ZĂNGĂNIT DE PIXURI Presa în anul electoral

• Mass-media este discretă

Presa românească este responsabilă şi profesionistă: niciodată nu se va apuca să arate că, de fapt, este "vîndută". Într-un moment de intimitate, i-am reproşat cu duritate unui foarte cunoscut gazetar că-i miroase gura oricît s-ar spăla pe dinţi, că întrece în linguşeli şi duplicitate orice imaginaţie. Răspunsul a fost uluitor: "Deci, recunoşti că sînt campion! Nu oricine poate asta, chiar dacă ai vrea, mai trebuie să ai şi talent!" Politicienii ştiu asta. Atît cei aflaţi la putere, cît şi cei din opoziţie, cunosc complicitatea guvernanţilor cu mass-media şi se bazează pe caracterul "rezervat" al presei în această privinţă. Siguranţa este atît de mare, încît premierul Adrian Năstase îşi permite să glumească pe marginea subiectului. La Gala premiilor Clu-bu-lui Român de Presă, Adrian Năstase le-a spus ziariştilor, în direct: "Sper că anul viitor se va da un premiu pentru sumele de publicitate în mass-media şi sînt convins că acest premiu va fi cîştigat de Guvernul României".

Ca să atenueze "indiscreţia" premierului, Cabinetul său a fur-nizat apoi o altă interpretare decît cea care limpede se degajă din spusele sale: comunicatul Cabinetului a spus cum că Adrian Năstase s-ar fi referit la bunul management guvernamen-tal, care ar fi condus la creşterea economică revărsată, inclusiv, în creşterea pieţei publicităţii.

În realitate, premierul este antrenat în discursurile cu dublu înţeles specifice diploma-ţiei, încă din timpul exerciţiului său ca ministru de externe. Desigur că "indiscreţia" de la Gala premiilor îşi are acoperire în aceas-tă interpretare furnizată de Cabinetul premierului.

Dar, sub această acoperire, Adrian Năstase şi-a permis, de fapt, să ameninţe presa făţiş, iar ziariştii au înţeles prea bine că "gura păcătosului adevăr gră-ieşte". Căci realitatea este că Guvernul şi întreprinderile de stat se numără printre cei mai mari clienţi de reclamă ai presei.

• Publicaţiile puterii

Cabinetul premierului a insis-tat însă să nege mesajul real al lui Adrian Năstase: "Infirmăm categoric orice aluzie referitoare la repartizarea reclamei de stat către ceea ce a fost editorial definit ca fiind < publicaţiile Puterii >. De altfel, un studiu recent al Societăţii Academice din România, intitulat < Transparenţa pentru o presă independentă >, prezintă cheltuielile de publicitate ale ministerelor şi destinatarii acestora. Publicaţii independente, care sînt citate în monitorizarea menţionată, precum < Adevărul >, < Ziua >, < Evenimentul Zilei >, < Ro-mâ-nia Liberă > sau < Naţional >, atît prin diversitatea ofertei, cît şi prin prestigiul de piaţă, sînt mai presus de bănuielile vehiculate".

Dacă examinăm Comunicatul în comparaţie cu studiul Societăţii Academice din România (SAR) pe care îl aduce drept argument, constatăm stupefianţi că, dimpotrivă, studiul tocmai asta susţine, că reclama de stat este repartizată discriminatoriu, fără criterii publice.

• Cît de mare client ne este statul?

Cît de important a devenit statul în piaţa publicităţii? Nimeni nu ştie. Chiar şi studiul SAR care a încercat o astfel de evaluare recunoaşte că se bazează pe informaţie furnizată la bunul plac al instituţiilor publice sau întreprinderilor de stat, informaţie neverificată care, chiar şi aceea, este lacunară.

Într-o emisiune de la sfîrşitul anului trecut difuzată de postul de televiziune "Realitatea" TV, şeful Consiliului Naţional al Audiovizualului Ralu Filip a negat că Guvernul ar furniza jumătate din sumele totale încasate de televiziuni pentru reclamă, aşa cum ar fi afirmat premierul Adrian Năstase într-o altă ocazie. Ralu Filip a spus că premierul a fost dezinformat.

El a susţinut că, probabil, sumele investite de stat în publicitatea prin televiziune ar avea o pondere de doar 10% din totalul încasărilor lor. Cu un an înainte, totalul încasărilor declarat de televiziuni se ridicase la 65 de milioane de dolari. Deci, suma pe care a recunoscut-o Ralu Filip ca parvenind de la Guvern, aproximează 6-7 milioa-ne de dolari pe an.

A doua zi, Ralu Filip a mai furnizat o informaţie vagă, arătînd, într-o conferinţă de presă, cît a plătit CNA unor televiziuni pentru spoturi publicitare: "Doar prin cele două spoturi publicitare acordate posturilor Antena 1 şi ProTV, aceste televiziuni au cîştigat aproape 3 milioane de dolari pe an".

Trebuie să observăm că CNA nu figurează între instituţiile monitorizate în studiul SAR, studiu care oferă, modest, o cifră totală anuală a cheltuielilor de publicitate ale statului de doar (circa) 13 milioane de dolari (atît în audio-vizual, cît şi în presa scrisă).

