ZIUA NATIONALA A ITALIEI / MESAJUL EXCELENŢEI SALE, DOMNUL MARCO GIUNGI, AMBASADORUL ITALIEI ÎN ROMÂNIA: Gândim la fel

Din păcate anul acesta nu putem celebra Sărbătoarea Naţională, acum când împlinim 74 de ani de la referendumul care a marcat naşterea Republicii Italiene.

Efectele virusului covid-19 sunt de altfel devastante şi, date fiind pierderile de vieţi omeneşti şi daunele provocate economiilor mondiale, nu am putea avea, cu siguranţă, dispoziţia necesară - sau îndrăzneala - de a sărbători, nu am putea să o facem nici măcar atrăgând atenţia asupra măsurilor de distanţare socială, care împiedică adunările în grup.

De mâine Italia intră într-o nouă etapă de luptă împotriva epidemiei. Aceasta nu este încă victoria finală: virusul nu a fost încă învins, dar măsurile adoptate şi sacrifiile făcute de populaţie ne arată rezultate încurajatoare. Trebuie să continuăm să acordăm atenţie maximă şi să urmăm în fiecare ţară indicaţiile guvernelor pentru a preveni recrudes­cenţe, dar, cu siguranţă că nu este prea devreme să ne gândim - aşa cum o facem concret - la viitor, la termene care să poată depăşi cele 14 zile de incubaţie care până acum ne-au marcat viaţa.

În aceste luni teribile am învăţat multe: ne-am măsurat slăbiciunile şi ne-am cântărit forţele; am înţeles - ca niciodată în trecutul apropiat - valoarea solidarităţii şi conceptul de subsidiaritate.

Ca naţiune, Italia a găsit forţa să strângă din dinţi şi să meargă mai departe. Am adoptat măsurile cele mai riguroase, conştienţi fiind că nu suntem o entitate izolată, ci un membru responsabil al unei societăţi care, atât la nivel continental, cât şi global, nu cunoaşte frontiere capabile să oprească un inamic invizibil şi viclean.

Termenul "lockdown", de altfel, este parţial înşelător: în abordarea crizei colaborarea şi solidaritatea au jucat un rol vital, la fel de mare ca şi izolarea.

Susţinerea şi apropierea partenerilor noştri în momentele cel mai grele au fost fundamentale. Gesturi concrete, cum ar fi trimiterea în Italia de către România a unei echipe medicale, sau simbolice, cum ar fi iluminarea Palatului Cotroceni în culorile drapelului nostru, vor rămâne pentru totdeauna în memoria noastră şi în recunoştinţa noastră.

Alături de eforturile pentru a limita infectarea, a fost de asemenea vital să asigurăm operativitatea schimburilor, într-o lume în care nimeni nu mai este autonom. Numai coordonarea la nivel internaţional a putut să evite colapsul sistemelor de producţie şi chiar al societăţilor naţionale: interconexiunea a devenit atât de puternică încât nicio Naţiune, oricât de puternică ar fi, nu poate supravieţui fără celelalte. Şi în acest sector am găsit întotdeauna la prietenii noştri români sintonie şi colaborare precum şi maximă disponibilitate pentru a discuta şi a conveni măsurile care să asigure schimburile esenţiale.

Apropierea şi punctele de vedere identice înregistrate între ţările noastre în plină criză sunt cea mai bună predicţie pentru viitor. Un viitor care, în mare parte, încă mai trebuie trasat şi care trebuie gândit, obligatoriu, pe baza lecţiilor învăţate în starea de urgenţă.

În ciuda închistărilor, nicio ţară nu a căzut în autarhie, pentru că pur şi simplu acest lucru nu mai este posibil, dacă a fost vreodată. Acesta este un lucru cert, care nu poate fi ascuns şi subevaluat: colaborarea internaţională este pur şi simplu o necesitate vitală; i se poate critica eficienţa, dificultatea mecanismelor şi organizaţiilor complexe de a se adapta la schimbări şi de a elabora răspunsuri, dar criticile trebuie să conducă la încercarea de a îmbunătăţi parametri şi mecanisme, deoarece izolarea nu poate fi un răspuns, nici măcar în timpul unui "lockdown".

Am mai învăţat şi că solidaritatea nu este cu siguranţă un drum cu sens unic, dar nici un simplu drum cu dublu sens de mers. Mai degrabă este o şosea de centură, un cerc care îi uneşte şi îi strânge laolaltă pe toţi membrii unei societăţi integrate. La fel ca în cea mai bună din parabolele creştine, nu există reciprocitate, nici "do ut des": este un circuit, în care toţi participă fără niciun calcul, decât acela al conştientizării că face parte dintr-un grup şi că, prin urmare, interesul unui membru este interesul tuturor.

Speranţa mea şi urarea mea pentru toţi, în această zi plină de istorie şi de însemnătate pentru Italia şi pentru italieni, este ca această conştientizare să ne călăuzească acţiunile noastre de astăzi, când noi toţi construim un viitor "post-covid".

Trăiască România, trăiască Italia!