Agent Green transmite o scrisoare către preşedintele României privind legea pentru uciderea a 972 de urşi

Domnule Klaus Iohannis, preşedinte al României,

Aţi primit spre promulgare o lege pentru uciderea a 972 de urşi care reprezintă chintesenţa eşecului sistematic al statului român de a proteja specia de urs brun (Ursus arctos). Este o lege lipsită de orice fundament ştiinţific care favorizează vremelnic industria vănătorii de trofee pe care v-am mai supus-o atenţiei şi atunci când am investigat şi publicat cazul usrului Arthur ucis de un prinţ de Liechtenstein. Eram atunci consilierul onorific al premierului şi am sperat că vă voi atrage atenţia asupra acestei structuri de crimă organizată la care Dvs nu puteţi avea acces căci include nu doar guvernanţi, parlamentari, firme de vânătoare, autorităţi locale ci şi membri ai serviciilor de informaţii interne şi externe care se asigură că aveţi o imagine deformată emoţional şi raţional faţă de realitate.

Supravieţuirea ursului brun era deja ameninţată de degradarea şi fragmentarea habitatelor, de acceptarea socială în scădere în rândul cetăţenilor şi a grupurilor de interese şi de braconaj. Ursul este specie protejată legal la nivel internaţional şi european, inclusiv prin Convenţia de la Berna şi prin Strategia UE privind biodiversitatea. Directiva UE privind habitatele impune statelor membre obligaţia de a crea planuri naţionale de acţiune care să asigure, pe baza informaţiilor recente şi exacte, gestionarea şi menţinerea unei stări de conservare favorabile, pe termen lung.

Sperăm că sunteţi în cunoştinţă de cauză că pe durata mandatelor Dvs de preşedinte, ministerul mediului a avut la dispoziţie planul de acţiune pentru conservarea populaţiei de urs brun din România, aprobat de Ordinul nr. 625 din 28 iunie 2018, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 2 iulie 2018. Un plan elaborat şi dezbătut cu specialişti care a fost blocat de ultimii doi miniştri ai mediului, motiv pentru care Agent Green, organizaţia pe care o conduc a acţionat ministerul în judecată la Curtea de Apel Bucureşti. Nu mai avem încredere deplină în justiţie din cauza imixtiunii politice, dar am făcut totuşi şi acest pas legitim.

Trebuie să ştiţi însă că dincolo de graniţe, promulgarea legii va declanşa un infringement direct şi va duce România în regim de urgenţă la Curtea Europeană de Justiţie. Sunt convins că nu vă doriţi acest lucru şi vă cer să reflectaţi profund asupra situaţiei înainte de a lua o decizie.

Puteţi începe acest proces întrebându-vă de ce planul de acţiune din 2018 nu a fost aplicat. De ce miniştrii mediului diseminează isterie şi instigare în loc de ştiinţă. De ce autorităţile nu au închis temporar traseul din Bucegi când au aflat că este un urs semnalat de ceva vreme pe potecă? De ce urşii care ar urma să fie ucişi nu vor fi incineraţi aşa cum se face cu fildeşul capturat pentru a salva specia elefant de la extincţie? De ce legea trimisă spre promulgare vorbeşte despre urs ca despre ceva care trebuie recoltat, în loc de cineva care trebuie protejat?

Credeţi că ursul şi alte animale non-umane sunt doar nişte maşini biologice programate după instincte pentru a răspunde la stimuli ai mediului sau gândesc? Au emoţii precum frică, fericire, mânie, tristeţe, dispreţ, surpriză, dragoste, gelozie, ruşine, simpatie, vină, mândrie, admiraţie, invidie, indignare? Sunt conştiente şi inteligente? Sunt capabile să rezolve probleme? Se ajută între ele până la sacrificiu? Îşi fac planuri, obiective, tactici şi strategii? Îşi fac evaluări şi reflectă asupra acţiunilor lor, adică sunt ele morale?

Domnule preşedinte, acolo unde ştiinţa şi etica lipsesc nu există consens pentru toate răspunsurile la aceste întrebări, dar cred că doar filozofia şi biologia de joasă speţă mai contestă calităţile emoţionale, empatice şi morale ale animalelor non-umane. Doar o abordare primitivă a problemei a putut conduce la o lege atât de ruşinoasă pentru România.

