VOCI PSD-ul este deja o "afinitate", o confederaţie de interese care conduce societatea

În romanul Afinităţile, autorul Robert Charles Wilson imaginează o firmă globală, similară cu Facebook, care oferă teste de personalitate şi de identificare a unor zodii, dar pe baze ştiinţifice. Practic, orice doritor merge la un centru de testare, răspunde la nişte întrebări relativ banale cu senzori plasaţi pe corp. Din analiză, reiese că aparţine uneia dintre cele 22 de "afinităţi", altfel spus zodii sociale. Cu cei din afinitatea X, dacă îi aparţii, te înţelegi mai bine, colaborezi mai bine, ai o rată de succes social mai mare.

Povestea spune, apoi, cum aceşti oameni, de diferite categorii, se adună şi colaborează, la nivel local, statal şi federal în SUA şi cum, până la urmă, preiau puterea politică. Evident, cele mai mari afinităţi intră şi în conflict. Întregul roman prezintă o distopie nesperat de apropiată de evoluţiile tehnologice ale ultimilor ani, în domeniul mediilor sociale. Atât predarea informaţiilor personale unor entităţi non-statale precum Facebook, cât şi mărirea cercurilor sociale duc, în mod evident, la o împărţire a oamenilor în aceeaşi măsură ca a conţinutului, dar şi la apariţia aşa-numitelor "bule" informaţionale.

Viaţa digitală în aceste bule, mai exact suma de oameni similari ca păreri cu tine, nu 100% compatibili, dar cu destule puncte în comun, inclusiv în sensul opiniilor politice, este acuzată de accelerarea activismului social, în ultimii ani (de la Primăvara Arabă din 2010-"11 şi până la recentele proteste #rezist din Bucureşti). Aceste bule informaţionale sunt şi factori de polarizare, în linie cu distopia prezentată de Wilson, în ficţiunea sa.

Este perfect posibil, în viitor, ca bulele informaţionale să funcţioneze independent de realitate sau să îşi dezvolte propriile surse de informaţii, complet diferite de ceea ce ar reprezenta mass-media "mainstream" sau generalistă. Ca simplu exemplu recent, gafa comisă, săptămâna trecută, de noul ministru de Finanţe, Ionuţ Mişa, cu privire la desfiinţarea Pilonului II de pensii a fost preluată în volum de numeroase site-uri de ştiri şi postări pe Facebook mult după ce declaraţia a fost infirmată. A fost nevoie ca noul ministru să-şi toarne multă cenuşă în cap, printr-un comunicat de presă, în situaţia în care numărul protestatarilor din Piaţa Victoriei crescuse, odată cu numirea noului Executiv. Reamintim aici şi protestele pe tema OUG13, pornite de pe urma informaţiilor pe surse din Guvern şi a unei postări pe site-ul de ştiri Hotnews.

Reţelele sociale încep să ne afecteze şi părerile politice sau, mai bine spus, reţelele sociale şi evoluţia tehnologică ne permit construirea unor "afinităţi" temporare, pe bază de idei şi subiecte de presă. În acelaşi timp, deşi contestate în comunitatea ştiinţifică, unele studii indică legături între felul în care ne naştem şi opiniile politice.

În 2014, cercetătorii americani au descoperit că există o legătură subtilă între gene şi părerile politice. Psihologul Richard Ebstein a recrutat 1771 de studente şi, din extragerea şi analizarea ADN-ului, a descoperit că o anumită genă se repetă de mai multe ori la persoanele cu păreri conservatoare. Studiul confirmă şi descoperirile anterioare făcute la universitatea din Indiana, unde cercetătorii descopereau o legătură aproape exclusivă între conservatorism şi credinţa în Dumnezeu. De altfel, autoritarismul, religiozitatea şi conservatorismul par toate să fie moştenite, chiar dacă recesiv.

Reţelele sociale ar permite, astfel, fix viitorul întrevăzut de Wilson în cartea sa. Măsura în care acest lucru se şi întâmplă este neclară, pentru România. Site-ul Facebrands raportează aproximativ 9,6 milioane de utilizatori de Facebook în România. Majoritatea utilizatorilor au vârste cuprinse între 25 şi 34 de ani, cu procentaje aproape egale, de puţin peste 21%, pentru grupele 18-24 şi 35-44. Mai puţin de 20%. Rata de adopţie este de peste 91% pentru cei cu vârste între 15 şi 24 de ani şi de 67% în rândul grupului 25-49.

Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie (IRES) arată, într-un studiu publicat recent, că majoritatea românilor sunt credincioşi. 52% dintre aceştia cred că "doar Dumnezeu poate decide viitorul nostru". Un sondaj INSCOP plasa, în 2016, încrederea în biserică la 58,1%. Pe scurt, românii ar fi conservatori, chiar dacă îmbrăţişează noile tehnologii, iar bulele informaţionale ar putea capta acest fapt, polarizând restul de păreri minoritare în construcţii fără influenţă majoră asupra societăţii.

Sondajul IRES mai relevă: "1 din 10 români declară că a consultat un ghicitor sau un preot în legătură cu viitorul personal şi mai mult de 4 din 10 recunosc că obişnuiesc să îşi citească horoscopul, chiar dacă aproape o treime afirmă că predicţiile horoscopului nu se potrivesc cu evenimentele din viaţa reală, iar aproape jumătate spun că predicţiile se potrivesc în mică măsură". Aşadar, poate acest articol este doar rezultatul credinţei într-o carte bine scrisă de un autor englez. Sau poate că era actuală, post-adevăr, de bule informaţionale creează exact condiţiile de care avem nevoie, pe care ADN-ul nostru ni-l cere - şi pentru care suntem predispuşi.

Care este principalul partid conservator din România?

PSD.

Am putea spune că suntem, majoritar, nişte social-democraţi, în ciuda ororilor pe care comunismul sigur ni le-a impregnat în ADN şi care ar trebui, teoretic, să ne ţină departe de conservatorism.

Întrebarea, atunci, este de ce PSD-ul nu are acelaşi impact pe reţelele de socializare, pe Facebook şi pe internet?

Răspunsul este simplu şi nu ţine neapărat de vârsta adepţilor PSD, care este destul de înaintată şi, deci, nu cu aceeaşi pătrundere în mediile sociale. Nu, răspunsul este mai simplu: PSD-ul este deja o "afinitate", o confederaţie de interese care conduce societatea. Restul reprezintă bule minoritare. Trăim viitorul fără să ne dăm seama.