Éthique, c"est chic

Etica a devenit şic chiar şi în problemele economiei mondiale. Sigur, articolul s-ar fi putut la fel de bine numi şi Ethics it"s fancy, dar, să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului. Pre-şedintele Sarkozy şi-a făcut din reglementarea finanţelor internaţionale un ţel, şi după ce a convins pe cei mai influenţi colegi ai săi europeni - Angela Merkel şi Gordon Brown - să îl sprijine, a reuşit să impună acest principiu şi întâlnirii G20. Aşa că, de la comerţul etic la reglementarea economică a pieţelor mondiale, nu a fost un drum atât de lung. Criza a schimbat totul. Poate de aceea se şi explică de ce întâlnirea G20 de la Pittsburg nu a fost contestată la fel de vehement ca altă dată de grupurile de alter-mondialişti. Efectul Obama încă mai funcţionează!

Oricum, ceea ce s-a întâmplat la Pittsburg va influenţa lumea. Şi, cu siguranţă, va avea şi asupra Româ-niei efecte pe care dezbaterea lansată abrupt înaintea campaniei oficiale pentru alegerile prezidenţiale privind monocameralismul le ocultează.

Căci, dacă lupta împotriva şomajului devine un obiectiv prioritar la nivel mondial, iar fenomenul nu beneficiază la noi de nicio politică realistă şi activă - ba chiar din contră - decalajul dintre România şi restul lumii ar trebui explicat. Iar campania pentru prezidenţiale ar fi fost o bună oportunitate. Şi supervizarea pieţelor financiare, recomandată de G20 ar merita ceva mai multă dezbatere.

Căci oamenii ar trebui să fie ajutaţi să înţeleagă problemele reale ale lumii în care trăiesc. Dar dacă băncile nu au calculat bine riscul şi au aruncat lumea într-o criză fără precedent, ar trebui să aflăm motivul. Căci ideea primită de-a gata că progresul presupune a produce mereu mai mult, de a forţa limitele profitului, de a asuma riscuri tot mai mari, s-a dovedit de-a dreptul periculoasă. Iar, într-o campanie prezidenţială care atrage atenţia cetăţenilor, partea de pedagogie socială şi economică ar trebui să joace un rol important, cu atât mai mult cu cât a venit momentul dezbaterii problemei resurselor limitate de care dispunem, care ne obligă la precauţie şi mai multă inteligenţă.

Deci, chiar să fi venit vremuri în care etica se impune în economie? De fapt, problemele economiei mondiale, pe care întâlnirea G20 de la Pittsburg le-a analizat, nu sunt de natură etică, ci politică. Căci politica a învederat ideea că "statul e problema". Aşa că tot politicii îi revine datoria să găsească soluţii.

Poate de aceea Nicolas Sarkozy, un politican realist care nu a ezitat să treacă de la o poziţie favorabilă nereglementării pieţei la una contrară aproape peste noapte, se declara "foarte mulţumit" de întâlnirea G20 de la Pittsburg. Şi nu avea de ce să nu fie încântat când G20 a fost aproape convingătoare în calitatea de "organism de conducere a economiei" mondiale. Ba chiar, Sarkozy avea motive suplimentare sa fie încântat, căci în declaraţia comună a G20 de la Pittsburg se afirmă că participanţii "susţin pe deplin" aplicarea unor norme similare celor introduse în Franţa încă de vara trecută privind bonusurile bancherilor şi traderilor. Dar, în realitate, fiecare ţară să urmeze propria cale în privinţa limitării bonusurilor, ceea ce nu e chiar aşa de restrictiv.

De fapt, nimic din ce a fost adoptat în Pittsburg nu limitează posibilele abuzuri viitoare. Ar putea fi un bun început, dar în niciun caz o concluzie. Criza economică şi consecinţele ei sociale dramatice nu pot fi reduse la lăcomie. Iar lăcomia nu poate fi reglementată. În schimb, modelul economic şi social care a permis derapajele care ne-au dus aici şi care nu poate asigura în nici un fel, deşi o promite, mai multă echitate pentru cetăţeni, ar merita un examen mult mai lucid.