Legea prevede "Craniul şi blana de urs recoltate (precum porumbul sau grâul) se evaluează conform metodologiei prevăzute de Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr.418/2005 pentru aprobarea metodologiei de evaluare a trofeelor de vânat, în conformitate cu metodologia Consiliului Internaţional de Vânătoare şi Protecţie a Vânatului, denumit în continuare C.I.C., în termen de 3 zile lucrătoare de la recoltare." Adică se girează vânătoarea de trofee.

Expunerea de motive a iniţiatorului clarifică motivaţia vădită pentru vânătoarea de trofee prin textul: "Modificarea legislativă are un impact bugetar pozitiv prin achitarea tarifului în funcţie de punctajul CIC, gestionarul contribuind la bugetul de stat".

Domnule preşedinte, Dumneavoastră v-aţi întrebat oare câţi bani se pot face pozând şi filmând în mod organizat un urs de o infinitate de ori în comparaţie cu un singur glonţ pentru acelaşi urs?

Cei de la Centrul de Turism Responsabil din Washington, D.C. au arătat în studiul lor pe care îl recomand că agenţiile de turism care se concentrează pe observarea, fotografierea şi filmarea urşilor în regiunea British Columbia au generat de 12 ori mai mulţi bani decât partidele de vânătoare organizată.

Considerăm că proiectul de lege supus promulgării conţine erori crase din punct de vedere legal, ştiinţific şi moral de la prima până la ultima pagină şi vă solicit să îl respingeţi. Face de ruşine România, o ţară incapabilă să îşi asume răspunderea pentru patrimoniul natural şi să acţioneze etic şi ştiinţific corect. Ceea ce este evidenţiat drept studiu nu arată deloc ca un studiu. Nu se poate promulga o lege care a fost deja respinsă ca proiect de ordin de ministru care nu a obţinut avizul Academiei Române. Promulgarea legii fără avizul Academiei este un abuz şi duce România în infringement.

Proiectul nu are la bază o metodologie serioasă de calcul pentru vieţile care ar urma să fie luate prin semnătura Dumenavoastră, iar durata colectării datelor la care se face referire indică mai degrabă că nişte oameni au fost la picnic cu nişte organizatori de vânătoare de trofee pentru a negocia la telefon cu fondurile de vânătoare preţul şi şpaga pentru fiecare execuţie de urs. Proiectul nu abordează cauza problemei ci doar efectul acesteia. În forma supusă promulgării, proiectul va amplifica în mod cert problema. Adică mai multe conflicte om-urs, mai multe pagube, pierderi de vieţi şi destructurarea populaţiei de urs. Şi cel mai grav, la finalul lecturii proiectului de lerge am realizat că ceea ce numeşte studiu pentru justificarea uciderii planificate a 972 de urşi nu prezintă sub nicio formă impactul asupra populaţiei de urs brun.

Intenţia de a favoriza industria vânătorii de trofee în detrimentul populaţiei de urs brun este evidentă pe parcursul întregului proiectul care relevă o serie de contradicţii între obiectivele studiilor citate si informaţiile publice disponibile. În mod oficial, înainte de Revoluţie la nivelul anului 1988, în România trăiau 7880 de urşi. Au urmat trei decenii când populaţia a scăzut, inclusiv din cauza braconajului, otrăvirii şi cotelor de ucidere propuse şi aprobate (1419 urşi ucişi legal între 1990-1996) pentru reducerea pagubleor, fapt consemnat în introducerea proiectului de lege. Populaţia consemnată de urs a scăzut abrupt în doar câţiva ani la 5500 de exemplare, la nivelul anului 1996. Admiterea acestor date oficiale invită la repetarea greşelilor făcute acum 33 de ani care au condus la situaţia actuală şi face o utopie din proiectul de lege.

În cele ce urmează vom critica punct cu punct câteva aspecte problematice ridicate de proiect şi la dezbaterile halucinante din cursul procesului legislativ. Ca principiu, Agent Green susţine coexistenţa şi coadaptarea cu urşii prin abordarea cauzei problemelor şi nu a efectului. Organizaţia nu susţine măsura letală sub nicio formă. Urşii habituaţi care care fac probleme sunt rezultatul proastelor politici publice şi nu poartă nicio vină. Nu este corect din punct de vedere moral să fie ucişi. Este obligaţia statului să le asigure o viaţă în demnitate în sanctuare realizate şi întreţinute de statul român. Iar celor nehabituaţi trebuie să le garanteze un habitat sănătos care trebuie exins progresiv. În prezent acesta este degradat şi limitat la câteva zone montane unde specia este refugiată şi nu în largul său. Statul trebuie să repare de urgenţă reputaţia ursului la cărui persecuţie a contribuit prin proaste politici şi declaraţii alarmiste de rea-credinţă. În viitoarele politici publice, ministerul trebuie să ia în calcul schimbările climatice care impactează negativ şi accelerat populaţia de urs brun.