Ceaţa din jurul cheltuielilor de publicitate ale Guvernului este prezentată astfel de studiul SAR: "Sînt cazuri flagrante în care declaraţiile nu corespund cu informaţiile anterioare. De exemplu, Ministerul Transporturilor s-a evidenţiat ca unul dintre cei mai importanţi plătitori de publicitate din banii publici. [...] În schimb, Ministerul nu declară decît 10,9 milioane lei (doar anunţurile obligatorii pentru locuri de muncă şi licitaţii), fără a fi avut cheltuieli din proprie iniţiativă. [...] Avînd în vedere că ziarele continuă să difuzeze masiv publicitate plătită de societăţi subordonate Ministerului Transporturilor, se poate trasa un patern de comportament, prin care acest minister duce o politică activă de promovare, dar folosind instituţiile din subordine, nu propriul buget."

Conform unei surse care, fiind implicată, ne-a cerut anonimatul, sumele alocate de stat anual pentru publicitate se ridică la 70 de milioane de dolari. Datorită anonimatului, însă, informaţia are statut de "zvon" şi nu poate fi probată. În schimb, cifra de 70 de milioane de dolari este congruentă cu afirmaţia (negată de Ralu Filip) că statul ar furniza jumătate din încasările televiziunilor.

Discreţie şi discriminare

Cît despre felul în care Guvernul distribuie sumele de publicitate către organele de presă, este de ajuns să precizăm că există o singură excepţie, o singură instituţie de stat - AVAB - a organziat licitaţii pentru achiziţia de servicii publicitare direct de la organele de presă.

Experienţa sa, însă, a fost învăţătură de minte pentru toate celelalte instituţii ale statului: condiţiile de precalificare la licitaţii nu au putut fi îndeplinite de aproape nici un ziar, pentru că presa scrisă nu a putut produce dovezi că n-ar fi res-tantă către bugetul statului. Aşa se face că, de pildă la categoria noastră, ziarul "BURSA" a fost singurul precalificat pentru licitaţia AVAB, fiind silit să participe de trei ori la reluarea licitaţiei deoarece nu a întîmpinat contracandidat.

De altfel, concluziile "Conven-ţiei Organizaţiilor de Media", ma-ni-festare desfăşurată la începutul lunii noiembrie la Sinaia, observă că insituţiile statului nu respectă legea achiziţiilor publice în cazul angajării serviciilor de publicitate ale presei.

Lipsa de respect a legii în această privinţă, iradiază de la vîrful Guvernului şi este tolerată de Preşedinţie. "Concepţia" lui Adrian Năstase (cunoscută şi lui Ion Iliescu) este că alocarea banilor publici pentru publicitate ar putea fi realizată după un algoritm stabilit de Clubul Român de Presă. Acest algoritm nu a fost nicicînd aplicat (de altfel, el nici nu a fost elaborat, vreodată), dar voluntarismul ideii ilustrează lipsa de inhibiţii în faţa legii a premierului, toleranţa prezidenţială şi complicitatea presei.

Să reamintim că, în urmă cu un an, ziarul "BURSA" a dezvăluit o Notă internă a Guvernului Năstase, prin care Ministerul Finanţelor obliga fiecare minister să informeze care este "planning"-ul său de publicitate pe anul 2003, şi ce publicaţii sînt stabilite să primească reclamă guvernamentală. Nu de alta, dar premierul observase că miniştrii săi "se pun bine" cu presa "pe banii săi" şi că domnia sa rămînea pe afară.

Din acel moment, reclamele instituţiilor de stat nu au mai apărut fără sigla Guvernului României, aşa ca ziariştii să ştie că miniştrii doar propun, însă premierul dispune.

• La ce bun?

Cînd priveşti peste umăr toată această "afacere", unde sînt implicaţi miniştri, ziarişti de renume, politicieni, televiziuni de pri-mă mărime, dar şi mai mărunte şi afacerişti atîrnaţi la coada politicii, unde detaliile sînt dezgus-tătoare şi ilustrează din plin pînă la ce grad suprastructura ţării este măcinată de corupţie, şi cum populaţia din afara "sis-temului" este manipulată şi furată, cînd priveşti toate astea cu coada ochiului, te întrebi ... în definitiv, de ce se chinuie ei chiar aşa tare, la ce bun?!

Răspunsul este sordid: observaţi ce fervoare este în piaţa presei, cum se vînd, se cumpără ziare, televiziuni, radiouri şi reţele de distribuţie, cum unele noi apar peste noapte, deşi toa-tă lumea ştie că piaţa publicităţii este o sărăcie. Pentru ce această febrilitate?! Dacă nu pentru bani, atunci pentru ce? Nu cumva... Nu sună ea ca un zăngănit de arme? Evident, toate astea sînt pregătiri pentru un război mediatic care deja a început, dar care va exploda la ade-vărata magnitudine abia anul acesta - anul alegerilor. Cînd evaluezi puterea mediatică a opoziţiei, constaţi că pregătirile puterii sînt exagerate, că efortul său este disproporţionat faţă de puterea de reacţie a adversarilor politici. Şi atunci?! De ce? Singura explicaţie rămîne că PSD se pregăteşte să lupte cu ... PSD. Este un partid prea mare, care, dorind să fie atotcuprinzător, şi-a înghiţit propria opoziţie. Este frămîntat de nemulţumiri, spaime şi lăcomie, este scindat de interese, polarizat în fracţiuni puternice. Lupta electorală nu se va desfăşura la alegeri, ci înaintea lor, înăuntrul PSD. Acolo vor avea loc negocierile fotoliilor puterii pentru viitorul mandat, negocieri însoţite de zăngănitul armelor mediatice de care dispune fiecare fracţiune PSD. Presa este complet angajată în acest conflict. Şi nimănui nu-i mai pasă că aşa se defineşte un stat mafiot. Unde populaţia sărăceşte continuu, deşi economia, zice-se, creşte... n