VOLATILITATE ŞI CONTAGIUNE PE PIEŢELE INTERNAŢIONALE Concert din muzică de Fed

Acţiunea de pe pieţele internaţionale a căpătat o dinamică ameţitoare în ultimele două săptămâni. Volatilitatea, mai ales pe piaţa derivatelor financiare, a "sărit" din grafice. Problemele din sectorul subprime american, "limitate" la nivelul a trei continente în urmă cu o lună, sunt acum "limitate" la scară globală.

Pierderile "de pe hârtie" s-au materializat deja pentru societăţi de asigurări din Taiwan şi bănci din Germania, Italia, Australia şi Statele Unite. Firma de brokeraj franceză Oddo & Cie a hotărât să închidă trei dintre fondurile pe care le administrează, ca urmare a crizei "fără precedent" de pe piaţa americană.

Guvernul german a intervenit pentru salvarea IKB Deuts­che Industriebank AG, o bancă de dimensiuni medii specializată în creditarea industriei mici şi mijlocii care a investit în titluri ipotecare sub-prime din Statele Unite. Expunerea IKB faţă de sectorul sub-prime american a ajuns la circa 17 miliarde de euro, cu mult peste valoarea de piaţă a grupului! Şeful instituţiei de supraveghere a băncilor din Germania, Jochen Sanio, a avertizat că probabilitatea unei crize bancare majore este semnificativă. Instituţia similară din Italia a recomandat unor bănci străine să monitorizeze mai atent vânzarea produselor financiare derivate şi să ofere clienţilor informaţii complete cu privire la riscurile la care se expun.

Dificultăţile cu care se confruntă o serie de fonduri mutuale din Australia, fără expuneri faţă de sectorul sub-prime american, arată motivul pentru care pericolul contagiunii nu poate fi subestimat. Eufemismul utilizat pentru explicarea acestor dificultăţi, "dezechilibru între cerere şi ofertă", ascunde fenomenul de evaporare a lichidităţii în toate punctele cardinale ale lumii financiare. Asemănarea dintre situaţia actuală şi episodul crizei sistemice declanşate de LTCM în 1998 a început să fie remarcată de analişti. Confruntaţi cu apeluri în marjă tot mai dese, investitorii trebuie să vândă activele cele mai lichide, contribuind direct la amplificarea efectului de contagiune.

Ed Yardeni, fost economist şef la Deutsche Bank, încearcă să explice în Financial Times una dintre cauzele celui mai mare boom global din toate timpurile: "Alchimiştii de pe Wall Street au descoperit cum să transforme creditele ipotecare de calitate îndoielnică, obligaţiunile şi alte credite în titluri cu rating AAA, împachetându-le sub forma instrumentelor CDO pentru obligaţiuni şi CLO pentru credite. Vom afla în curând ce parte a boom-ului a fost determinată de alchimia financiară."

Semnalele din presa internaţională ne fac să credem că balanţa se va înclina, în final, de partea alchimiei financiare. Reuters arată că mai mult de 8 milioane de adulţi din Marea Britanie se confruntă cu datorii serioase, determinate, în cea mai mare parte, de creşterea dobânzilor. Banca Angliei şi BCE au dat dovadă că "simt durerea" acestor debitori şi au amânat o nouă creştere a dobânzilor de intervenţie. Dacă economia mondială a crescut "sănătos" în ultimii ani, cum poate fi explicată această creştere a gradului de îndatorare a cetăţenilor din ţările dezvoltate?

Cu toate asigurările date de oficialii americani, piaţa nu mai poate ignora extinderea problemelor de pe piaţa imobiliară către alte sectoare economice. Căile ferate, sectorul produselor chimice şi companiile de asigurări dau vina pe recesiunea imobiliară pentru reducerea semnificativă a profiturilor, conform unui raport Bloomberg. Mark Kiesel, vicepreşedinte executiv la PIMCO, nu este surprins de această evoluţie a situaţiei. Pentru comercianţii cu amănuntul "problemele vor cunoaşte o înrăutăţire", mai arată acesta, deoarece locuinţele nu mai joacă rolul unor ATM-uri aflate permanent la dispoziţia consumatorilor.

Evoluţia dramatică de pe piaţa creditelor din săptămâ­nile recente pun şi marile instituţii bancare în faţa unor alegeri dificile. Un consorţiu de bănci condus de Citigroup ia în considerare plata unor daune în valoare de 1 miliard de dolari pentru a ieşi dintr-o tranzacţie de peste 37 miliarde de dolari cu două fonduri private de investiţii.