Proiectul nu prezintă care este impactul asupra populaţiei în urma uciderii celor 972 de urşi ci doar nişte metdode de calcul a acestor urşi. O astfel de lege trebuie să prezinte o analiză minuţioasă de risc şi o evaluare a impactului având în vedere că numărul de urşi din România este necunoscut. Ştim doar că ursul există şi mai ştim că habar nu avem să ne comportăm în preajma lor, indiferent că sunt 10.000, 1.000, 100 sau unul singur. Direcţia legii şi a societăţii este către extincţia speciei. Asta ne dorim cu adevărat?

S-a insistat în dezbaterile sterile că pagubele provovcate de urs sunt distribuite în întreg arealul speciei, cu un număr mai mare în judeţele Harghita, Mureş, Covasna, Braşov, Argeş, Sibiu şi Prahova, în corelaţie directă cu densităţile mari înregistrate. Dar în realitate pagubele prezentate nu sunt răspândite în întreg arealul speciei. Lipseşte o cuantificare a distribuţiei pagubelor în raport cu distribuţia speciei. Nu poate fi folosită sintagma "corelaţie directă" de vreme ce "corelaţia" nu reprezintă implicit "cauzalitate".

S-a pretins că cele mai mari pagube raportate sunt în judeţele Harghita, Mureş, Covasna, Braşov şi Sibiu şi că distribuţia valorilor pagubelor este direct corelată cu densitatea speciei înregistrată în zonele menţionate anterior. Asta reprezintă o dezinformare gravă prin omisiune deliberată deoarece prezentarea variaţiei valorilor despăguburilor fără a indica timpul şi locul unde au fost înregistrate valorile minime, maxime şi cele cuprinse în acest interval, precum şi lipsa prezentării unei valori medii nu prezintă credibilitate. De asemenea trebuie prezentată corelaţia dintre numărul derogărilor alocate per fond de vânătoare şi numărul pagubelor + valoarea lor pentru cuantificarea efectului derogărilor aplicate asupra nivelului pagubelor.

S-a făcut referire la analiza derogărilor acordate conform ordinelor de ministru emise pentru acordarea de derogări de la măsurile de protecţie comparativ cu localizarea situaţiilor conflictuale şi a pagubelor înregistrate în perioada 2015-2020. Dar această abordare de a analiza conflictele pe perioada 2015-2020 cu derogările din 2019-2022 este total nepotrivită deoarece specificul derogărilor aplicate în perioada 2015-2020 este total diferit faţă de perioada 2019-2022. Este ca si cum ai compara nivelul de trai al românilor din perioada 1990-2007 cu capacitatea de producţie din perioada 2007- 2022. Proiectul compară solicitările de derogări cu derogările acordate nefiind identificat de noi niciun element cantitativ privind pagubele sau situaţiile conflictuale.

S-a adus în discuţie în procesul legislativ şi o presupusă analiză a derogărilor acordate conform ordinelor de ministru emise pentru acordarea de derogări de la măsurile de protecţie comparativ cu localizarea situaţiilor conflictuale şi a pagubelor înregistrate în perioada 2015-2020, la nivel de fond cinegetic când s-au solicitat 356 derogări şi au fost acordate 187 derogări din care au fost realizate 140 de derogări. Din cele 140 de derogări, 122 de derogări au vizat uciderea exemplarelor de urs brun, iar 18 au vizat relocarea unor indivizi de urs. Se specifică că cele mai multe derogări au fost acordate în judeţele unde s-au înregistrat cele mai mari pagube şi cele mai mari densităţi. Din această formulare nu reiese ce acte de reglementare au fost luate în calcul şi nici perioada şi contextul aplicării derogării. Astfel de formulări nu pot fi denumite "analize". S-a susţinut că derogările până în anul 2022 au fost distribuite unde au fost pagube si densităţi mari, dar nu se prezintă modul în care aceste derogări au contribuit la reducerea pagubelor şi densităţilor. În concluzie, alocarea unui nivel maxim de derogări pentru ucidere nu are cum să rezolve problema pagubelor, conflictelor şi a densităţii populaţiei.

