Valurile datoriilor din ultimii 50 de ani au creat condiţiile pentru furtuna perfectă

Au fost patru valuri ale datoriilor în ultimii 50 de ani, conform unui studiu recent al Băncii Mondiale, iar trei dintre acestea s-au încheiat prin crize puternice pentru economiile emergente.

În lucrarea cu titlul "Valurile globale ale datoriilor: Cauze şi consecinţe" se arată că valoarea datoriilor acumulate în cele patru valuri a ajuns, la nivel global, până la circa 230% din PIB la sfârşitul anului 2018, în condiţiile în care datoriile guvernamentale cumulate au depăşit 82% din PIB, iar datoriile sectorului privat au fost de aproape 145% (vezi graficul 1).

Primul val al acumulării datoriilor a început în 1970 şi a fost urmat de valul pornit în 1990. Pentru al treilea val, care a început în 2002, timpul de "aşteptare" s-a redus cu aproape jumătate, iar perioada s-a comprimat din nou până la al patrulea val, care a început în 2010. Această evoluţie arată că "randamentul" datoriilor a înregistrat o degradare accelerată.

Creşterea datoriilor a fost deosebit de puternică în special la nivelul economiilor emergente şi a condus la atingerea unui nou record în 2018, echivalentul a circa 55 de trilioane de dolari, respectiv 165% din PIB-ul cumulat al acestor economii (vezi graficul 2).

Avansul de la nivelul economiilor emergente a fost determinat de dinamica extraordinară a datoriilor private din economiile emergente, care au depăşit 116% din PIB în 2018, după o creştere de peste trei ori faţă de 1990.

După cum se arată în raportul Băncii Mondiale, primul val s-a încheiat prin criza datoriilor din America Latină din anii "80, al doilea prin criza financiară din Asia din anii "90, iar al treilea prin criza financiară globală din 2007 - 2009.

O consecinţă importantă a creşterii accelerate a datoriilor, mai ales când are loc atât la nivelul sectorului public, cât şi a celui privat, este aceea că "urmează declinuri prelungite ale veniturilor per capita şi investiţiilor după declanşarea crizei".

Autorii raportului subliniază că "economiile emergente şi în curs de dezvoltare sunt mult mai vulnerabile în prezent în comparaţie cu ultima criză", deoarece "75% dintre ele au deficite bugetare, datoriile în valută ale companiilor sunt mult mai mari, iar deficitele externe sunt de patru ori mai mari decât cele din 2007".

Într-un tabel al crizelor financiare din studiul Băncii Mondiale, România apare cu o criză bancară sistemică (1998), o criză valutară (1996) şi o criză a datoriilor suverane (1982).

Numele ţării noastre mai este amintit într-o secţiune dedicată crizei financiare globale, unde se arată că a suferit o contracţie economică severă, alături de Bulgaria, Croaţia, şi Ucraina. "Bulgaria, Croaţia şi România au mai fost expuse şi unor puternice dezechilibre valutare şi de maturitate la nivelul sectorului bancar", după cum mai scriu economiştii Băncii Mondiale, iar "Letonia, Ungaria şi România au adoptat programele FMI în faţa presiunilor fiscale şi valutare".

Despre costul datoriilor acumulate, analiştii Băncii Mondiale subliniază că dobânda nu este decât "cel mai simplu etalon de evaluare a oportunităţii împrumuturilor".

Costuri mult mai importante pot apărea în urma creşterii riscului de refinanţare, la fel cum un volum ridicat al datoriilor "poate limita dimensiunea şi eficienţa programelor de stimulare fiscală în cazul unui declin economic". Un alt cost deosebit de important al datoriilor ridicate îl reprezintă şi limitarea creşterii economice pe termen lung, în condiţiile subminării investiţiilor private care pot conduce la creşterea productivităţii.

Banca Mondială a justificat publicarea studiului prin faptul că "viteza, dimensiunea şi extinderea datoriilor de la nivelul economiilor emergente reprezintă motive de îngrijorare în ceea ce priveşte consecinţele pentru stabilitatea macroeconomică şi financiară".

Studiul celor patru valuri de acumulare a datoriilor din ultimele cinci decenii include şi o serie de avertismente, în special pentru autorităţile monetare şi fiscale din economiile emergente, însă acestea vor fi, din păcate, ignorate, deoarece tocmai organizaţii precum Banca Mondială sau Fondul Monetar Internaţional, sunt gata să acorde "asistenţă", chiar dacă politicile economice au fost iresponsabile.

"Majoritatea economiilor emergente care s-au confrunta cu crize în perioa-da de acumulare a datoriilor au recurs la o combinaţie de politici macroeconomice nesustenabile şi au fost caracterizate de slăbiciuni structurale şi instituţionale", se arată în analiza Băncii Mondiale, unde se mai subliniază că "acumularea datoriilor a finanţat adesea strategii de substituire a importurilor, economii cu grad redus de diversificare şi ineficienţe sectoriale".

În plus, "aceste economii au mai prezentat deficienţe severe şi la nivelul politicilor fiscale şi monetare", reprezentate, printre altele, de "colectare slabă a veniturilor bugetare, evaziune fiscală pe scară largă, indexarea pensiilor şi salariilor din sectorul public, finanţarea monetară a deficitelor fiscale, precum şi utilizarea substanţială a subvenţiilor pentru alimente şi energie".

Din nefericire, prea multe dintre elementele de vulnerabilitate s-au regăsit şi încă se regăsesc la nivelul economiei noastre, care este condamnată să "beneficieze" din plin şi de criza care va marca sfârşitul celui de-al patrulea val al datoriilor.