Viitorul Ucrainei e sumbru

El s-a decis la Washington. Casa Albă a desemnat un reprezentant special, a cărui misiune principală vizează ceea ce urmează să se întâmple cu acest stat după încheierea războiului. Iar planul expus este suficient de clar. Ucraina va fi cuplată la Statele Unite şi va rămâne decuplată de Uniunea Europeană.

Din această perspectivă, a planului post-război expus de către Statele Unite, distrugerile care au loc în infrastructura industrială a statului vecin agresat de Federaţia Rusă nu prezintă aproape nicio relevanţă. Şi nici nu vor face obiectul prioritar al reconstrucţiei post-război. De ce? Pentru că Washingtonul a stabilit cu claritate câteva priorităţi. Ucraina va deveni, după ce se încheie acordul de pace, unul dintre cei mai mari exportatori europeni de cereale şi de alte produse agricole, producţia fiind realizată de către marile corporaţii americane, care s-au implicat şi până acum în acest domeniu. Exportul urmând să fie în principal în beneficiul acestora. În al doilea rând, Ucraina va deveni unul dintre cei mai importanţi furnizori - şi în acest domeniu se va investi masiv - în materie de minereuri de tot felul. Investitorii din Statele Unite vor avea grijă ca acest sector să se dezvolte în mod accelerat. Cât priveşte populaţia, deşi Washingtonul nu este explicit sub acest aspect, este prea puţin relevant dacă milioanele de ucraineni alungaţi de război se vor întoarce sau nu vreodată în localităţile distruse. În optica Washingtonului, nu populaţia reprezintă bunul cel mai de preţ al Ucrainei.

Dar ce se va întâmpla cu statutul preconizat de membrul NATO şi UE de care ar putea Kievul beneficia, conform angajamentelor Occidentului? Mai devreme sau mai târziu, din motive geostrategice şi cu certitudine după un acord de pace, Ucraina va deveni membru NATO. Şi chiar mai mult decât atât. Va fi una dintre cele mai puternice, mai bine echipate şi mai antrenate armate din Europa. La nevoie, va lua locul Turciei, care se pregăteşte să părăsească NATO. Cât priveşte însă primirea şi integrarea Ucrainei în Uniunea Europeană, autorităţile de la Washington nu suflă un cuvânt. Oare de ce?

După ce mai mulţi analişti au studiat cu atenţie evoluţiile preconizate în ceea ce priveşte mega-proiectul intitulat "Iniţativa celor trei mări", eu personal am ajuns la câteva concluzii de ordin geostrategic. "Iniţiativa celor trei mări" presupune realizarea în comun de către statele din estul Europei a câtorva proiecte de mare anvergură vizând transportul fluvial, feroviar, rutier şi energetic în spaţiul european ocupat de statele din Europa centrală şi de est, mai puţin dezvoltate, cu excepţia Austriei, care şi-a băgat şi ea vârful piciorului în această oportunitate. În jurul acestor mari proiecte, al căror epicentru în mod straniu sau poate nu este Budapesta, Statele Unite preconizează de fapt o parţială decuplare a unei părţi din Uniunea Europeană de cealaltă parte a nucleului dur, care până la izbucnirea războiului din Ucraina juca o carte din ce în ce mai independentă şi mai periculos independentă faţă de Washington. Să remarcăm fapul că, dintre aceste state, Ungaria este în acelaşi timp şi cea mai puternică voce care cenzurează Uniunea Europeană legat de politicile şi de cheltuielile pe care aceasta le practică. Este un alt obiectiv vizat de Washington. Am deschis această paranteză pentru a face remarcat faptul că, în prezent, strategii de la Casa Albă urmăresc mai multe ţinte legate de viitorul Europei. Şi de statutul Europei de viitor partener al Washingtonului.

Ei bine, din această perpectivă, Washingtonul nu are nici ce mai mic interes ca, în viitor, într-un viitor previzibil, Ucraina să facă parte din Uniunea Europeană. Pentru Statele Unite este ideal ca de fapt Europa să fie divizată în trei categorii de state. Statele nucleului dur, statele central şi est-europene, care devin economii emergente, şi Ucraina, stat NATO, dar non-UE, având deci exact statutul pe care-l are în prezent Turcia, care se pregăteşte asiduu să părăsească NATO.