La debateri s-a susţinut că numărul de exemplare ucise conform datelor din "Situaţia derogărilor pentru specia urs brun (Ursus arctos), conform prevederilor OM 724/2019, la data de 11.10.2022") "reprezintă mai puţin de 1% din populaţie şi a influenţat nesemnificativ comportamentul şi dinamica acesteia, cuantumul pagubelor produse de către această specie îşi menţine trendul crescător." Această interpretare este abuzivă şi nu are logică. În realitate derogările acordate au vizat oficial exemplare de urs problemă şi nu reducerea populaţiei de urs. Interpretarea logică prin urmare este că nu ne-am putea aştepta ca derogările aplicate în baza OM 724/2019 să fi schimbat comportamentul şi dinamica populaţiei.

Trebuie să ştiţi că tentativa de studiu pe care parlamentarii îşi bazează decizia are la bază o presupusă participare împreună cu gestionarii fondurilor cinegetice şi reprezentanţii agenţiilor locale pentru protecţia mediului şi alţi factori interesaţi (ONG-uri, institute de cercetare/ universităţi, muzee) la colectarea datelor în teren, pe 10% din fondurile cinegetice ocupate de urs brun (Ursus arctos) prin deplasarea în minim 10 judeţe la gestionarii fondurilor cinegetice şi identificarea unităţilor reproductive (femele cu pui).

Am consultat datele acestui presupus studiu şi a rezultat că cel puţin în judeţele Caraş Severin, Mehedinţi, Bihor, Suceava şi Maramureş s-au făcut cercetări dar nu s-au găsit urşi. Presupunem că datele prezentate sunt fie greşite fie incomplete. Nu sunt precizate datele şi locaţiile unde au fost prezenţi si observatori de la ONG-uri sau alte entităţi interesate şi nici metoda de verificare aplicată. Metoda identificării unităţilor reproductive nu poate fi folosită ca metodă de verificare şi de validare în lipsa cunoaşterii altor indicatori populaţionali precum proporţia femele/masculi sau proporţia de adulţi/juvenili. Ştiinţa nu validează această metoda ca metoda de control.

Analiza oficială a datelor la nivel de fond cinegetic, judeţ şi la nivel de ţară în sistem GIS şi elaborarea hărţilor GIS pe categorii de densitate, pentru populaţia de urs arată că numărul minimum de indivizi la nivel naţional care stă la baza cotei de ucidere a legii a fost calculat utilizând procentul mediu de creştere a populaţiilor de urs la nivel mondial (1,136).

Considerăm că este posibil ca populaţia de urs brun din România să aibă rate de creştere mai mari în comparaţie cu alte populaţii, având în vedere practica pe scară largă a hrănirii suplimentare (interzisă de Consiliul Europei şi ignorată de România), ceea ce ar putea duce la o supravieţuire mai mare (Popescu et al. 2016). Dar, procentul mediu de crestere a populaţiei de 1.136 la nivel mondial este de fapt rata anuală maximă de creştere a populaţiei estimată în perioada 1974-1994 pentru populaţia de ursul grizzly din statul British Columbia al Canadei care este o altă subspecie decât ursul brun care trăieşte în Europa. Informaţia a fost preluată eronat de statul român din articolul citat şi realizat de Popescu et al. În anul 2016. Hrănirea urşilor nu mai este permisă de Consiliul Europei. Afirmaţia privind hrănitul urşilor tebuie lămurită de parlamentarii care susţin aceste date. Considerând că aceştia consideră că hrănitul duce la creşterea populaţiei iar obiectivul este reducerea ei, soliticăm ca parlamentarii să clarifice în ce măsură această practică trebuie abandonată sau continuată şi în ce măsură această practică contribuie la apariţia pagubelor.

