VIDEO - FLORIN DĂNESCU, ARB: "Abordarea legislativă a presat băncile, ca un pat al lui Procust"

Reporter: Sunteţi în acest proiect de şase ani, de când s-a înfiinţat CSALB. Cum vedeţi utilitatea acestui Centru pentru sistemul bancar?

Florin Dănescu: Încrederea care trebuia rezolvată între clienţi şi bănci, la vremea respectivă, a reclamat o astfel de abordare şi mă bucur că a fost o abordare europeană încă de la început. Treptat, CSALB şi-a crescut foarte mult cifrele de performanţă, încrederea a crescut foarte mult, băncile s-au apropiat foarte tare de acest mecanism, sunt mult mai deschise, clienţii noştri au înţeles că aceasta este o întreprindere serioasă, independentă şi echilibrată.

Reporter: Domnule Stoica, sunteţi unul dintre cei trei conciliatori CSALB care au depăşit recent cifra de 200 de negocieri intermediate între consumatori şi bănci. Din punctul de vedere al consumatorilor cum a fost privită concilierea la începutul CSALB?

Septimiu Stoica: În construirea şi funcţionarea CSALB se intersectează mai multe paliere. Unul dintre ele este cel "forat" mai demult, de origine anglo-saxonă, în care neînţelegerile dintre părţi nu mai sunt rezolvate în justiţia tradiţională. În instanţa clasică avem timp lung de rezolvare, costuri, o incertitudine asupra rezultatului, există un singur învingător şi un învins. Vorbim de un anumit hazard asumat, şi mai ales de o traumă. Şi atunci, s-a fructificat o idee mai veche: să faci părţile să se înţeleagă. Pe româneşte spus: să se împace! Este vorba despre un alt model cultural care prinde mai greu în partea aceasta a Europei în care oamenii, entităţile, vor totul sau nimic. Vor să triumfe şi chiar să-şi umilească adversarul. Al doilea palier a venit pe baza abordărilor Uniunii Europene care şi-a propus, între altele, să apere, să ajute cetăţenii obişnuiţi, consumatorii de servicii financiare.

Reporter: Deci aţi văzut din faşă acest proiect. Dacă ar fi să faceţi o comparaţie între anul 2021 şi alţi ani de funcţionare ai Centrului, ce a fost în plus?

Septimiu Stoica: Băncile au parcurs un drum exponenţial în această scurtă perioadă de timp. Dacă la consumatori e mai greu să vezi progresul, pentru că nu sunt aceeaşi oameni angrenaţi în disputele care trebuie rezolvate, băncile sunt actori permanenţi ai acestui proces şi au parcurs etape frumoase de dezvoltare. La început a fost un episod de negare, ca în mecanismele de apărare psihologice în care dacă nu îţi convine ceva, îl negi. Am avut o rezistenţă tacită, nu mărturisită. Acum nu doar că sunt câştigate de ideea concilierii ca atare, dar au depăşit şi crisparea aceea legalistă. Cea în care băncile spuneau că tot ceea ce fac este legal şi corect. Acum şi-au dat seama că nu aceasta este miza, ci o bună relaţie cu clienţii lor, prin optimizarea contractelor pe parcursul activităţii de creditare.

Reporter: Domnul Dănescu, ce provocări a avut anul 2021 pentru sistemul bancar?

Florin Dănescu: Industria bancară a fost, probabil, singura industrie care a oferit şi nu a cerut nimic, comparativ cu alte industrii. Noi, băncile, venim după o perioadă în societatea românească în care abordarea legislativă a fost extrem de densă şi nu de puţine ori adversă unei economii de piaţă şi asta a făcut ca băncile să se închisteze, să aibă o abordare instinctivă de protecţie. Când ai o presiune financiară şi nu te poţi descurca, te aştepţi ca şi contractul din trecut să se modifice în acord cu realitatea ta. De aceea, pur şi simplu, trebuie o abordare individuală, situaţie cu situaţie. Pe de altă parte, abordarea legislativă a fost cea care a presat băncile spunând, ca un pat al lui Procust, cum să se rezolve problemele pentru întreaga societate. Abordarea este nefuncţională pentru orice economie de piaţă.

Reporter: Care ar fi sfaturile dumneavoastră pentru consumatori? Cum ar trebui să abordeze îndatorarea pe termen lung?

Florin Dănescu: Este nevoie de cunoaştere şi de educaţie financiară. Şi o spun cu respect, pentru că fiecare are profesia lui. Există teoria asimetriei informaţionale şi percepţia societăţii că cei care deţin mai multă informaţie au o putere injustă faţă de ceilalţi. Dar informaţia stă la dispoziţia noastră, fiecare trebuie să o procurăm şi să o înţelegem. În 50 de ani de comunism toate lucrurile ţi se serveau, nu trebuia să pui sub semnul întrebării nimic din ce se întâmplă în jurul tău, nici nu aveai voie. Astăzi trebuie să te informezi, să te autoeduci. Există abordarea long life learning, în care toată viaţa trebuie să învăţăm, să ne mutăm comportamentele. Revenind la contractele din domeniul financiar-bancar, trebuie să înţelegem acest lucru: că achiziţia unei case este un contract pe viaţă. Şi socoteala trebuie făcută cu mare atenţie. În situaţia de astăzi cu inflaţia: o inflaţie neaşteptată, un război lângă noi, cine s-ar fi putut aştepta la aşa ceva? Aceste evenimente te fac să împarţi la doi când iei o decizie. Te gândeşti că veniturile tale de astăzi s-ar putea să nu mai crească, s-ar putea chiar să scadă, s-ar putea ca preţurile să crească foarte mult, şi când vrei să achiziţionezi un produs sau un serviciu pe termen lung, să iei în calcul aceste lucruri. Să fii nu neapărat pesimist, ci precaut. Dacă ai economisi, trebuie să aştepţi până la 70 de ani ca să-ţi cumperi o casă. A-ţi cumpăra acea casă la 30 de ani, are un cost. Este achiziţionarea unui bun poziţionat în viitor, mai devreme, dar asta înseamnă şi renunţarea la alte consumuri viitoare. Adică veniturile tale vor fi mai mici în viitor pentru că va trebui să plăteşti ratele.

