Viktor Orban, o lovitură de mare maestru

Ne place sau nu ne place de el, îi aprobăm sau nu acţiunile, îi dezaprobăm sau dimpotrivă, discursul incendiar la adresa Uniunii Europene, sau legat de tradiţiile creştine, de familie, ori de rasa europeană. Independent de atitudinea noastră, obiectivă sau subiectivă, trebuie să încercăm să fim realişti. Prin mutarea pe care a făcut-o în Texas, în faţa membriilor şi simpatizanţilor Partidului Republican, Viktor Orban a dat o lovitură de mare maestru. De experimentat şi inspirat geopolitician.

"Viktor Orban cel rău", poreclit astfel, în păsăreasca lor, de birocraţii de la Bruxelles, pentru a se face o distincţie în raport cu ,,Orban cel bun", respectiv Ludovic, este în acest moment cel mai experimentat om politic din Uniunea Europeană. Cel mai longeviv premier.

Şi-a început cariera, şi respectiv ascensiunea, în piaţa centrală din Budapesta, într-un moment în care Ceauşescu încă rezista la putere, iar Ungaria schimba din temelii regimul politic. A intemeiat FIDESZ, o mişcare a tinerilor anticomunişti pe care a transformat-o rapid într-un partid politic, care a intrat, producând valuri uriaşe, în parlamentul de la Budapesta. Am avut prilejul să îl cunosc în vara lui 1990, când era înconjurat de tineri pletoşi şi cu cercei în ureche. Am stat atunci destul de mult de vorbă, referitor la tragicele evenimente care avuseseră loc la Tîrgu Mureş.

Ceea ce este uluitor este că, de atunci până acum, discursul lui Viktor Orban s-a schimbat, s-a perfecţionat, s-a laminat, dar în linii mari, acest talentat om politic a urmărit aceleaşi ţinte. Care, în ceea ce îl privesc, legat de cariera sa, de destinul său politic, s-au dovedit a fi un succes pentru Ungaria. Ungaria a profitat din plin de statutul de membru al Grupului de la Visegrad, în strâns parteneriat cu Polonia şi a fost primită în primul val, atât în NATO, cât şi în Uniunea Europeană, în condiţiile in care a promovat, în mod perseverent, o politică naţională şi suveranistă şi a cultivat, cu aplomb, toate comunităţiile de maghiari din lume. Şi ce a devenit astăzi Viktor Orban?

Fără să se transforme, fără să-şi schimbe obiectivele sau politica, el a ajuns să deranjeze profund, mai întâi uriaşa reţea mondială, în epicentrul căreia se află George Soroş, de origine maghiară, apoi birocraţia dar şi dirijorii politici de la Bruxelles, pe măsură ce conducerea Uniunii Europene a fost acaparată, sub influenţa lui George Soroş de către neomarxişti, şi din acest motiv, liderul de la Budapesta este din ce în ce mai mult ameninţat cu excomunicarea din UE.

Excomunicarea sa din UE probabil că nu se va putea face. La fel cum nici tratatele de bază nu vor putea fi modificate în mod radical. UE trebuie să se reformeze. Dar în niciun caz pe căile impuse în prezent de către neomarxişti. Uniunea Europeană nu a apărut ca o asociere a statelor europene cu zeci şi zeci de milioane de persoane venite din toate colţurile lumii, în dorinţa de a beneficia de o viaţă mai bună, dar de multe ori fără a fi luat în prealabil decizia de a munci şi de a transpira pentru atingerea acestui obiectiv. Multiculturalismul este o valoare esenţială a Uniunii Europene. Pot convieţui paşnic şi pot prospera în UE, comunităţi cu religii diferite, care vorbesc limbi diferite, care au culturi diferite, fără însă a renunţa la identitatea lor. Şi nici la valorile suverane care ţin de esenţa existenţei statelor. Dar neomarxiştii vor altfel.

Sloganul acestora, în plan globalist, pentru că sunt partizani declaraţi ai globalismului, sună în felul următor: "Neomarxişti din toată lumea, uniţi-vă!". Şi aşa se face că, unul dintre cei mai experimentaţi şi mai consecvenţi oameni politici din Europa, făcând un desant in Texas, după o întâlnire extrem de cordială cu Donald Trump, fiind aclamat şi în ropote de aplauze, a lansat şi el un slogan: "Conservatori din toată lumea, uniţi-vă!". În ce scop? Pentru a lupta împotriva globalismului, a siluirii statelor-naţiuni, a distrugerii fundamentelor religiei creştine, a subminării familiei şi introducerii forţate, în şcoli şi societate a practicilor de tip homosexual. Insistând asupra faptului că guvernul Ungariei acordă toleranţă zero extremismului, rasismului şi xenofobiei, Viktor orban a ales, culmea, chiar Statele Unite, acuzate atât de frecvent şi în bună parte pe nedrept de promovarea globalismului, pentru a solicita o unire a forţelor conservatorilor din lumea întreagă tocmai în direcţia luptei împotriva globalismului. Şi a fost răsplătit cu ovaţii. Şi, probabil, va beneficia de o susţinere mai amplă din partea Partidului Republican din Statele Unite, mai ales în condiţiile în care, aşa cum este de presupus, acesta vor promova viitoarea echipă de la Casa Albă. Această interesantă ascensiune, o veritabilă resetare în plan extern a lui Viktor Orban a început, să nu uităm, în România, în urmă cu puţin timp în cadrul unei ample ceremonii cu caracter religios care i-a adus laolaltă atât pe maghiarii de pretutindeni, cât şi comunităţi ale unor etnici români sau de altă naţionalitate care împărtăşesc aceleaşi credinţe religioase.