Guvernanţii şi parlamentarii care susţin legea se bazează pe utilizarea valorii maxime de referinţă raportată de ţara noastră pentru perioada 2013-2018 (7200 exemplare, repezentând suma dintre valoarile date pe bioregiuni), fiind utilizată de aceştia pentru anul 2018 ca şi populaţie de referinţă:

https://nature-art17.eionet.europa.eu/article17/species/report

De aici se înţelege că pentru calculul valorii minime a fost folosită valoarea maximă raportata în anul 2018 (7200 exemplare). Acest aspect este unul incorect deoarece în practica curentă pentru a estima o valoare minimă nu se folosesc valori maxime ci valori medii. Mai mult, este eronat din punct de vedere ştiinţific ca valori calculate la nivel de bioregiune (prin sondaj) să fie comprate cu valorile calculate la nivel de fond cinegetic şi de judeţ, indiferent de metoda utilizată.

Mai mult parlamentarii se bazează pe procentul mediu de creştere a populaţiilor de urs la nivel mondial (1,136) aplicat la cifra 7200 din care rezultă un număr minim de indivizi de 7703 pentru anul 2023.

Considerăm că acest calcul este greşit. Dacă înmulţim N2018 = 7200 cu λ = 1.136 auntci nu obţinem valoarea de 7703 prezentată de autori. Iar dacă calculăm creşterea pentru perioada 2018-2022, atunci obţinem o rată de creştere de 1.07 (adică de 7%), rată care nu apare nicăieri în metodologia care stă la baza legii. Considerând intervalul de 4 ani şi această rată, pare nefiresc ca această rata să fi fost constantă timp de patru ani, în vreme nu se ştie dacă oficialii au calculat şi alte rate de crestere anuale pentru această perioadă. Prin urmare putem considera cifra de 7703 ca fiind una care nu are legătură cu ştiinţa ci cu liberul arbitru. Ori soarta unei specii cheie pentru ecosistem nu poate fi periclitată de calcule proaste.

Numărul maxim de indivizi a fost calculat pentru anul 2022, pornind de la estimările la nivel de fond cinegetic, centralizate de către Agenţiile judeţene de Protecţia Mediului şi aplicând corecţia negativă de 0,5. A rezultat un număr maxim de indivizi de 8093, cifră cu care s-a lucrat mai departe pentru toate calculele efectuate. Această corecţie a survenit în urma verificărilor din teren, aplicând indicele "COY" pentru metoda unităţilor reproductive (Krkovic et.al., 2001)."

Această abordare reprezintă în opinia noastră apusul ştiinţei deoarece estimarea minimului şi maximului populaţiei de urs s-a făcut folosind două metode diferite, una pentru minim şi alta pentru maxim, în funcţie de ce le-a convenit mai mult autorilor şi beneficiarilor. Pentru minim au optat pentru estimarea unei creşteri în raport cu o valoare stabilită în anul 2018 (la nivel de bioregiune şi date colectate prin sondaj), iar pentru maxim au optat pentru valori calculate plecând de la numarul de ursi raportaţi de gestionari la nivel de fond cinegetic la care s-a aplicat o corecţie de 50% care nu are niciun fundament stiinţific deoarece articolul citat nu conţine metode sau rezultate care să sugereze că valoarea de 0.5 poate fi folosită ca valoare de corecţie a unei populaţii.

Mai mult, densităţile calculate pentru fiecare fond cinegetic în parte au fost realizate utilizând media dintre habitatul favorabil speciei urs brun extras din Corine Land Cover şi suprafaţa fondului cinegetic, medie raportată la 100km2, adică 10,000 hectare.

Dar această abordare de a stabili suprafata de referinţă pentru a calcula densitatea urşilor prin realizarea unei medii între un habitat favorabil şi niste limite administrative fictive este lovită de nulitate ştiinţifică potrivit literaturii de specialitate la zi pentru această specie.

Parlamentarii susţin că pentru populatia de urs din Romania nu există o alternativă satisfăcătoare la derogare avand in vedere ca sutele de relocări efectuate s-au dovedit neeficiente, ursii maturi relocaţi au revenit la locul de origine sau au create conflicte in zonele de relocare si a trebuit sa fie eliminati. Unii au spus că au fost realizate 18 acţiuni de relocare iar alţii că au fost sute de relocări. Nu a fost însă publicat un studiu care include lista cu sutele de relocări realizate şi o interpretare a rezultatelor relocărilor. Parlamentarii reclamă date care arată o densitate foarte mare a ursilor in Romania care provoaca numeroase pierderi in randul puilor prin uciderea acestora de catre masculi , reactia femelelor cu pui pentru a-i proteja; - parasirea habitatului natural si refugierea in culturi agricole, trupuri mici de vegetatie forestiera, in apropierea localitatilor, unde creste riscul de conflict cu populatia locala iar puii cresc practice habituati.

