Varianta ardelenească de Facebook

Acolo unde tehnologia de azi nu dă randament, ar trebui să apelăm la instrumente verificate. Tulnicul, un mijloc eficient de comunicare, util în Piaţa Victoriei sau oriunde este nevoie de a transmite mesaje grele.

Tulnicul a fost dintotdeanua un mesager eficient al activităţilor sociale prin care fiinţa comunitatea. În trecut, în fiecare casă exista cel puţin un tulnic, la care ştia să cânte fiecare membru al familiei. Tulnicul dădea semnalul de strângere a "ficiorilor" la oaste, tot el vestea pericolele iminente, dar şi întâlnirile dintre tinerele moaţe şi alesul inimii. Şi tot tulnicul era acela care anunţa plecarea la biserică de Înviere.

Avram Iancu însuşi îşi chema ostaşii în glas de tulnic. Astăzi, cântecul îl mai ştiu doar femeile. Bărbaţii au plecat, cum a fost pe vremuri, la război, şi femeia a rămas acasă cu tulnicul cântând a dor şi jale. Tulnicăresele au devenit "tezaur uman viu", titulatură dată de UNESCO. Se pare că şi meşterii, precum şi lemnul din care este modelat, "fulgerişul", se găsesc tot mai greu.

O istorie cu cântec pentru un instrument pe cale de dispariţie în lumea satului românesc. Alături de buciumul din Moldova, tulnicul este un simbol european şi unul din instrumentele care leagă comunităţile locale prin cântece ancestrale.

Un Impresionant tulnic, decorat cu motive solare, Ţara Moţilor, cca. 1930, anunţă apropiata Licitaţie de Valori Tradiţionale, inclusiv o colecţie de icoane Post-Brâncoveneşti din data de 17 aprilie. Preţul de la care pleacă în licitaţie este de 150 de euro.(C)