându-l pe Gellu Naum, o prezenţă dragă, până de curând printre noi, în anii de tranziţie desfăşurată parcă după o idee nebună de avangardă ciudată. Fotografia a fost realizată de Teodor Brauner, unul dintre fraţii lui Victor Brauner, care a învăţat această artă şi meşteşug de la Aurel Bauh, singurul foto-graf modernist din România acelor vremuri.

Şi câte şi mai câte minunăţii în această licitaţie pariziană. Simpla lectură a catalogului îţi dă o imagine profundă a ceea ce a însemnat avangarda românească pentru istoria universală a artei şi gândirii avansate. Acesta este un atu al românilor pe care ar fi foarte înţelept, aproape normal, să îl jucăm inteligent. Dar, în loc să alăturăm corului general de apreciere a acestor mari predecesori, ne întrecem în demonetizarea lor, în atragerea într-o atmosferă care nu naşte strălucire. Nume ca Mattis-Teutsch, Brauner, Iancu, apar sub infernale subproducţii care nici numele de falsuri nu îl merită, dar se vând în licitaţii, la preţuri infime faţă de adevăratele creaţii ale acestor uriaşi vizionari şi creatori. În acest timp, întreprinderi îndrăzneţe precum cea a galeriei Colors Art, acum pe internet, care propune şcoală de Paris adevărată, par sortite eşecului dacă nu ne vom racorda direct la valorile adevărate, occidentale, aşa cum au făcut şi ei, Brauner, Herold, Janco, Brâncuşi, Gherasim Luca, Ilarie Voronca şi alţii ca ei.