Ce să înţelegem de aici? Se identifică existenţa unor sisteme de reglaj natural al populaţiei reprezentate de masculii care ucid puii, dar se promovează exact dorinţa ca masculii sa fie scoşi din populaţie pentru a "permite femelelor sa se întoarcă în habitatul natural". Practic se recomandă exact reducerea unui element important al mecanimsului natural de reglare a populaţiei. Asta denotă interesul pentru trofeu şi incompetenţa.

Legea nu a luat în calcul în ce măsură obiectivul de reducere a populaţiei poate fi atins prin extragerea masculilor dominanţi ce asigura reglajul natural al populaţiei. Nu se consideră nici justificarea pentru această direcţie de ucidere în contextul în care obiectivul este acela de reducere a populaţiei. Considerăm că legea este îngrijorătoare şi susţine eminamente uciderea exemplarelor adulte, cu trofee valoroase, măsură ce nu poate contribui la reducerea populaţiei pe termen scurt dar suplimentar va destructura populaţia, va mărirea bazei piramidei a populaţiei de urs şi riscul de cosanvinizare.

Parlamentarii care au votat legea reclamă ministra mediului din 2016 care a interzis vânătoarea de trofee, decizie care ar fi dus la zeci de persoane omorate sau mutilate de ursi, o crestere exponentiala a cheltuielilor statului cu despagubirile si alterarea comportamentului natural al ursilor, ca si scaderea acceptantei/tolerantei populatiei locale fata de prezenta ursilor in comunitati, in culturile agricole , livezi si in anexele gospodaresti, daunele grave asupra recoltelor, efectivelor de animale, pădurilor. Tot acestia susţin că în folosul sănătăţii şi siguranţei publice si chiar pentru a proteja fauna, nu există altă alternativă viabilă în afara cadrul cotei de prevenţie şi intervenţie.

În realitate nu există studii sau date care să susţină aceste declaraţii pur populiste.

Domnule preşedinte, legea care v-a fost supusă promulgării este paralelă cu ştiinţa şi va atrage un infringement rapid şi costisitor. Vă propunem să susţineţi o lege care transpune planul naţional de acţiune pentru conservarea populaţiei de urs brun din România aprobat de Ordinul nr. 625 din 28 iunie 2018, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 2 iulie 2018. Vă propunem să luaţi în calcul şi următoarele considerente.

Orice luare în considerare a controlului populaţiei prin mijloace letale sau utilizarea altor metode care ar putea avea un impact negativ asupra supravieţuirii ursului trebuie tratate cu cea mai mare precauţie, având în vedere varietatea ameninţărilor cu care se confruntă urşii bruni. Urşii bruni trebuie să aibă habitate sigure şi să evite persecuţia umană (Weaver şi colab., 1996, Estes şi colab., 2011, Ripple şi colab., 2014, Darimont şi colab., 2015). Un urs brun are nevoie de un habitat mare, lipsit de conflicte umane, în scopul de a căuta hrana, perechea, adăpostul şi locaţiile pentru bârlog. Un habitat ideal pentru urşii bruni trebuie să beneficieze de o distribuţie adecvată şi abundenţă a alimentelor pentru ca urşii să se dezvolte armonios. În plus, o altă ameninţare critică pentru urşi este incursiunea utilajelor motorizate în habitatele lor (Craighead 2002).

În plus, mulţi cercetători au susţinut că schimbările climatice vor avea efecte dăunătoare asupra urşilor prin modificarea suplimentară a disponibilităţii surselor de hrană în habitatul lor. Concluziile lor demonstrează că guvernul român trebuie să trateze impactul schimbărilor climatice asupra urşilor bruni cu cea mai mare seriozitate. De exemplu, Bojarska şi Selva (2012) au efectuat o revizuire globală a selecţiei alimentelor pentru urs în raport cu dispunerea geografică (latitudine, longitudine, altitudine) şi cu o multitudine de variabile de mediu cum ar fi durata şi grosimea stratului de zăpadă.