Federal Reserve a "ajutat" tot mai mult piaţa, în ultima jumătate de an, prin intermediul operaţiunilor repo pe termen scurt. Până aici nu ar fi nimic neobişnuit, dar situaţia se schimbă atunci când analizăm colateralul implicat în tranzacţii. Banca Centrală americană a trecut la acceptarea pe scară largă a titlurilor ipotecare, care se află departe de siguranţa, cel puţin teoretică, a obligaţiunilor emise de Trezoreria SUA.

Prinse pe picior greşit de viteza ameţitoare a evenimentelor, agenţiile de rating încearcă să recupereze terenul. Moody"s tocmai a anunţat că va "rafina" metodologia de rating a creditelor şi titlurilor financiare din categoria Alt-A, treapta imediat superioară celor sub-prime. Piaţa secundară pentru acestea a "îngheţat" între timp din lipsa bid-urilor.

"Pentru mine este o constantă sursă de mirare modul în care piaţa se comportă faţă de anumite lucruri care par uşor de prognozat" a declarat Joseph Stiglitz, fost economist şef al Băncii Mondiale şi laureat al premiului Nobel pentru economie, în cadrul unui forum fianciar recent. Stiglitz crede că "nu se poate da vina pe China pentru problemele Americii", iar aprecierea monedei chineze nu va afecta deloc deficitul comercial al SUA.

Administraţia Bush încearcă acum să convingă Banca Centrală a Chinei să cumpere obligaţiuni ipotecare garantate de Guvernul american "pentru a susţine finanţarea creditelor imobiliare din SUA", arată o ştire Bloomberg. Succesul acestui demers va avea în spate o notă de plată pe măsură.

Instaurarea fricii pe pieţele financiare va duce foarte curând la o căutare "zgomotoa­să" a vinovaţilor. Financial Times nu a mai aşteptat pistolul de start şi a pornit lansat în cursă. Un articol scris de Tim Price, CIO Global Strategies la Union Bancaire Privée din Londra, atacă frontal Maes­trul. Alan Greenspan este identificat drept principalul vinovat pentru problemele actuale de pe pieţele internaţionale, fiind considerat de autor un "inflaţionist în serie" care a înecat pieţele în lichiditate la cel mai mic semn de criză pentru a-i salva pe "investitori" de ei înşişi. Ben Bernanke, actualul Preşedinte al Fed-ului, are nevoie de o "linie de credit" foarte solidă pentru a putea plăti "oalele sparte" de predecesorul său.

Va fi nevoit Fed-ul să opreas­că "muzica" lichidităţii? Sau va găsi "DJ" Bernanke o cale de a-şi convinge invitaţii la petrecere să continue "dansul"?

Jeremy Grantham, reputatul manager de la Grantham, Mayo, Van Otterloo & Co., a declarat pentru Bloomberg că declinul de pe pieţele creditului poate forţa închiderea a jumătate dintre fondurile de hedging în următorii cinci ani. Investitorii care îşi plasează banii în fonduri private de investiţii vor suferi pierderi majore din cauza gradului de leverage şi a comisioa­nelor de administrare, a mai spus Grantham. El este totuşi optimist în privinţa titlurilor financiare de pe pieţele emergente.

Analiştii de la Danske Bank sunt mai precauţi din acest punct de vedere. Ei apreciază că ne confruntăm cu o "anomalie" pe pieţele emergente, deoarece lărgirea spread-urilor de credit nu a fost urmată şi de o depreciere a monedelor naţionale. Aceştia îşi menţin încrederea în monedele economiilor emergente din Asia, considerând că poziţiile lor externe solide oferă o protecţie bună împotriva restricţionării condiţiilor de pe pieţele globale ale creditului.

Dezechilibrele macroeconomice majore din economia românească, în special deficitele externe, nu oferă suficiente elemente de siguranţă pentru a face faţă reacţiei în lanţ de pe pieţele internaţionale. Gradul extrem de redus al dis­ciplinei fiscale contribuie doar la înrăutăţirea situaţiei. Este oare prea târziu pentru un dram de prevenire?

Notă: Articolul reprezintă punctul de vedere al autorului, nu reflectă sau implică opiniile instituţiei unde acesta îşi desfăşoară activitatea şi nu reprezintă recomandare de investiţie.