Reporter: Domnule Stoica, ce aţi observat în negocierile pe care le-aţi avut cu consumatorii şi băncile? Care este cauza reală a problemelor?

Septimiu Stoica: Relaţiile acestea contractuale, în general cele de creditare, trebuie înţelese mai profund, trebuie depăşite prejudecăţile. Încerc să le explic consumatorilor şi paradigma economică în care funcţionează banca. Faptul că acesta este modus vivendi pentru ea: să dea bani cu împrumut şi să şi-i recupereze. Cât despre consumatori, trebuie să existe înţelegerea faptului că tu din viitor te ajuţi pe tine din prezent! Mai trebuie învinsă şi o prejudecată culturală rămasă la noi, cu privire la rolul nefast al compromisului. Aud nu ştiu câţi oameni că ei sunt oameni dintr-o bucată, ei nu fac compromisuri. Dimpotrivă, viaţa este făcută numai din compromisuri, trebuie să ne însuşim această tehnică! Când mergi pe stradă şi în aglomeraţie înaintezi mai greu din cauza unui om din faţa ta sau chiar îl atingi, faptul că din asta nu izbucneşte un război între noi, este un compromis pe care îl facem!

Reporter: În acest sens, ce sfaturi aţi avea pentru consumatori? Ce atitudini trebuie evitate ca să aibă mai mult succes în negociere?

Septimiu Stoica: Să nu se încarce de prejudecăţi, în primul rând. A faptului că ei sunt în poziţia de victime ale unei economii sălbatice. Nu mai trăim în paradigma asta de acum 200 de ani cu societatea capitalistă devoratoare şi aşa mai departe. Este o societate cu regulile sale şi este cea mai bună dintre societăţile posibile, aşa cum spunea Winston Churchill, pentru că nu există alta mai bună. În negociere nu trebuie să urmăreşti o politică de totul sau nimic! Negocierea înseamnă cedări de ambele părţi. Eu încerc să insuflu părţilor aflate în negociere că nu mai avem echipa A care joacă împotriva echipei B. Ci avem o singură echipă care lucrează cu un obiectiv comun, acela de a găsi o soluţie.

Reporter: Consumatorii aşteaptă siguranţă, mai ales în perioada aceasta de război şi de panică. Avem nevoie de o ancoră de care să ne ţinem bine...

Florin Dănescu: Întreaga societate, cu instrumentele sale de decizie, de protecţie, de economie de piaţă, trebuie să conlucreze la mecanismul siguranţei. Uităm în dialogul nostru că băncile oferă siguranţă nu doar clienţilor debitori care iau credite, ci şi celor care au depozite şi economisesc o viaţă întreagă. Peste 10 milioane de clienţi au depozite. O bancă funcţionează cu 90% resurse atrase de la deponenţi. Iată, 10 milioane de deponenţi cărora în România le oferim siguranţă. Nu au fost semne de întrebare, nu au fost emoţii şi nici nu vor fi! Pe partea cealaltă sunt 1 milion şi 200 de mii de debitori care cer şi ei siguranţă în viitor, într-un contract pe 20 de ani. Într-o lume total impredictibilă. În aceşti 6 ani băncile au fost tot mai deschise, observând că se poate. Din 10 negocieri în cadrul CSALB, 9 se încheie cu acceptarea de către părţi a soluţiei propusă de conciliator. Ceea ce este excepţional, 90%. Apoi, faptul că s-a coborât în termenul de conciliere la 33 de zile, cu 40% mai jos decât anul trecut, arată nu doar buna funcţionare a CSALB, a specialiştilor, ci şi faptul că s-a reuşit depăşirea acestui decalaj de încredere. Fiţi siguri că industria bancară este printre primii actori care susţin societatea românească şi cu această perspectivă: a generozităţii. Dar ea nu se poate vinde, nu se poate publica!

Reporter: Dacă ar fi să trimiteţi un mesaj către colegii din sistemul bancar, care ar fi acesta?

Florin Dănescu: Îmi pun şi eu încrederea la bătaie spunând că şi ei trebuie să aibă mai multă încredere şi să fie mai deschişi pentru funcţionarea acestui mecanism pus la dispoziţie de CSALB. Merită investit mai mult şi reduşi timpii de aşteptare.

Septimiu Stoica: Eu aş milita, aş încerca orice, ca încrederea să devină o componentă a societăţii româneşti. Mi-aş dori ca, consumatorii, să creadă în instituţia aceasta, inclusiv asociaţiile lor să renunţe la suspiciunile pe care par, din diferite motive a le avea. Să ne stimulăm emoţiile bune, constructive şi să ne dăm seama că lumea este aşa cum ne-o construim. CSALB încearcă să introducă o paradigmă nouă în societatea românească prin care să depăşim războiul tuturor împotriva tuturor. A avea neînţelegeri este absolut uman. Problema este să nu le transformăm în războaie. Iar concilierea, mijloacele acestea de a negocia, de a discuta, reprezintă un efort în care trebuie să ne angrenăm conştient.

Reporter: Mulţumesc!