Aceştia au descoperit că ceea ce a constituit unii dintre "cei mai importanţi factori care afectează ecologia hranei ursului brun" sunt "condiţiile de temperatură şi zăpada" (Bojarska & Selva 2012). Au determinat că poate fi de aşteptat ca schimbările climatice să influenţeze foarte mult obiceiurile alimentare ale urşilor bruni prin schimbări în disponibilitatea alimentelor, modelele de hibernare, cerinţele nutriţionale şi energetice şi comportamentul de hrănire. Temperaturile crescânde la nivel global produc ierni mai scurte cu zăpadă mai puţină, mai ales în latitudinile nordice şi zonele înalte (Sagarin & Micheli 2001, Wilmers & Post 2006). Topirea zăpezii timpurii reduce substanţial cantitatea de hrană pe timp de iarnă târzie şi primăvară, care este vitală pentru urşi după hibernare şi până când devin disponibile alte resurse alimentare (Wilmers & Post 2006).

Schimbările climatice pot afecta obiceiurile de hrănire ale ursului brun, prin modificări ale distribuţiei şi fenologiei plantelor. Ca răspuns la temperaturile mai ridicate, Rodriguez şi colab. (2007) au demonstrat o scădere pe termen lung a contribuţiei hranei boreale şi temperate în alimentaţia ursului brun în timpul sezonului hiperfagic, atunci când urşii bruni consumă în mod obişnuit cantităţi mari de fructe pentru a acumula grăsimi pentru perioada de hibernare şi pentru o reproducere reuşită. Schimbările în calendarul şi abundenţa fructelor, culegerea fructelor şi ghindelor, scăderea disponibilităţii fructelor de calitate superioară pot avea consecinţe importante asupra dinamicii populaţiei de urşi bruni (Rodriguez şi colab., 2007).

Dacă vor dispărea resursele alimentare principale pentru urşii bruni, fără modificarea corespunzătoare a calendarului resurselor alimentare alternative, ar putea apărea un deficit serios în alimentaţie. (Bojarska şi Silva 2012, pag. 133-4). Din studiile stiinţifice actuale disponibile este clar că: schimbările climatice ameninţă şi vor continua să ameninţe urşii bruni prin modificarea în mod nefavorabil a habitatului lor.

Dorresteijn şi colab. (2014) au studiat coexistenţa ursului brun cu omul în Transilvania, România. Cercetătorii au descoperit că "urşii şi oamenii coexistau relativ paşnic, în ciuda conflictelor ocazionale". Cheia acestei coexistenţe a fost: 1) disponibilitatea zonelor împădurite care sunt legate de populaţiile de urşi din Munţii Carpaţi; 2) utilizarea managementului tradiţional al animalelor pentru a minimiza daunele produse de urşi; şi 3) o anumită toleranţă a păstorilor la conflictul ocazional cu urşii.

Dorresteijn şi colab. au constatat că activitatea urşilor nu era legată de aşezările umane, iar compensaţiile pentru pierderile în rândul animalelor nu influenţează atitudinea oamenilor faţă de urşi.

Din aceste studii reiese că relaţia conflictuală dintre oameni şi urşi este scăzută în regiunile României, unde cotele de vânătoare şi, probabil, populaţiile de urşi sunt cele mai ridicate. În mod clar, afirmaţiile potrivit cărora este nevoie de vânătoare pentru a aborda conflictul dintre oameni şi urşi în această regiune sunt false.

Co-adaptarea şi co-existenţa cu urşii bruni din România sunt esenţiale pentru siguranţa populaţiei umane, a animalelor şi a agriculturii.

Agent Green consideră că o lege serioasă va impune cu fermitate co-adaptarea şi co-existenţa cu urşii bruni din România. Co-adaptarea şi co-existenţa trebuie să se producă dacă dorim ca urşii să continue să existe, ceea ce înseamnă că oamenii trebuie să fie dispuşi să împartă habitatul şi să tolereze nivelul scăzut de risc pe care aceştia îl reprezintă (Dubois şi colab., 2017, Carter şi Linnell, 2016, Chapron, Guillaume şi colab., 2016). Oamenii trebuie să-şi contracareze propria tendinţă de "hiperprădător" al altor specii şi a habitatelor acestora (Darimont şi colab., 2015, Chapron şi Lopez-Bao, 2016).

În 2015, un grup de cadre universitare, reprezentanţi ai industriei şi organizaţii nonguvernamentale de pe cinci continente s-au întâlnit la un atelier de lucru pentru a dezvolta primele principii internaţionale pentru luarea deciziilor etice în controlul vieţii sălbatice. Concluziile acestui grup au fost publicate şi sunt rezumate după cum urmează:

"Ei au determinat că eforturile de combatere a vieţii sălbatice ar trebui să înceapă ori de câte ori este posibil prin modificarea practicilor umane care provoacă conflicte între om şi viaţa sălbatică şi prin dezvoltarea unei culturi a co-existenţei; faptul că sunt produse pagube semnificative persoanelor, proprietăţilor, mijloacelor de trai, ecosistemelor şi/sau altor animale să fie justificat prin dovezi; existenţa obiectivelor măsurabile bazate pe rezultate, care sunt clare, realizabile, monitorizate şi adaptabile; reducerea previzibilă a bunăstării animalelor să se producă celui mai mic număr de animale; să fie informaţi cu privire la valorile comunităţii, precum şi la informaţiile ştiinţifice, tehnice şi practice; să fie integrate în planurile de gestionare sistematică pe termen lung; şi să se bazeze mai degrabă pe specificul situaţiei decât pe etichetele negative (dăunătoare, prea numeroase) aplicate speciilor ţintă. Recomandăm ca aceste principii să ghideze dezvoltarea standardelor şi deciziilor şi implementarea standardelor internaţionale, naţionale şi locale "(Dubois şi colab., 2017).

Suntem conştienţi că, în zonele rurale, poate fi dificil să trăieşti cu urşi. Atunci când proprietatea este deteriorată (inclusiv casele, culturile, animalele, silvicultura comercială etc.), despăgubirea ar trebui să fie prompt livrată, cu ajutorul autorităţilor locale. În acest fel, toleranţa oamenilor faţă de urşi se va îmbunătăţi, reducând riscul şi frecvenţa braconajului din răzbunare.

În situaţii extreme, în care urşii reprezintă într-adevăr un risc pentru populaţia umană şi/sau proprietatea acesteia, România ar trebui să dispună de un Plan de urgenţă (la nivel naţional sau administrativ) pentru ca acesta să intervină, de la caz la caz , pentru a elimina situaţiile periculoase. Acest Plan de urgenţă ar trebui să fie separat definitiv de orice fel de cote de recoltare care ar putea fi alocate managerilor şi ar trebui să prevadă clar că domeniul său specific şi unic este de a aborda cazurile extreme. Trofeele din intervenţiile aprobate nu ar trebui să facă obiectul tranzacţiilor comerciale, prevenind astfel uciderea frauduloasă a ursilor deghizată în situaţie de urgenţă. Cadavrele trebuie distruse în totalitate. Prin cazuri extreme nu includem urşii habituaţi care pot fi capturaţi în siguranţă şi transferaţi către un sanctuar natural unde să trăiască restul vieţii în demnitate. Sanctuare la cele mai înalte standarde pe care statul are obligaţia să le realizeze după modelul celui privat de la Zărneşti.

Agent Green consideră, prin urmare, că este necesar ca autorităţile statului să stabilească obiective specifice de conservare, bazate pe obiectivele de mediu, sociale şi economice - baza pentru informarea actuală şi în timp util despre specii. Pentru a facilita colaborarea dintre părţile interesate, sunt necesare transparenţa decizională şi predictibilitatea în stabilirea obiectivelor, măsurilor şi acţiunilor propuse. Doar în acest fel este posibil să se faciliteze nu numai menţinerea unui climat social echilibrat, ci şi menţinerea unui cadru etic şi nediscreţionar în sistemul de gestionare a populaţiei de urs brun din România.

Propunem de asemenea efectuarea studiilor privind impactul activităţilor de culegere a ciupercilor şi fructelor de pădure asupra populaţiei de urs brun şi determinarea impactului urşilor bruni asupra speciilor prădate (cerb, căprioară, mistret), cu implicaţii asupra vânătorii şi sectoarelor agricol şi forestier. Cu toate acestea, am recomanda ca astfel de studii să fie efectuate de către agenţii independente, astfel încât să se asigure că rezultatele nu vor fi părtinitoare pentru a servi intereselor private.

Domnule preşedinte, sper că informaţiile şi considerentele pe care vi le-am oferit vă vor fi de folos pentru a lua o decizie bună din punct de vedere ştiinţific şi etic. Aşteptăm cu deosebit interes răspunsul Dumenavoastră la adresele office@agentgreen.org şi gabriel.paun@agentgreen.org